ICCJ. Decizia nr. 1518/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1518/2010
Dosar nr. 3311/2/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea formulată, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privindu-l pe condamnatul C.I.L. şi vizând recunoaşterea sentinţei penale nr. 111/2008 din 7 martie 2008, rămasă definitivă, a Judecătoriei de Instrucţie nr. 25 din Madrid, cu consecinţa transferării celui în cauză într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă.
În baza Rezoluţiei din 27 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv pe parcursul instrumentării ei de către instanţă, instanţa a reţinut următoare:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 7 martie 2008, rămasă definitivă, Judecătoria de Instrucţie nr. 25 din Madrid l-a condamnat pe numitul C.I.L., cetăţean român, la o pedeapsă de 9 ani şi o zi şi o amendă de 177.848,26 Euro pentru delict împotriva sănătăţii publice, prin traficul de droguri care cauzează daune grave sănătăţii publice, prin traficul de droguri care cauzează daune grave sănătăţii, prev. de art. 368.1 şi art. 369.6 C. pen. spaniol.
S-a reţinut în fapt că la data de 28 aprilie 2007 cel în cauză a fost depistat de către organele vamale de pe aeroportul din Madrid având asupra sa, într-o valiză, cantitatea de 5336,6 grame cocaină, cu o valoare pe piaţa neagră de 177.848,26 Euro, ce urma să fie livrată unor terţi.
In legislaţia penală română, o astfel de faptă este incriminată prin prevederile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Cel în cauză a fost reţinut în zilele de 28 şi 29 aprilie 2007, s-a aflat în arest preventiv de la 30 aprilie 2007 până la 27 martie 2008 şi a început executarea mandatului de arest la 28 martie 2008. El este în prezent deţinut în centrul penitenciar Daroca din Spania şi prin declaraţie autentică şi-a exprimat acordul de a fi transferat şi a executa restul de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Reţinând şi împrejurarea că, aşa cum au comunicat autorităţile judiciare spaniole, condamnatul a fost declarat insolvabil în ceea ce priveşte amenda ce i-a fost aplicată prin aceeaşi sentinţă, Curtea a reţinut că sunt în mod cumulativ şi integral îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3 lit. b), c) şi e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg 1983), coroborate cu dispoziţiile art. 129 lit. b), c) şi e) din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 193 din 7 iulie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3311/2/2009:
- a admis sesizarea făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;
- a recunoscut hotărârea penală nr. 111 din 7 martie 2008 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 25 din Madrid, rămasă definitivă prin care C.I.L. a fost condamnat în baza art. 368.1 şi art. 369.6 C. pen. spaniol (corespunzător art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000) la 9 ani şi o zi închisoare şi la o amendă de 177.848,26 Euro.
- a dispus transferarea persoanei condamnate pentru executarea în continuare a restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, luând act şi de acordul exprimat de acesta.
- a constatat că persoana condamnată a fost reţinută în zilele de 28 şi 29 aprilie 2007, s-a aflat în arest preventiv de la 30 aprilie 2007 la 27 martie 2008 şi a început executarea mandatului de arestare la 28 martie 2008.
- a computat din pedeapsă toate aceste perioade începând cu 28 aprilie 2007 până la 7 iulie 2009.
La data de 15 februarie 2010 acesta a formulat recurs printr-o declaraţie prin care precizează că nu doreşte transferul într-un penitenciar din România pentru continuarea restului de pedeapsă.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Hotărârea atacată a avut în vedere consimţământul exprimat de persoana condamnată C.I.L. pentru a fi recunoscută hotărârea penală a instanţei din Madrid şi pentru a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei (f.51 - dosar parchet şi f.69 dosar C.A. Bucureşti).
În acest fel au fost respectate dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Recurentul a luat cunoştinţă de sentinţa Curţii de Apel Bucureşti (f.82-83 dosar C.A. Bucureşti), iar după pronunţarea hotărârii, revenirea asupra cererii formulată în mod expres de acesta, nu mai poate produce efecte juridice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată C.I.L. împotriva sentinţei penale nr. 193 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1515/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Penal → |
|---|
