ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 971/2010
Dosar nr. 21995/3/200.
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 825 din 18 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
I. In baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 49 şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c), a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatului să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 86/2 C. pen., a fost stabilit un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86/4 C. pen.
În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serv. de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; - să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 49 şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat Ia art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 86/2 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86/4 C. pen.
În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serv. de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; - să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice inform aţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege, art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul G.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 110 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 49 şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d), şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 81 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 110 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii I.G.C. şi C.I.D., a câte 6428, 456 lei precum şi a echivalentul în lei al sumelor de 2216, 10 dolari SUA şi 1222,524 EURO, (la cursul BNR, la data efectuării plăţii), iar de la inculpatul G.F., a sumei de 3214, 228 lei precum şi echivalentul în lei al sumelor de 1108,80 dolari SUA şi 611,262 Euro (la cursul BNR, la data efectuării plăţii), obligându-i la plata acestora către stat.
În baza art. 14 raportat la raportat art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii iar pe inculpatul G.F., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, G.E., să plătească părţilor civile: - H.N., echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plăţii), a sumei de 1200 dolari SUA, - J.T., echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plăţii), a sumei de 220, 50 EURO, - C.H.S., echivalentul în lei (Ia cursul BNR, la data efectuării plăţii), a sumei de 500 dolari singaporezi - A.F. echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării plăţii), a sumei de 554 dolari SUA - M.P. echivalentul în lei (la cursul BNR, la data efectuării 4 plăţii), a sumei de 1200 dolari SUA.
S-a luat act că părţile vătămate M.B., E.D.R.P. şi D.D.E., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii I.G.C. şi C.I.D. să plătească câte 470 lei iar inculpatul G.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente, G.E., să plătească suma de 470 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în toamna anului 2005 inculpaţii I.G. şi C.I. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat la care a aderat cu bună ştiinţă şi inculpatul G.F., având ca scop infracţional realizarea de activităţi specifice de înşelăciune prin vânzarea de bunuri fictive cu prilejul organizării unor aşa-zise licitaţii pe Internet. Inculpaţii au acţionat în perioada septembrie-decembrie 2005 şi au indus în eroare, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai mulţi cetăţeni străini prin procedeul infracţional arătat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii prin apărător, pe motivul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi solicitând achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. c) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice din art. 49, art. 58 din Legea nr. 61/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Curtea de Apel a respins apelul ca inadmisibil, cu motivarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 362 alin. (2) C. proc. pen., apelul poate fi declarat pentru inculpat şi de către apărător, însă acesta declară apel exclusiv şi în interesul titularului dreptului întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. final şi art. 173 alin. (2) C. proc. pen., exercită drepturile procesuale ale părţilor.
Ca urmare, calea de atac trebuie însuşită de către inculpat, care apreciază asupra existenţei unui interes propriu, iar manifestarea sa de voinţă trebuie să fie expresă şi neechivocă.
În contextul în care apărătorul a apreciat că inculpaţii nu au recunoscut sau achiesat la utilitatea declarării apelului, acea cale de atac este inadmisibilă şi, în consecinţă, e respins apelul ca atare.
Împotriva deciziei, acelaşi apărător a declarat recurs, pentru inculpaţii I.G.C. şi C.I.D., recurs nemotivat.
Examinând din oficiu, temeinicia şi legalitatea deciziei prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. ultim şi art. 173 alin. (2) C. proc. pen., în cursul judecăţii apărătorul are dreptul să exercite drepturile procesuale ale părţii, unul din acestea fiind declararea apelului sau recursului, după caz, singura condiţie fiind aceea ca să şi fie acordată asistenţa juridică la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen., apelul poate fi declarat, pentru inculpat [alin. (1) lit. b) din text] şi de către apărătorul acestuia.
Din examinarea textelor, nu rezultă condiţionarea acceptului inculpatului, iar dacă instanţa are dubii cu privire la aceasta, este obligată să îl întrebe dacă îşi însuşeşte sau nu calea de atac promovată,
În speţă, Curtea a concluzionat, numai pe baza afirmaţiilor apărătorului, că inculpaţii au fost de acord cu sentinţa şi, în consecinţă, nu îşi însuşesc apelul - considerând, în final că acesta este inadmisibil - ceea ce contravine textelor de lege invocate.
Faţă de aceste motive, recursul declarat de apărător - pentru inculpaţii I.G.C. şi C.I.D. - va fi admis, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în cauză fiind incident motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. şi se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii I.G.C. şi C.I.D. împotriva deciziei penale nr. 262/A din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 926/2010. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 981/2010. Penal → |
|---|
