ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1123/2010
Dosar nr. 945/59/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Prin Sentinţa penală nr. 267/PI din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.I. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 325/P/2009 din 16 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe petiţionar să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 419/P/2008, deţinutul B.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor comisiei de individualizare a regimului de deţinere a Penitenciarului Arad, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, constând în aceea că membrii acesteia nu i-ar fi adus la cunoştinţă rezultatul cererii sale de reindividualizare a regimului de penitenciar, făcută în luna septembrie 2008, astfel că el nu a mai avut posibilitatea de a ataca decizia acestui for la judecătorul delegat la penitenciar.
Prin Ordonanţa din 22 aprilie 2009 emisă în Dosarul nr. 419/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul B.I., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 293/2004.
Audiat fiind la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 10 iunie 2009, petentul a declarat că în data de 30 septembrie 2008 a cerut schimbarea regimului său de penitenciar, iar, după două luni de zile de la data formulării acestei cereri, a fost din nou introdus în comisie, însă cererea sa a fost respinsă, acest act, precum şi respingerea cererii sale, fiind apreciat de către petent ca fiind un abuz săvârşit împotriva sa, de către membrii comisiei anterior menţionate.
Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 16 iunie 2009 în Dosarul nr. 325/P/2009, în temeiul art. 228, alin. (4) şi (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subinspectorul de penitenciare H.D., comisarul D.P. - directorul Penitenciarului Arad, inspectorul principal B.A. - directorul adjunct al Penitenciarului Arad, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului - inspectorul principal C.D., consilier în cadrul Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Arad - S.C.C., inspectorul de penitenciare P.P., psihologul T.O. şi educator şi comisar şef L.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal, în fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, medicul penitenciarului, şeful serviciului socio-educativ şi un consilier din cadrul serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, în a cărui circumscripţie teritorială se află penitenciarul, desemnat anual de directorul serviciului, psihologul şi educatorul implicaţi în programul de reintegrare socială a persoanei condamnate. Capitolul 2 al aceluiaşi act normativ prevede că regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis şi regimul deschis de penitenciar, aceste regimuri fiind bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, adică persoanele condamnate pot trece dintr-un regim în altul în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, se reţine că schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fie la cererea persoanei condamnate, fie la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că persoana privată de libertate B.I. a adresat directorului Penitenciarului Arad o cerere înregistrată din 14 iulie 2008, prin intermediul căreia a solicitat ridicarea ";gradului sporit de risc"; în care era clasificat din data de 19 septembrie 2006, întrucât deţinutul, pe fondul unor nemulţumiri personale, în data de 16 septembrie 2006 a început să bată în uşa camerei de deţinere, să strige şi să instige la nesupunere alte persoane private de libertate, cărora le-a cerut să se ralieze la revolta persoanelor private de libertate din Penitenciarul Baia Mare. Ca urmare a acestei cereri, persoana privată de libertate a fost analizată în comisia de analizare a persoanelor private de libertate aflate în categoria celor cu grad sporit de risc şi s-a propus declasificarea sa din categoria regimului de maximă siguranţă, fiind declasificat din categoria deţinuţilor cu grad sporit de risc prin procesul-verbal din 05 august 2008, din punct de vedere al regimului de penitenciar în care este clasificat, B.I. aflându-se în regim închis de penitenciar de la data de 08 decembrie 2006.
În luna martie 2008, persoana privată de libertate B.I. a fost analizat în comisia de individualizare a pedepsei, fiind menţinut în categoria celor clasificaţi ca executând pedeapsa în regim închis de penitenciar, conform încheierii pronunţate de către judecătorul delegat la Penitenciarul Arad, la data de 28 martie 2008, în Dosarul cu nr. 496/2008, următorul termen de analizare a situaţiei deţinutului fiind fixat pentru data de 27 septembrie 2009.
S-a mai reţinut că prin cererea înregistrată din 26 august 2008, B.I. a solicitat judecătorului delegat cu executarea pedepselor la Penitenciarul Arad trecerea sa în regimul inferior ca şi grad de severitate, adică din regimul închis de penitenciar, în regimul semideschis de penitenciar, iar prin încheierea din 29 august 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1420/2008, judecătorul delegat al Penitenciarului Arad a respins cererea formulată de către petent, privind schimbarea regimului său de executare a pedepsei din regim închis de penitenciar în regim semideschis de penitenciar, constatându-se că deţinutul a mai formulat o cerere cu conţinut similar, soluţionată prin încheierea judecătorului delegat din 28 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 496/2008, rămasă definitivă prin Sentinţa penală nr. 1336 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Arad, încheiere prin care s-a respins cererea petentului şi s-a stabilit drept termen nou pentru introducerea unei alte cereri data de 27 septembrie 2008, cererea fiind prematur introdusă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că în 25 noiembrie 2008 B.I. a fost analizat din nou de către membrii comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Arad, care, prin raportul din 25 noiembrie 2008 au hotărât să îl repartizeze pe deţinut tot în regim închis de executare a pedepsei, hotărârea comisiei fiind atacată de către persoana privată de libertate la judecătorul delegat cu executarea pedepselor la Penitenciarul Arad, iar acesta, prin încheierea din 17 decembrie 2008 a respins cererea petentului. Împotriva acestei hotărâri a judecătorului delegat, persoana privată de libertate a formulat contestaţie, ce a fost respinsă de către Judecătoria Arad prin Sentinţa penală nr. 945 din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13069/55/2008, în motivare arătându-se că deţinutul a fost sancţionat disciplinar în data de 23 octombrie 2008 pentru faptul că a avut atitudini necuviincioase în faţa organelor judiciare.
