ICCJ. Decizia nr. 1132/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1132/2010
Dosar nr. 829/44/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 196/F din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a dispus, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul B.O. împotriva Rezoluţiei nr. 459/P/2009 din 13 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, confirmată prin Rezoluţia nr. 367/II/2/2009 din 30 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
Petentul a fost obligat să plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 24 ianuarie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi o plângere formulată de B.O., împotriva procurorului L.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din conţinutul plângerii şi din declaraţia dată de persoana vătămată B.O. a rezultat că procurorul şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva soluţiei adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. 1485/P/2008.
Din verificările efectuate, a rezultat că Dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila a avut ca obiect plângerea formulată de B.O. împotriva făptuitorilor G.G. şi P.G.
Prin rezoluţia cu acelaşi număr, din 16 august 2008, s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele sesizate împotriva sus-numiţilor.
Fiind nemulţumit de soluţia adoptată B.O. a formulat plângere împotriva acesteia, plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 995/11/2/2008 a prim-procurorului adjunct L.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
Din verificările efectuate, procurorul de caz a constatat că nu există indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către procurorul L.M., cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva soluţiei, aceasta analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei, atât prin prisma criticilor aduse de petent, cât şi prin prisma materialului probator administrat în cauză, a apreciat că plângerea este neîntemeiată şi a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 367/II/2/2009 din 30 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se în esenţă că soluţia de netrimitere în judecată impunea, neexistând probe care să confirme existenţa faptelor reclamate.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 459/P/2008, astfel cum a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 367/11/2/2009, petentul formulat plângere, susţinând că Sentinţa civilă nr. 424 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Brăila este pe de o parte un motiv de anulare a raportului întocmit de numitul G.G., raport care a stat la baza emiterii deciziei de concediere şi pe de altă parte un motiv de acuzare a intimatei L.M. care s-a pronunţat în Dosarul nr. 9993/196/2008 cu încălcarea prevederilor art. 2481 C. pen. şi ale art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Verificând rezoluţia atacată, Curtea a constatat, în baza lucrărilor şi materialul din dosar, că aceasta este temeinică şi legală.
În cauza de faţă organul de urmărire penală a desfăşurat toate activităţile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluţia dată.
Astfel, în mod corect procurorul constatând că intimata L.M. nu a săvârşit infracţiunea reclamată şi nici alte fapte de natură penală care să îi atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susţinerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimata în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.
Se constată aşadar că în mod corect procurorul a constatat că intimata nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petent nu sunt prevăzute de legea penală şi că deci aceasta nu poate fi subiect al infracţiunii invocate şi nici a vreunei alte fapte cu conotaţie penală.
Faptul că decizia de concediere a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 424 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Brăila motivat de împrejurarea că aceasta nu conţinea descrierea faptei, nu poate duce la concluzia că intimata şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul B.O., solicitând casarea hotărârii şi desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi începerea urmăririi penale faţă de intimata L.M.
Examinând hotărârea atacată şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Astfel, se apreciază că soluţia de neurmărire penală dată de procuror faţă de magistratul L.M., menţinută şi de către prima instanţă, este legală şi temeinică, nu a rezultat niciun element din care să rezulte că rezoluţia a fost pronunţată de intimată, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate împotriva magistraţilor, ci împotriva actelor emise de aceştia.
Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile se pot face plângeri penale, în absenţa unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracţională, înseamnă că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Or, în cauză, se constată că petentul, pe calea plângerii penale formulată împotriva intimatei-magistrat, încearcă pe de o parte să reformeze soluţia pronunţată în cauza instrumentată de intimată, iar pe de altă parte, să-şi preconstituie probe în cauza civilă, care a avut ca obiect contestaţie împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă al petentului.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.O.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 196/F din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1136/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
