ICCJ. Decizia nr. 1169/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1169/2010
Dosar nr. 4740/233/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Pe baza lucrărilor din dosar, constată
Prin Decizia penală nr. 100/R din 10 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 4740/233/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-petent F.M. împotriva deciziei penale nr. 38/P/ din data de 25 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 4740/233/2009.
În baza art. 192 C. proc. pen. recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galaţi a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 11 ianuarie 2010 Judecătoria Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de petentul F.M. în dosarul nr. 4740/2009 cu privire la dispoziţiile art. 278/1 alin. (7), art. 171 alin. (1) şi art. 173 alin. (3) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 38/R din 25 ianuarie 2010, Tribunalul Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Galaţi.
S-a apreciat că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei, având în vedere că obiectul dosarului este plângere împotriva unei rezoluţii de netrimitere în judecată conform art. 278/1 C. proc. pen. şi că petentul încearcă tergiversarea nejustificată a judecăţii.
Aşa cum s-a arătat, recursul declarat de petent împotriva deciziei Tribunalului Galaţi a fost considerat inadmisibil de către Curtea de Apel Galaţi având în vedere că a fost atacată o hotărâre definitivă.
Petentul F.M. a atacat şi această decizie cu recurs, fără a motiva calea de atac.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare..."
Or, în speţă, petentul şi-a exercitat dreptul la recurs prevăzut de lege, atacând încheierea de şedinţă din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Galaţi prin ca i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Tribunalul Galaţi, ca instanţă de recurs, s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei încheierii atacate prin Decizia penală nr. 38 din 25 ianuarie 2010 care, potrivit art. 417 C. proc. pen. este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un nou recurs declarat de către petentul F.M. împotriva unei hotărâri rămase definitive. Or, recunoaşterea unei cai de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. l lit. a) C. proc. pen, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul F.M., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul F.M. împotriva deciziei penale nr. 100/R din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1172/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