Din adresa din 15 iunie 2009 a Penitenciarului Arad s-a reţinut că la data de 25 noiembrie 2008 membrii comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate au fost: comisarul D.P., directorul adjunct al penitenciarului care asigura comanda penitenciarului, în lipsa directorului H.D., inspectorul principal B.A., ca persoană responsabilă pentru siguranţa deţinerii şi regim de penitenciar, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului, inspectorul principal C.D., din partea Serviciului de Educaţie şi Intervenţie psihosocială, S.C.C., consilier în cadrul Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Arad, inspector de penitenciare P.P., psiholog, comisar T.O., educator şi comisar şef L.A., şeful Biroului evidenţă persoane private de libertate, secretarul comisiei.
S-a apreciat că în sarcina acestor persoane, care au făcut parte din comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, din data de 25 noiembrie 2008, nu au fost reţinute acţiuni care să poată constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de acestea, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de persoana privată de libertate B.I., constatându-se că o astfel de faptă nu există în materialitatea ei. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de directorul Penitenciarului Arad, H.D. sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni, întrucât s-a constatat că acesta nu a făcut parte din Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate care a analizat situaţia lui B.I. în data de 25 noiembrie 2008.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.I., contestând-o şi solicitând a fi audiat şi a depune acte doveditoare.
Prin rezoluţia dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 29 iulie 2009 în Dosarul nr. 785/II/2/2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.I., din starea de fapt reţinută, concluzionându-se că membrii comisiei nu au comis infracţiunea pentru care au fost reclamaţi, iar directorul penitenciarului nu a făcut parte din comisia respectivă. De asemenea, din verificările efectuate în faza actelor premergătoare s-a reţinut că cererile adresate comisiei de către petent au fost judicios analizate şi soluţionate prin prisma dispoziţiilor legale.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul B.I., instanţa a reţinut că rezoluţiile contestate sunt temeinice şi legale.
Prin rezoluţia contestată au fost analizate în mod temeinic şi amplu aspectele invocate de petent, iar instanţa în completare a arătat cele ce urmează:
Prin dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a fost incriminată ca infracţiunea de ";abuz în serviciu contra intereselor persoanelor";, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Raportat la actele şi lucrările dosarului de urmărire penală în cauză nu s-a făcut dovada că intimaţii menţionaţi, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit sau şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, astfel încât soluţia de netrimitere în judecată este legală şi temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situaţie de fapt, încercând în fapt, indirect, să obţină modificarea soluţiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care au intrat în autoritate de lucru judecat prin respingerea de către Judecătoria Arad a contestaţiei.
Trebuie avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 275/2006 schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate este atribuţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate şi nu a comisiei pentru individualizarea regimului de executare. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 275/2006 se prevede următoarea procedură: ";schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate are obligaţia ca, o dată la 6 luni, să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate"; [alin. (1)]; ";judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării"; [alin. (5)]; ";când judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin încheierea de respingere fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni"; [alin. (6)]. Susţinerile petentului în sensul că ar fi primit mai multe soluţii privind regimul de executare cu nerespectarea termenului de şase luni prevăzut de Legea nr. 275/2006 nu sunt întemeiate întrucât o parte din soluţii sunt urmare a cererilor sale (respectiv - cererile înregistrate din 14 iulie 2008, din 26 august 2008), iar cealaltă parte în respectarea de către comisie a termenelor legale sau de rediscutare stabilite de judecătorul delegat sau de instanţa de judecată (respectiv - Dosar nr. 496 din 28 martie 2008, raportul din 25 noiembrie 2008).
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, petiţionarul.
Recursul nu a fost motivat, iar petiţionarul deşi legal citat, nu s-a prezentat să-l susţină şi nici nu a depus memorii pentru a-l susţine.
Examinând hotărârea conform art. 3856 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. sub toate aspectele se constată că recursul este nefondat.
Petiţionarul nemulţumit, potrivit susţinerilor sale, că membrii comisiei pentru individualizarea regimului de execuţie a pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Arad nu i-au soluţionat în termen cererea formulată, tergiversând soluţionarea din luna septembrie 2008 până la 2 decembrie 2008, s-a adresat cu plângere penală procurorului solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În urma actelor premergătoare, având în vedere actele de la dosarul cauzei şi Sentinţele penale nr. 945 din 30 aprilie 2009 şi nr. 1336 din 20 mai 2008, pronunţate de Judecătoria Arad s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.
Prima instanţă procedând conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat că prin rezoluţia atacată au fost analizate în mod temeinic aspectele invocate de petent.
Printr-o motivare amplă, cu completări la cele reţinute de procuror, instanţa a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Înalta Curte având în vedere că recurentul nu a invocat niciun motiv de recurs care analizat să fie de natură a atrage casarea sentinţei urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 267/PI din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3088/2010. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
