ICCJ. Decizia nr. 1253/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1253/2010
Dosar nr. 1494/33/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 73 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 1494/33/2008 s-a dispus, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionara L.V. împotriva referatului nr. 373/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
A obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea adresată, la 10 mai 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petenta L.V., având profesia de avocat în Baroul Bucureşti, a solicitat cercetarea ";făptuitorului"; C.O., judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., motivând în esenţă că, în Dosarul penal nr. 224/211/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca (nr. în format vechi 5230/2004), la termenul de judecată din 17 martie 2009, i-a încălcat ";dreptul la apărare"; prin respingerea unor cereri în probaţiune, a unei excepţii privind competenţa după calitatea persoanei, a unei alte excepţii de neconstituţionalitate şi a unei cereri de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că Dosarul penal nr. 224/211/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca a fost înregistrat la această instanţă în urma strămutării unei cauze penale de la Judecătoria laşi, instanţa fiind sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, prin care au fost trimişi în judecată 9 inculpaţi, între care şi L.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de denunţare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaţilor, prev. de art. 22 din Legea nr. 51/1995, cu referire la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. b) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Cauza se află pe rol la Judecătoria Cluj-Napoca, fiind repartizată judecătorului C.O.
În şedinţa publică din 17 martie 2009, L.V., prin apărător, a formulat o cerere prin care a solicitat încuviinţarea unei probe cu expertiza grafologică, care a fost respinsă motivat de către instanţă.
În aceeaşi şedinţă, L.V. a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la o rezoluţie adoptată de procuror, excepţie care a fost respinsă pe considerentul că numai hotărârile judecătoreşti definitive au putere de lucru judecat. A fost invocată şi ";excepţia privind prescripţia răspunderii penale"; pentru unele fapte reţinute în sarcina inculpaţi lor, care a fost respinsă cu motivarea că ";instanţa se va pronunţa prin sentinţă";.
S-a mai cerut restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, cererea fiind respinsă motivat de către instanţă.
De asemenea, a fost invocată şi excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de avocat a inculpatei L.V. Excepţia a fost respinsă de către instanţă, cu motivarea că inculpata a dobândit calitatea de avocat ulterior sesizării instanţei de judecată prin rechizitoriul procurorului.
La solicitarea instanţei de a-şi preciza cererea de recuzare pe care a formulat-o la un termen anterior, inculpata L.V. a arătat că înţelege ";să recuze preşedintele completului de judecată";.
În consecinţă, instanţa a dispus trimiterea cauzei completului imediat următor în vederea soluţionării cererii de recuzare, a preşedintelui completului de judecată şi a stabilit termen de judecată pentru data de 7 aprilie 2009, pentru citarea unor inculpaţi, a părţilor civile şi a părţilor vătămate.
Împotriva acestei încheieri din 17 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, inculpata L.V. a declarat recurs la data de 23 martie 2009, motivele de recurs vizând în principal nemulţumirile inculpatei în legătură cu faptul că prima instanţă i-a respins cererile în probaţiune şi excepţiile ridicate, că s-ar fi pronunţat asupra propriei recuzări şi că ar fi citat nelegal anumite părţi. Recursul a fost respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 264/R/2009, din 3 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, în Dosar nr. 2099/117/2009.
Faţă de cele de mai sus, s-a constatat că în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petenta a făcut referire la pretinse infracţiuni comise de către un judecător într-o cauză care i-a fost repartizată spre soluţionare, în timpul desfăşurării activităţii judiciare.
Ori, în ceea ce priveşte activitatea judecătorilor, care sunt magistraţi, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori care apar în acest proces, de interpretare şi aplicare a legii, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate numai în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, în fiecare caz în parte, aceasta fiind şi justificarea existentei lor.
În acest context, nemulţumirea petentei L.V. cu privire la îndeplinirea actelor de procedură, admiterea sau respingerea cererilor în probaţiune, a excepţiei de neconstituţionalitate, a cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, precum şi cu privire la modul concret de soluţionare a cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorului care are spre soluţionare cauza penală. Dacă s-ar accepta o astfel de cale a plângerii penale împotriva judecătorului învestit cu soluţionarea unei cauze ar însemna să se permită o imixtiune a procurorului, în afara competenţei şi atribuţiilor ce îi sunt conferite prin lege, în cercetarea judecătorească, cu consecinţe în aprecierea ori stabilirea unor situaţii de fapt ori chestiuni de drept într-o cauză aflată pe rolul instanţei de judecată, ceea ce ar echivala cu o atingere adusă principiului independenţei judecătorilor înscris în art. 124 alin. (3) din Constituţia României.
S-a reţinut că nu există nicio justificare în sensul formării unui dosar penal împotriva judecătorului C.O., de la Judecătoria Cluj-Napoca, care are pe rol Dosarul penal nr. 224/211/2004, astfel că plângerea a fost clasată.
Împotriva referatului procurorului petenta a formulat plângere înregistrată la instanţă la data de 31 iulie 2009, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea acestui referat şi începerea cercetărilor penale împotriva intimatului pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului.
Analizând plângerea formulată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi în baza art. 2781 C. proc. pen., care prevede că împotriva rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, .persoana vătămată poate face plângere la instanţă, se constată că acest referat este legal şi temeinic, neexistând indicii în cauză că intimatul şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile.
Astfel, magistraţii soluţionează cauzele ce le-au fost repartizate potrivit propriei lor convingeri, desigur cu respectarea legii şi a normelor de procedură în materie, neputând fi constrânşi sub niciun fel în soluţionarea acestora.
Eventualele nemulţumiri ale părţilor pot fi invocate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Magistraţii, în cursul judecării cauzei pot respinge motivat anumite cereri în probaţiune sau excepţii invocate de părţi, fiind prerogative specifice activităţii de judecată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionara L.V. fără a indica, în concret, care sunt criticile ce pot fi aduse hotărârii atacate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul conform dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de recurs este un termen imperativ, nerespectarea lui atrăgând sancţiunea decăderii din dreptul de recurs.
Ca regulă, termenul curge de la data pronunţării dacă partea a fost prezentă şi de la comunicare cu părţile care au lipsit de la dezbateri şi de la pronunţarea hotărârii.
În cauza dedusă judecăţii, hotărârea a fost comunicată petiţionarei la data de 6 noiembrie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 18 noiembrie 2009, deci cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I va respinge recursul declarat de petiţionara L.V., ca fiind tardiv.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionara L.V. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3695/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3738/2010. Penal → |
|---|
