ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1626/2010
Dosar nr. 2546/87/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 141 din 8 decembrie 2009 Tribunalul Teleorman a dispus în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. condamnarea inculpatului OG, la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus totodată degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 8 mai 2009 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, în noaptea de 7/8 mai 2009 inculpatul aflat sub influenţa alcoolului a exercitat acte de violenţă şi a strâns-o de gât pe victima M.D., persoană în vârstă şi care nu se putea deplasa, provocându-i decesul.
S-a reţinut că a doua zi, inculpatul a mers la locuinţa martorei T.I., căreia i-a relatat faptele, spunându-i că îi pare rău şi la sfatul acesteia s-a prezentat la poliţie.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a formulat apel criticând soluţia instanţei sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl consideră ca fiind prea mare în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră de recunoaştere şi regret, lipsa antecedentelor penale precum şi faţă de anumite afecţiuni psihice, pe fondul cărora şi al consumului de alcool la momentul săvârşirii faptei, discernământul i-a fost diminuat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 2 din 3 ianuarie 2010 a admis apelul, a desfiinţat hotărârea primei instanţe în parte şi în rejudecare a înlăturat pedeapsa complementară a degradării militare, menţinând celelalte dispoziţii.
Împotriva acestei hotărâri pronunţată de instanţa de control judiciar inculpatul a formulat recurs reiterând motivul invocat în apel, respectiv reducerea pedepsei, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt dând încadrarea juridică legală a faptelor.
Astfel corect s-a reţinut că inculpatul, care locuia fără forme legale în imobil cu victima şi părinţii lui a devenit legatar universal al averii victimei prin testamentul autentificat la 29 noiembrie 1996 sub nr. 2820, sub condiţia de a-i acorda îngrijire şi întreţinere.
Cum ulterior acesta frecvent consuma băuturi pe fondul unei tulburări de personalitate decompensată la alcool în noaptea de 7/8 mai 2009, fiind în aceeaşi stare, şi de altfel aşa cum a susţinut în faţa instanţei, „de teamă că nu va primi moştenirea" a exercitat acte de violenţă cu pumnii, apoi a sugrumat victima în vârstă de 77 ani provocându-i decesul.
Cât priveşte însă pedeapsa aplicată inculpatul, trebuie observat că, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) este just individualizată faţă de gradul ridicat de pericol social al faptei care a avut drept finalitate suprimarea vieţii raportat şi la circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte, apreciază că, nu se justifică reducerea acesteia.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 3859 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OG împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2009 la 27 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1666/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
