ICCJ. Decizia nr. 981/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 981/2010
Dosar nr. 574/45/200.
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 29 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea U.M. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta U.M. împotriva rezoluţiei procurorului din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 377/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sentinţă împotriva căreia petenta a formulat prezenta contestaţie în anulare cu motivarea că nu s-au administrat probe în cauză şi că nu a primit copia hotărârii contestate.
Deşi instanţa de fond a pus în vedere contestatoarei să-şi precizeze obiectul judecăţii întrucât sentinţa penală mai sus-menţionată nu era definitivă, la termenul ulterior fixat pentru judecarea cauzei, petenta nu s-a mai prezentat, motiv pentru care s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile procedurale referitoare la contestaţia în anulare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, contestatoarea a declarat recurs prin care a învederat că hotărârile pronunţate au fost date cu încălcarea legii şi a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor de procedură întocmite.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare pentru cazurile expres şi limitativ arătate în textul de lege mai sus indicat.
Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că prezenta contestaţie în anulare vizează sentinţa penală nr. 37 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, care a fost recurată de către petentă, recursul nefiind încă soluţionat.
Ca atare, analizând admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 391 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond justificat a constatat că această contestaţie în anulare este inadmisibilă, nefiind incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
În raport de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea U.M. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 986/2010. Penal → |
|---|
