ICCJ. Decizia nr. 1073/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1073/2010
Dosar nr. 2337/1/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 3 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest pentru inculpatul M.M., fiul lui F. şi A.
Pentru a dispune această măsură, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 5/6 septembrie 2009, în jurul orelor 22,00, pe fondul consumului de alcool, a pătruns în locuinţa părţii vătămate L.M., cu care a încercat să întreţină relaţii sexuale profitând de imposibilitatea ei de a se apăra şi prin folosirea de violenţe.
Prin sentinţa penală nr. 91 din 21 octombrie 2009, Judecătoria Lehliu Gară a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară criticând-o cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 7 din 14 ianuarie 2010, Tribunalul Călăraşi a respins, ca nefondat, recursul Parchetului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Fiind sesizată cu soluţionarea acestui recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pus în discuţie, din oficiu, menţinerea stării de arest a inculpatului, măsură menţinută prin încheierea din 3 martie 2010.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Încheierea din 3 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva Deciziei penale nr. 7 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Călăraşi. În această situaţie, încheierile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de recurs, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs chiar şi atunci când se referă la menţinerea unei măsuri preventive, întrucât acestea au caracter definitiv.
Faţă de împrejurarea că legea procesual penală nu prevede o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se respingă recursul inculpatului ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1423/249/2009 (284/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1069/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Penal → |
|---|
