ICCJ. Decizia nr. 1330/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1330/2010
Dosar nr. 44756/3/2008
Şedinţa publică din 8 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul inculpatului M.G. împotriva sentinţei penale nr. 2088 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, computând prevenţia la zi şi menţinând starea de arest a inculpatului, cu motivarea că a fost analizat judicios materialul probator al cauzei atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi încadrarea juridică cât şi vinovăţia inculpatului în sensul că în data de 30 octombrie 2009 a vândut martorului V.A.R. 4 doze de heroină (0,36 gr) pentru suma de 200 lei. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că s-a dat semnificaţia cuvenită dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu este cazul a fi redusă pedeapsa aplicată.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţiile anterioare pentru netemeinicie în sensul că ar trebui reapreciate probele prin prisma circumstanţelor atenuante ale acestuia, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând critica în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu – conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că este fondat pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Ambele instanţe au stabilit o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă atunci când au reţinut vinovăţia inculpatului sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în ziua de 30 octombrie 2008 ar fi vândut martorului V.A.R. cantitatea de 0.36 gr heroină (4 doze) pentru suma de 300 lei. În acelaşi timp, în favoarea acestuia au reţinut şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. făcând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnându-l însă la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Chiar dacă inculpatul are antecedente penale constând în două condamnări pentru furt, din 1998 acesta nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune,îndeplinindu-se termenul de reabilitare. În raport cu cantitatea extrem de mică de drog traficat într-adevăr instanţele trebuiau să dea o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, mai ales că faţă de neşcolarizarea sa, acesta are un grad redus de reprezentare a consecinţelor faptei comise.
Fără a eluda exemplaritatea ripostei pe care autorităţile trebuie să o dea fenomenului traficului şi consumului de droguri, totuşi pedeapsa – în raport cu criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) – trebuie să fie adaptată la împrejurările faptei, consecinţele acesteia, cauzele săvârşirii ei cât şi persoanei căreia i se aplică, pentru a-şi atinge funcţiile preventiv – punitiv - educative prevăzute de art. 52 C. pen.
Tocmai de aceea se impune diminuarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului dar şi modificarea pedepsei complementare şi accesorii, natura infracţiunii săvârşite neimpunând nicio interdicţie în ceea ce priveşte dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) teza a I-a C. pen.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, casată în totalitate Decizia atacată şi în parte sentinţe penală şi micşorată pedeapsa, cu consecinţa înlăturării ca şi pedeapsă accesorie şi complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I-a C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează, în totalitate, Decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 1088/F din 3 decembrie a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare şi interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 360/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
