ICCJ. Decizia nr. 1120/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1120/2010
Dosar nr. 3323/104/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 27 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3323/104/2009, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire, formulată de revizuentul condamnat S.I. ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat acestei instanţei, spre competentă soluţionare, conform art. 399 alin. ultim C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I., deţinut în P.M.S. Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 163/104/2007 împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, conform art. 403 C. proc. pen., a acesteia.
Din conţinutul acestora a rezultat că petentul revizuent S.I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., în sarcina acestuia reţinându-se că în după amiaza zilei de 19 septembrie 2006 a avut un conflict cu mama sa şi pe fondul consumului de alcool i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciomag, cu pumnii şi picioarele, provocându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Tribunalul Olt prin Sentinţa penală nr. 108 din 5 iunie 2007 pronunţată în Dosarul penal nr. 163/104/200, l-a condamnat pe revizuent la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare în detenţie, dispunând şi interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Prin cererea formulată, petentul revizuent S.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 108 din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 163/104/2007, fără a arăta în fapt motivele pe care se întemeiază.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti revizuentul a depus la dosar înscrisul intitulat memoriu, prin care a înţeles să-şi motiveze cererea de revizuire şi din conţinutul căruia rezultă că înţelege să invoce nevinovăţia sa cu privire la decesul mamei sale „totul fiind un accident în care aceasta a căzut de pe o glugă de coceni, pe care o făcuse în acea zi";.
S-a susţinut, de asemenea, că la stabilirea situaţiei de fapt nu s-a avut în vedere alcoolemia mamei sale iar declaraţiile date în faza de urmărire penală nu au fost scrise de el, fiind consemnate întocmai cum a solicitat anchetatorul.
Revizuentul S.I. a solicitat admiterea cererii de revizuire „reanchetarea dosarului"; pentru a dovedi că spune adevărul, dorind „să fie testat cu aparatul poligraf”.
În cauză, revizuentul S.I. a solicitat revizuirea unei hotărâri ce îndeplineşte condiţiile prev. de art. 393 C. proc. pen., cu referire la faptul că aceasta conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, însă fără a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 C. proc. pen., susţinerile revizuentului potrivit cărora este nevinovat, că nu a fost luată în seamă alcoolemia victimei la stabilirea situaţiei de fapt ori că aspectele declarate la organul de urmărire penală cu ocazia audierii sale nu corespunde adevărului, neavând corespondent în dispoziţiile anterior precizate.
În raport cu susţinerile revizuentului, instanţa a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţia legală mai sus citată - ele constituind motive de apel, cum de altfel au şi fost invocate de condamnat, cu ocazia exercitării căilor ordinare de atac.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termen condamnatul S.I. criticând sentinţa pentru netemeinicie, oral prin apărător susţinând existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sens că ar exista împrejurări noi care ar atesta că leziunile victimei s-ar fi produs prin cădere.
Apelul este nefondat.
Condamnatul apelant a formulat o cerere de revizuire a hotărârii sale fără să indice vreunul din motivele strict arătate de art. 394 C. proc. pen., iar pe parcursul judecării cererii de revizuire a invocat împrejurări noi, care şi ele nu se regăseau printre cazurile de revizuire expres şi limitativ arătate în textul menţionat.
În consecinţă instanţa de fond în mod legal a respins cererea condamnatului ca inadmisibilă.
Deşi la judecarea apelului condamnatul a invocat ca motiv de apel şi de admitere a cererii de revizuire o împrejurare nouă care nu a fost invocată la fond, respectiv existenţa unor acte care să ateste că victima a căpătat leziunile prin cădere şi nu prin lovire activă, împrejurare care formal ar putea constitui cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea a constatat că acest caz de revizuire nu este susţinut de nicio probă sau indiciu.
Prin Decizia penală nr. 252 din 4 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 129 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Olt ca nefondat.
Apelantul a fost obligat să plătească 220 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul S.I.
Prin motivele de recurs petentul a reiterat motivele de revizuire a hotărârii de condamnare.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel fiind legale şi temeinice.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Corect s-a reţinut în cauză că motivele invocate de condamnat pentru revizuirea hotărârii de condamnare nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile legale, motivele invocate fiind în fapt apărări pe fondul cauzei, apărări susţinute şi în faza cercetării judecătoreşti efectuate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului S.I. va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.I. împotriva Deciziei penale nr. 252 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3074/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
