ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1093/2010
Dosar nr. 1523/44/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 20 octombrie 2009 petiţionarul B.V. s-a adresat instanţei de judecată cu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor dispuse în Dosarele nr. 967/P/2008, 668/P/2009 şi 900/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
La primul termen de judecată Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, având în vedere că prin cererea înregistrată petiţionarul a înţeles să formuleze plângere împotriva a trei rezoluţii şi ţinând, totodată, cont de faptul că dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. se referă la plângerea împotriva rezoluţiei, precum şi la faptul că nu pot fi soluţionate în cadrul aceluiaşi dosar plângerile formulate împotriva mai multor rezoluţii, a pus în discuţie şi a dispus disjungerea cauzelor având ca obiect plângerea formulată de petiţionarul B.V. împotriva rezoluţiei nr. 668/P/2009, precum şi plângerea împotriva rezoluţiei nr. 967/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi înaintarea acestora la Arhiva Secţiei Penale a instanţei pentru a fi înregistrate separat şi repartizate aleatoriu.
În urma disjungerii şi repartizării aleatorii, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 900/P/2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a criticat, în esenţă, modul în care la data de 16 iunie 2009 s-a procedat la executarea silită a sentinţei civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani şi a mai arătat că este nemulţumit de modul în care i s-au soluţionat dosarele ce Ie-a avut pe rolul instanţelor vrâncene, precizând că toţi cei ce au dat sentinţe şi decizii sunt „autorii crimei organizate şi sunt nişte mafioţi".
Referitor la executarea silită a sentinţei nr. 2405/2009, petiţionarul a susţinut că aceasta a reprezentat „ultimul act al unei hiene ce a luat ce a mai rămas", iar în ceea ce-l priveşte pe intimatul executor judecătoresc T.l.C. a făcut trimitere la declaraţiile pe care Ie-a dat la procuror.
Prima instanţă a mai reţinut că prin precizările depuse la fila 54 din dosarul instanţei, petiţionarul a solicitat cercetarea executorului judecătoresc T.l.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate, în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că plângerea este neîntemeiată şi, prin sentinţa penală nr. 239/F din 16 decembrie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 1173/11/2/2009, din 9 octombrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, reţinând că soluţiile dispuse sunt legale şi temeinice.
Prin aceeaşi hotărâre, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a mai obligat petiţionarul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin rezoluţia nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.l.C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut că petiţionarul B.V. a formulat plângere sesizând faptul că executorul judecătoresc T.l.C. şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a sentinţei civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a stabilit că, prin sentinţa civilă nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de numita C.F. şi s-a dispus evacuarea petiţionarului B.V. din apartamentul situat în Focşani, proprietatea numitei C.F., sentinţa fiind vremelnică şi executorie fără somaţie.
S-a mai reţinut că la data de 28 mai 2009, C.F. a solicitat executorului judecătoresc T.l.C. punerea în executare silită a hotărârii, cererea fiind înregistrată sub nr. 201/2009, iar la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc, instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focşani.
S-a mai relevat că, pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, executorul judecătoresc T.l.C. a apelat la ajutorul Jandarmeriei Vrancea şi la data de 16 iunie 2009, petiţionarul a fost evacuat din imobil, iar bunurile care îi aparţineau au fost scoase din imobil şi păzite de jandarmi până la plecarea executorului judecătoresc.
Procurorul a mai constatat că toate activităţile întreprinse de executorul judecătoresc T.l.C. au fost consemnate în procesul-verbal din Dosarul de executare nr. 201/2009, proces-verbal pe care petiţionarul a refuzat să-l semneze, motivând că evacuarea trebuia făcută în prezenţa procurorului.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc, prin rezoluţia sus-menţionată, reţinând că faptele sesizate de petiţionarul B.V. nu au fost confirmate şi nici nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către executorul judecătoresc T.l.C., cu prilejul evacuării petiţionarului din imobil.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 1173/11/2/2009 din 09 octombrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.V. împotriva rezoluţiei nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca nefondată.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Galaţi, aşa cum s-a arătat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prima instanţă verificând rezoluţiile atacate prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma criticilor petiţionarului, a constatat că rezoluţia nr. 900/P/2009 din 31 august 2009, confirmată prin rezoluţia nr. 1173/1/2/2009 din 09 octombrie 2009 este legală şi temeinică, reţinând că procurorul, în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, cu privire la infracţiunea reclamată, pe baza analizei plângerii şi a actelor premergătoare, fiind incident în speţă cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
S-a mai relevat că, din actele dosarului rezultă că la momentul evacuării au fost prezenţi jandarmii, iar în procedura de evacuare silită s-a constatat că nu se impune prezenţa unui reprezentat al parchetului.
