ICCJ. Decizia nr. 1494/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1494/2010
Dosar nr.711/32/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
La 8 decembrie 2009 petiţionarul B.M. s-a adresat Curţii de Apel Bacău cu o plângere înregistrată sub nr. 711/32/2009 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 12 octombrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 1381/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivarea plângerii adresată instanţei, petiţionarul a arătat, în esenţă, că s-a dispus, în mod greşit, neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei executor judecătoresc A.P.I.N., apreciind că aceasta şi-a îndeplinit abuziv atribuţiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a Sentinţei civile nr. 12213 din 13 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Bacău şi a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor faţă de intimata executor judecătoresc.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate, în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că plângerea este neîntemeiată şi, prin Sentinţa penală nr. 3 din 7 ianuarie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.M. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1318/P/2009 din 12 octombrie 2009 şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 747/II/2/2009, din 13 noiembrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reţinând că soluţiile dispuse sunt legale şi temeinice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din data de 12 octombrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de p lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1381/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penal faţă de executorul judecătoresc A.P.I.N., sub aspectul săvârşiri infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciindu-se că fapta nu există.
Pentru a dispune această soluţie procurorul a reţinut că la data de 27 august 2009, petiţionarul B.M. domiciliat în mun. Bacău. str. A.I., jud. Bacău a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău solicitând efectuarea de cercetări faţă de A.P.I.N. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că a fost parte într-un dosar de partaj, iar executorul judecătoresc nu a respectat dispoziţiile instanţei.
Conform art. 28 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competenţa de judecare a cauzelor privind pe executorii judecătoreşti revine Curţii de Apel, astfel încât s-a apreciat că, în prezenta cauză, competenţa de efectuare a cercetărilor privind pe executorul judecătoresc A.P.I.N. având sediul în Bacău, str. V.A., jud. Bacău, revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat faptul că în sarcina executorului judecătoresc nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiuni prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în condiţiile în care acesta a acţionat în strictă conformitate cu normele legale care îi reglementează activitatea.
S-a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 13342 din 05 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanţii B.G.C. şi M.B. au chemat în judecată pe B.M. şi M.D., solicitând ieşirea din indiviziune după defuncta B.P., decedată la data de 05 aprilie 2004, dosarul finalizându-se prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 12213 din 13 decembrie 2006, prin care Judecătoria Bacău a dispus ieşirea din indiviziune, constatând că părţilor li se cuvine cota succesorală de 1/3, formând în consecinţă 3 loturi, primul fiind atribuit lui B.M., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 370 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău prin care lotul atribuit reclamantului B.M. a fost diminuat, iar ulterior şi irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 421 din 15 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Pentru punerea în executare a hotărârii, reclamanţii din dosarul de partaj au apelat la serviciile executorului judecătoresc A.P.I.N., formându-se dosarele de executare 112 şi 113/2009.
S-a mai relevat că executorul judecătoresc a respectat integral dispoziţiile hotărârii irevocabile, fapt ce i-a indus reclamantului B.M. o stare de nemulţumire, cauzată în mod evident de dispoziţiile sentinţei judecătoreşti care i-au fost defavorabile.
Prin plângerea formulată, petiţionarul a precizat că încearcă să sisteze executarea silită, fără a apela însă, la contestaţiile la executare, procedura normală prevăzută de Codul de procedură civilă, menţionând totodată, faptul că sentinţa judecătorească este rezultatul unor expertize nefavorabile efectuate de M.M. şi T.A., precizând faptul că va formula plângere penală şi faţă de aceştia la unitatea competentă.
La momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, executorul judecătoresc A.P.I.N. a procedat la identificarea tuturor celor trei loturi, tocmai pentru a nu afecta dreptul de proprietate al reclamantului B.M., iar o copie după procesele-verbale de punere în posesie a fost comunicată şi reclamantului B.M.
Soluţia atacată a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 74/11/2/2009 dispusă la 13 noiembrie 2009 de procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău, prin care a respins plângerea formulată de petiţionarul B.M.
Prima instanţă, verificând, soluţia procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentul B.M., a constatat că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic, reţinând că, în urma efectuării actelor premergătoare, în mod corect, procurorul a stabilit că infracţiunea imputată intimatei executor judecătoresc, nu se circumscrie în sfera faptelor prevăzute de legea penală.
S-a mai relevat de prima instanţă că, examinând dosarul de urmărire penală, nu s-au verificat susţinerile petiţionarului care exprimau de fapt nemulţumirea acestuia faţă de dispoziţiile hotărârii judecătoreşti civile de partaj, aflată sub autoritate de lucru judecat, dar şi de modalitatea de atribuire a loturilor şi de dispoziţiile instanţei de obligare a acestuia la plata unei sulte către ceilalţi moştenitori, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Bacău, aşa cum s-a arătat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prima instanţă, verificând rezoluţiile atacate prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma criticilor petiţionarului, a constatat că Rezoluţia nr. 1381/P/2009 din 12 octombrie 2009, confirmată prin Rezoluţia nr. 747/II/2/2009 din 13 noiembrie 2009 este legală şi temeinică, reţinând că procurorul, în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, cu privire la infracţiunea reclamată, pe baza analizei plângerii şi a actelor premergătoare, fiind incident în speţă cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
S-a mai relevat că, procedura plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătoreşti civile greşite şi nici nu a fost edictată pentru declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu s-a instituit ca fiind o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulţumirea petentului cu privire la modul concret de soluţionare a unei hotărâri judecătoreşti trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva persoanei învestite prin lege să pună în executare o asemenea hotărâre.
S-a conchis în sensul că, în mod corect, procurorul a constatat că singura cale procesuală de sistare a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti o constituie promovarea unei contestaţii la executare, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, iar nu formularea unei plângeri penale împotriva executorului judecătoresc învestit de părţi să o pună în executare.
Pentru cele ce preced, prima instanţă, constatând că soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror, a fost legală şi temeinică, a respins ca nefondată plângerea formulată în cauză.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată, petiţionarul a formulat recurs, criticând-o, pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând şi prin memoriile depuse la dosar, la care a anexat înscrisuri doveditoare, motivele arătate în faţa primei instanţe.
Pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 711/32/2009, fixându-se prim termen de judecată la 19 aprilie 2010, când recurentul-petiţionar, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat, dar a depus o cerere prin care, învederând imposibilitatea de prezentare din motive medicale, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, în rejudecare, infirmarea rezoluţiilor pronunţate, admiterea plângerii iniţiale şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatei sub aspectul faptei sesizate.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., dar şi prin raportare la art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. teza I C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este tardiv introdus, pentru următoarele considerente:
Potrivit practicalei Sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, petiţionarul B.M. a fost prezent la dezbateri, formulând concluzii pe fond.
Termenul de formulare a recursului în prezenta cauză, era de 10 zile şi, pentru petiţionar, curgea de la data pronunţării - 7 ianuarie 2010 - întrucât acesta a fost prezent la dezbateri în faţa instanţei de fond, şi se împlinea la 18 ianuarie 2010, zi de luni.
Or, petiţionarul a declarat recurs în prezenta cauză la 3 martie 2010, conform cererii existentă la dosar recurs, deci cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.
Prin urmare, recursul formulat de petiţionarul B.M. la 3 martie 2010, odată cu cererea tehnoredactată înregistrată la Curtea de Apel Bacău în aceeaşi dată, este tardiv introdus, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.M. împotriva Sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiţionar B.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionarul B.M. împotriva Sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1498/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
