ICCJ. Decizia nr. 3679/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3679/2010
Dosar nr. 6541/86/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 82 din 5 mai 2010 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul N.V., fiul lui I. şi M., născut în comuna Dorna Candrenilor, judeţul Suceava, domiciliat în sat Dorna Candrenilor, comuna Dorna Candrenilor, judeţul Suceava, în prezent aflat în Penitenciarul Botoşani, cetăţean român, necăsătorit, studii 6 clase, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria xx nr. 000, C.N.P. (...), pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 01 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că partea vătămată L.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava nu a formulat pretenţii civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că în după-amiaza zilei de 29 septembrie 2009, în jurul orelor 17:00, inculpatul, care se afla în stare de ebrietate întrucât încă de dimineaţă consumase băuturi alcoolice (în special spirtoase), s-a deplasat în localul SC B. SRL din comuna Dorna Candrenilor aparţinând numitului A.C., pentru a continua această „îndeletnicire” împreună cu tatăl său, N.I.
Cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice la masa pe care o ocupau alăturându-li-se la un moment dat, pentru scurtă vreme, un amic de-al inculpatului - martorul O.C.N.
În această locaţie - compartimentată în două încăperi, una pentru fumători situată chiar la intrare, iar o altă cameră cu destinaţie pentru nefumători, unde se afla şi barul - şi-a făcut apariţia şi victima L.Ş., din comuna Dorna Candrenilor, care a luat loc la masa celor doi şi a comandat de la bar 100 ml rom.
Între inculpat şi L.Ş. au avut loc discuţii în contradictoriu, pe fondul unor dispute vechi, legate de o suprafaţă de teren. Astfel, victima i-ar fi reproşat inculpatului că nu are drept să circule pe drumul de acces existent în dreptul stânii pe care o deţine, întrucât a fost construit şi amenajat chiar de ea însăşi, iar cel în cauză i-a replicat că acest drum este public şi a fost construit de primărie.
La un moment dat, când tatăl inculpatului se deplasase în cealaltă cameră pentru a comanda o sticlă de bere, diferendul verbal dintre cei doi a degenerat, inculpatul devenind violent, acesta scoţând în concret dintr-o borsetă ce o avea asupra sa un cuţit tip briceag cu care l-a înjunghiat pe L.Ş. o singură dată, în zona pieptului.
Acţiunea sa a fost bruscă, s-a petrecut rapid, când a avut loc agresiunea în încăpere nu se afla nici o altă persoană, iar după consumarea acesteia victima s-a ridicat de la masă, a ameninţat că îl împuşcă pe N.V., iar apoi a părăsit localul, îndreptându-se spre locuinţa sa.
Din cauza leziunii provocate L.Ş. s-a prăbuşit pe stradă, la o distanţă de aproximativ 100 m de locul comiterii faptei, iar la scurt timp, în jurul orelor 18:00, victima a fost descoperită de către martorul C.I. care văzând că încă respiră, a apelat Serviciul 112, solicitând o ambulanţă.
La faţa locului a apărut un echipaj de salvare, victima a fost examinată, constatându-se că a survenit decesul.
După comiterea faptei inculpatul a mai rămas în local 15 - 20 de minute, şi-a terminat băutura comandată după care, realizând ce a făcut, a părăsit localul şi, deşi a intenţionat să se deplaseze spre locuinţa prietenului său C.I., s-a răzgândit şi a ales să-şi petreacă noaptea în pădurea din localitate, iar în timp ce traversa râul Dorna, a aruncat borseta în care se afla cuţitul. N.V. a fost identificat a doua zi în jurul orelor 17:30 în podul unei anexe gospodăreşti a locuinţei celui indicat, unde se ascundea şi condus la Postul de Poliţie.
În drept, fapta inculpatului N.V., astfel cum a fost reţinută şi descrisă anterior de instanţă, constând în aceea că în ziua critică, în intervalul orar 17:30 - 18:00, într-un loc public, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict ivit spontan, care iniţial a fost caracterizat de un schimb de replici şi a culminat cu agresarea victimei L.Ş. - aşa cum se degajă din ansamblul probator administrat - căreia i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona inimii, cu consecinţa producerii leziunii descrisă în actul medico-legal existent la dosar, care a condus în scurt timp la deces, intervenind un stop cardio-respirator întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, urmează să răspundă penal.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, inculpatul N.V. a arătat în esenţă că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare, că nu a ţinut cont de faptul că a fost insultat şi ameninţat de către victimă; de asemenea, a mai arătat inculpatul că în mod greşit prima instanţă nu a încuviinţat proba cu expertizarea psihiatrică a inculpatului, în condiţiile în care acesta a fost anterior spitalizat într-o secţie de psihiatrie.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.V., acesta comiţând fapta în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în expunerea considerentelor sentinţei penale atacate.
Într-adevăr, la data de 29 septembrie 2009, în intervalul orar 17:30 - 18:00 inculpatul N.V., într-un loc public, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului în exces de băuturi alcoolice, i-a aplicat victimei L.Ş. o lovitură de cuţit în zona pieptului, producându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la decesul acesteia.
Faptul că inculpatul este cel care a lovit victima cu cuţitul în piept, cauzând decesul acesteia, rezultă fără nici un dubiu din declaraţiile martorilor C.I., C.R., C.I., O.C.N., G.I.A., I.C., Ţ.C. şi N.I., din raportul de necropsie medico-legală din 30 septembrie 2009 întocmit de către Cabinetul de Medicină Legală Câmpulung Moldovenesc, din procesele-verbale de examinare criminalistică, de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren, precum şi din declaraţiile inculpatului.