Mai mult decât atât, prima instanţă a mai considerat, contrar susţinerilor petiţionarului, că s-a procedat legal atunci când a fost pusă în executare sentinţa civilă nr. 2405/2009 a Judecătoriei Focşani, iar nemulţumirea petentului cu privire la executarea silită a acestei sentinţe putea fi valorificată de acesta pe calea unei contestaţii la executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
S-a mai constatat că celelalte aspecte invocate de petiţionar în plângerea sa, referitoare la magistraţii ce au soluţionat dosarele în care acesta a fost parte, nu puteau face obiectul analizei de faţă, având în vedere că, în prezentul dosar, cadrul procesual îl reprezintă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.l.C.
Prima instanţă a conchis apreciind că, soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia nr. 900/P/2009, a fost legală, motiv pentru care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.V., menţinând astfel rezoluţia atacată.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată, în termen legal, petiţionarul a formulat recurs, criticând-o, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând şi prin memoriile depuse la dosar, la care a anexat înscrisuri doveditoare, motivele arătate în faţa primei instanţe (filele 2-4, 8-23 dosar recurs).
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 1523/44/2009, fixându-se prim termen de judecată la 22 martie 2010, când recurentul petiţionar, s-a prezentat personal şi a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, în rejudecare, infirmarea rezoluţiilor pronunţate, admiterea plângerii iniţiale şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul faptei sesizate.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea formulată de petiţionarul B.V., apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc T.l.C. pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 246 raportat, apreciindu-se că fapta, presupus a fi săvârşită de acesta, nu s-a materializat în realitatea obiectivă.
Totodată, prin rezoluţia nr. 1173/11/2/2009 din 9 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 900/P/2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de intimatul T.l.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că, urmare actelor premergătoare efectuate, pe de o parte, nu s-au relevat indicii că faptele, presupuse a fi săvârşite de intimatul executor judecătoresc, ar fi avut vreo conotaţie penală, iar pe de altă parte, constatându-se, justificat, că acesta nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, atunci când a pus în executare silită sentinţa civilă nr. 2405 din 7 mai 2009 a Judecătoriei Focşani investită cu titlu executoriu.
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reţinut de către prima instanţă că intimatul executor judecătoresc T.l.C., conform atribuţiilor de serviciu si cu respectarea prevederilor legale, a pus în executare hotărârea instanţei civile, ce fusese legal investită cu titlu executoriu, iar eventualele nemulţumiri ale petiţionarului fată de modul în care s-a desfăşurat executarea silită nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru a trage la răspundere penală pe intimatul executor judecătoresc.
De altfel, se mai constată că, petiţionarul avea, de altfel, deschisă calea formulării unei eventuale contestaţii la executare, potrivit dispoziţiilor art. 399 C. proc. civ., ştiut fiind că în procedura executării silite nu se impune prezenţa unui reprezentant al parchetului la momentul punerii în executare a unui titlu executoriu civil.
Aşadar, plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea atributiunilor sale, a pus în executare titlul executoriu cu care fusese investit si a cărui validitate nu a fost încă infirmată, în mod corect, a fost apreciată ca nefondată, iar rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.l.C., în mod corect, au fost menţinută ca fiind legală şi temeinică.
De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiţionarul B.V. sunt simple afirmaţii subiective, care îşi au originea în nemulţumirea faţă de modul în care s-a desfăşurat, la 16 iunie 2009, procedura de evacuarea sa din imobilul proprietatea numite C.M., în cadrul executării silite, susţinând, fără nici un suport real, că executorul judecătoresc şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiile, iar jandarmii au fost deplasaţi la faţa locului pentru a da o aparenţă de legalitate procedurilor folosite de intimat la momentul evacuării sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiţionar, reţinând, justificat, că în cauză se impune neînceperea urmăririi penale faţă de persoana care a pus în executare titlul executoriu sentinţa civilă nr. 2405 din 7 mai 2009 a Judecătoriei Focşani - intimatul executor judecătoresc T.l.C. - cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşadar, din actele premergătoare efectuate a rezultat, fără echivoc, că nu s-au relevat indicii sau alte elemente care să ateste că faptele imputate a fi fost săvârşite de intimat s-ar fi circumscris ilicitului penal, ori că executorul judecătoresc şi-ar fi îndeplinit cu rea credinţă sau defectuos atribuţiile de serviciu.
De asemenea, Înalta Curte mai constată că plângerea penală împotriva executorului judecătoresc, referitor la modalitatea in care a efectuat executarea silită, nu poate constitui automat temei pentru a se ajunge la concluzia săvârşirii de către acesta a infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece legiuitorul, având în vedere importanţa punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti ori altui titlu executoriu, stabileşte în cazul executării silite o procedură specială, în care partea a căror interese au fost lezate cu ocazia executării silite, are la dispoziţie căi legale prevăzute de C. proc. civ. pentru a le îndrepta, ceea ce, petiţionarul, dacă se considera lezat, putea şi ar fi trebuit să facă.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 239/ F din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligată la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 239/ F din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Penal → |
|---|
