ICCJ. Decizia nr. 1069/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1069/2010
Dosar nr. 8077/1/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă:
La data de 15 octombrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008, iar pe fond, admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei penale.
În motivarea contestaţiei arată contestatoarea că la data soluţionării recursului a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre imposibilitatea ei de a se prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea recursului, depunând în cest sens acte medicale.
Arată , de asemenea contestatoarea că instanţa de recurs a soluţionat recursul fără a observa că în faţa instanţei de fond nu a fost citată în vederea audierii ceea ce impunea în sarcina instanţei de recurs obligaţia de a da curs disp. art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., în sensul de a asigura ea însăşi procedura citării cu această menţiune.
În susţinerea contestaţiei în anulare contestatoarea invocă cazurile de contestaţie prev. de art. 386 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie fără citarea părţilor, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se sprijină contestaţie sunt cele reglementate în art. 386 alin. (1) C. proc. pen. şi că dovezile în sprijinul acestora se află la dosar, motiv pentru care prin încheierea de la 18 decembrie 2009, Înalta Curte a admis, în principiu contestaţia în anulare împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fixând termen pentru soluţionarea în fond a contestaţiei în anulare.
A fost respinsă cererea formulată de contestatoare privind suspendarea executării deciziei contestate.
Examinând, pe fond, contestaţia în anulare, conform disp. art. 392 C. proc. pen., pe baza înscrisurilor anexate cererii, precum şi a dosarului nr. 2749/2/2007 Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează :
- pentru inculpata B.G., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi
- pentru inculpatul L.C., din infracţiunea prevăzută de art.20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
- în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpata B.G., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., interzicându-i dreptul de a exercita profesia de avocat.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., inclusiv dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia pentru inculpatul L.C. de la 26 noiembrie 2001 la 5 martie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712 din 11 mai 2000 de Biroul Notarului Public „A.N.".
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu sediul în Bucureşti, sector 5 şi dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
A dispus desfiinţarea dispoziţiei nr. 582 din 13 aprilie 2000 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti referitoare la restituirea terenului situat în Bucureşti, în suprafaţă de 2213,32 mp (fosta parcelare Jianu, parcelele 4,5,15,16 din blocul 28).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (câte 100 lei pentru fiecare inculpat), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii B.G. şi L.C., iar prin Decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2749/2/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii împotriva sentinţei penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cauza a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la primul termen fixat în recurs, inculpata recurentă nefiind prezentă în faţa Curţii pentru a-şi susţine recursul, procedura de citare cu aceasta fiind efectuată prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului la domiciliul indicat în actele procedurale anterioare fiind respectate astfel disp. art. 177 C. proc. pen.
Contestaţia în anulare în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen. este întemeiată când procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pentru cazul prevăzut la lit. b) când contestatorul dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
Ca atare, acest caz de contestaţie în anulare priveşte două aspecte şi anume unul se referă la imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei, imposibilitate determinată de un caz de forţă majoră sau caz fortuit, iar celălalt se referă la imposibilitatea de a încunoştiinţa instanţa.
Contestatoarea B.G. a depus la dosar, în susţinerea contestaţiei un raport medical emis de o unitate sanitară din Ungaria din care rezultă că petenta contestatoare a fost internată în spital în perioada 11 februarie 2008 până la 1 martie 2008 cu diagnosticul de tulburare depresivă, episod depresiv major cu elemente psihotice, afectare cognitivă uşoară.
Se menţionează în acest raport medical că în timpul spitalizării s-a decis asupra unei terapii individualizată cu antidepresive, antipsihotice majore şi anxiolitice, fiind recomandată continuarea tratamentului cu antidepresive şi antipsihotice, obligatorii timp de 6 luni.
Faţă de aceste acte medicale depuse pentru susţinerea contestaţiei în anulare Înalta Curte apreciază că în cauză este incident cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatoarea datorită stării de boală, naturii acestei boli cât şi faptului că se află internată în spital, fiind în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei de recurs, cât şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
Cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este incident în cauză, procedura de citare fiind legal îndeplinită la domiciliul contestatoarei.
Faţă de considerentele ce preced, în baza art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi va desfiinţa Decizia penală contestată.
Ca urmare a desfiinţării deciziei penale dispărând caracterul definitiv al hotărârii de condamnare Înalta Curte va anula formele de executare ale pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi va dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarei cu condiţia de a nu fi arestată în altă cauză.
Va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 16 aprilie 2010 ocazie cu care urmează a fi examinat şi motivul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală .
Desfiinţează Decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi fixează termen de judecată a recursului la 16 aprilie 2010.
Anulează formele de executare ale pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarei dacă nu este arestată în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1073/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