De altfel, inculpatul apelant nu a negat nici o clipă că nu el ar fi lovit victima cu cuţitul. Pe parcursul cercetării judecătoreşti declaraţiile acestuia s-au nuanţat, în sensul că a lovit victima cu cuţitul în piept după ce în prealabil aceasta l-a insultat şi ameninţat cu moartea.
Cu privire la acest ultim aspect, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului apelant scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc că inculpatul apelant ar fi acţionat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii generate de eventuale acţiuni ale victimei.
În drept, în mod corect a considerat prima instanţă că acţiunile inculpatului N.V., mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinutului constitutiv al infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Curtea a constatat, de asemenea, că prima instanţă a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului apelant, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune o reducere a acesteia (prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare, minimul special prevăzut de norma de incriminare).
Curtea a apreciat că nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatului apelant de circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen. (criticile inculpatului apelant prin apărător în sensul că s-ar fi impus în ceea ce îl priveşte reducerea pedepsei fiind neîntemeiate).
Reţinerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare este atributul instanţei de judecată şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ţine seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârşită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanţa constată existenţa unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce şi cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecăţii o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificaţia unor circumstanţe atenuante judiciare.
În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiei de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speţa de faţă, Curtea nu poate reţine în favoarea inculpatului apelant niciuna din împrejurările enumerate cu titlu exemplificativ în art. 74 C. pen., mai mult, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecăţii şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenţia cuvenită aspectelor că inculpatul apelant a acţionat profitând de faptul că victima era în stare de ebrietate, folosindu-se de un cuţit în timp ce victima era neînarmată, că după comiterea faptei inculpatul apelant nu a acordat nici un ajutor victimei, preferând să consume în continuare băuturi alcoolice la bar, că după ce plecat de la bar a încercat să se ascundă de organele de poliţie şi că inculpatul apelant, deşi iniţial a recunoscut fără rezerve comiterea faptei, ulterior a încercat să îşi uşureze poziţia invocând o pretinsă provocare din partea victimei (ceea ce denotă că acesta nu a înţeles încă gravitatea faptei sale).
Curtea a apreciat că este nefondată şi critica inculpatului apelant privind greşita respingere a probei cu expertizarea sa psihiatrică. Corect a reţinut prima instanţă, sub acest aspect, că o astfel de cerere a fost făcută de inculpatul apelant doar ca să acrediteze ideea că ar suferi de anumite boli psihice pe fondul cărora reacţionează violent mai ales în condiţiile în care consumă şi băuturi alcoolice, însă susţinerile sale au rămas la nivel declarativ, nefăcând nici cea mai mică dovadă în acest sens (înscrisul medical depus la dosar nedovedind vreo afecţiune psihică).
În consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge apelul declarat de inculpatul N.V., împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 05 mai 2010 a Tribunalului Suceava, ca nefondat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 50 din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V., fiul lui I. şi M., născut în comuna Dorna Candrenilor, judeţul Suceava, C.N.P. (...), în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 05 mai 2010 a Tribunalului Suceava.
În temeiul art. 381 alin. C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 05 mai 2010 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului N.V.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat C.C.C.), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Suceava.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.V., criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, considerând că a fost făcută o greşită individualizare judiciară a pedepsei, că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, a regretat fapta, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut o conduită bună şi faţă de aceste susţineri a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul N.V. se primeşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât pedeapsa aplicată într-un cuantum de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat N.V., cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă fixate prin textul de lege incriminator, la pericolul social generic şi concret extrem de sporit al omorului comis, la urmarea socialmente periculoasă produsă - suprimarea vieţii victimei, la circumstanţele de loc public în care a fost comisă infracţiunea imputată - într-un bar din comuna Dorna Candrenilor, la mecanismul concret de săvârşire a omorului prin aplicarea rapidă în zona inimii victimei L.Ş. a unei lovituri cu un cuţit tip briceag, cât şi în raport de datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Din acest ultim punct de vedere, se reţine că recurentul inculpat N.V., deşi nu are antecedente penale, a avut o atitudine de obstrucţionare a activităţii de urmărire penală prin dispariţia de la locul comiterii faptei, dar şi de la domiciliu şi nicidecum una cooperantă, îngreunând în acest fel eforturile organelor în drept de a identifica autorul infracţiunii, nefiind justificat a se conferi aplicabilitate art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
În speţa dedusă judecăţii în mod vădit recurentul inculpat a fost mânat de o stare de ură, de ranchiună iar gestul său a fost unul răzbunător, nefiind de neglijat starea conflictuală preexistentă dintre părţi care a atins în acea zi un prag ce nu a mai putut fi depăşit (sugestive în acest context sunt declaraţiile părţii vătămate L.O. şi a martorului O.C.N.) care s-a perpetuat în timp. Un factor care a concurat la comiterea infracţiunii imputate a fost şi predispoziţia inculpatului de a-şi face singur dreptate apelând de cele mai multe ori la acţiuni reprobabile, temperamentul său agresiv, violenţa sa extremă, iar alteori acţionând astfel fără nicio justificare (declaraţiile martorilor G.I.A., Ţ.C., C.I. fiind relevante în acest sens).
Faţă de toate cele expuse, se reţine inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite prin sentinţa instanţei de fond şi menţinută prin decizia instanţei de apel.
Urmează ca, în baza art. 38516 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia de la 01 octombrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 octombrie 2009 la 20 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1483/2010. Penal → |
|---|
