ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1519/2010
Dosar nr. 12221/212/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr.118/P din 15 octombrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta G.A., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut următoarele:
La data de 22 iulie 2006, petenta G.A. a depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc V.D.G. şi a persoanelor C.A., B.E., G.I. şi C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 şi art. 208-art. 209 C. pen.
În fapt, petenta a arătat că, la data de 20 iulie 06, însoţit de celelalte persoane, intimatul executor judecătoresc V.D.G. a pătruns fără drept şi a procedat la evacuarea sa din locuinţa din municipiul Constanţa, fără să ştie de existenţa vreunei sentinţe judecătoreşti civile şi, în acele împrejurări, i s-au sustras mai multe lucruri.
Prin ordonanţa nr. 6954/P/2006 din 08 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Prin ordonanţa nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul V.D.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 192 şi art. 208 - art. 209 C. pen. deoarece în calitate de executor judecătoresc, intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, prin aceea că a procedat la cererea doamnei C.A., la punerea în executare a sentinţei civile nr. 9029 din 15 septembrie 2004, a Judecătoriei Constanţa, prin somarea în mod repetat a petentei care la data de 17 iulie 2006 s-a opus executării motiv pentru care, în ziua de 20 iulie 2006, cu sprijinul poliţiei, s-a executat silit hotărârea de evacuare din apartamentul situat în municipiul Constanţa, procedură de executare silită încuviinţată de către Judecătoria Constanţa prin încheierea nr. 1962 din 03 iulie 2006.
Prin aceeaşi ordonanţă, în temeiul art. 45, art. 42, art. 38, art. 34 şi art. 25 C. proc. pen., procurorul a disjuns cauza cu privire la C.A., B.E., G.I. şi C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 192 şi art. 208 - art. 209 C. pen. şi şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria.
Prin ordonanţa nr. 83/II/2 din 15 februarie 08, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta G.A. în baza art. 278 C. proc. pen. reţinând că evacuarea petentei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor privind executarea silită de către executorul judecătoresc V.D.G., bunurile petentei au fost date în custodie, neexistând indicii ale săvârşirii infracţiunilor de „furt calificat" sau „violare de domiciliu".
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat plângere la Tribunalul Constanţa împotriva soluţiei de netrimitere în judecată motivând că este nelegală.
Prin sentinţa penală nr. 369 din 10 aprilie 2008, instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, formându-se dosarul nr. 3533/212/2008.
Prin sentinţa penală nr. 117/P pronunţată la data de 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., modif., plângerea penală formulată de petenta G.A. ca nefondată. La data de 12 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curte a înaintat Judecătoriei Constanţa o nouă plângere formulată de petenta G.A. împotriva aceleiaşi soluţii de netrimitere - ordonanţa nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007 pronunţată de procuror cu privire la intimatul executor judecătoresc V.D.G.; prin sentinţa penală nr. 760 din 03 iulie 2008, instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, formându-se un nou dosar cu numărul de mai sus 12221/212/2008.
Curtea, având în vedere că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, a fost supusă deja controlului instanţei iar în cauză a fost pronunţată sentinţa penală nr. 117 din 15 octombrie 2009, cu identitate de obiect, cauză şi părţi, a apreciat şi motivat că ordonanţa nu mai poate fi examinată în fond cu ocazia noii plângeri formulate de petentă, aceasta având la îndemână calea de atac a recursului împotriva sentinţei penale nr. 117 din 15 octombrie 2009.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta G.A.
Prin cererea de recurs care conţine 17 file, recurenta petentă nu invocă nici un motiv de recurs care analizat să ducă la casarea sentinţei.
Petenta este nemulţumită de modul în care a fost soluţionat dosarul nr. 8569/2003 al Judecătoriei Constanţa având obiect succesiunea numitei B.M. decedată la 4 martie 2003 şi mai apoi căile de atac exercitate în cauă, respectiv dosarul nr. 519/2005 al Tribunalului Constanţa.
În final, nemulţumită de hotărârea supusă recursului de faţă solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări faţă de magistratul judecător Ispas Adriana care a soluţionat plângerea şi a avocatului E.T.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică. Astfel, aşa cum chiar petenta a arătat, a formulat mai multe plângeri adresate Preşedintelui României, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţelor.
Atâta vreme cât prin sentinţa penală nr. 117 din 15 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a fost soluţionată plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva ordonanţei nr. 304/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, o nouă plângere împotriva aceleiaşi soluţii este nefondată.
Petenta avea la îndemână şi trebuia să declare recurs împotriva sentinţei prin care plângerea sa a fost respinsă.
Pe de altă parte, în calea de atac împotriva unei hotărâri nu pot fi primite plângeri penale privind presupuse infracţiuni săvârşite de magistraţii şi avocaţii care au participat la soluţionarea în fond a plângerii formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.. În măsura în care petenta consideră că persoanele la care face referire au săvârşit infracţiuni au posibilitatea să se adreseze printr-o plângere penală, organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări şi pronunţarea unei soluţii.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.A. împotriva sentinţei penale nr. 118/P din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1530/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
