ICCJ. Decizia nr. 1515/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1515/2010

Dosar nr. 5380/40/200.

Şedinţa publică din 20 aprilie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 515 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Botoşani, au fost condamnate inculpatele:

P.E.; B.(actualmente Z.)M. la pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. a confiscat de la inculpate în folosul statului câte 500 Euro.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 6 octombrie 2008, inculpatele P.E. şi B.M. au fost trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată în sarcina celor două inculpate că în urma unei înţelegeri prealabile, numitul P.A. a predat acestora suma de 1.000 Euro, în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă M.I. - prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, judeţul Harghita, să soluţioneze în mod favorabil un dosar penal în care acesta era învinuit.

Examinând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 2008, M.I., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni a sesizat faptul că P.E. - grefier la Judecătoria Gheorgheni şi B.M. au primit de la numitul P.A. suma de 1.000 Euro, în schimbul promisiunii că vor interveni pe lângă ea, să soluţioneze în mod favorabil un dosar penal în care P.A. era învinuit.

Numitul P.A. a fost cercetat de Poliţia municipiului Gheorgheni în dosarul nr. 24/P/2006, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 77 alin. (1) şi art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 (f. 3 dosar urmărire penală).

Din referatul şi declaraţia martorei M.I. (f. 72 dosar fond) rezultă că a fost contactată telefonic de numita M.Z. consilier juridic la o unitate bancară din Gheorgheni, care i-a relatat că aflându-se într-un anturaj cu mai multe persoane, un cetăţean numit P. a afirmat că pentru soluţionarea unui dosar penal aflat în cercetare, numitele P.E. şi B.M. s-ar fi oferit să-l ajute, în sensul de a interveni pe lângă prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni în vederea soluţionării favorabile a dosarului respectiv.

Preţul acestei intervenţii era de 1000 Euro, sumă pe care acesta i-ar fi dat-o numitei B. ca prin intermediul lui P.E. să ajungă la aceasta.

Aspectele sesizate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni au fost confirmate de martora M.Z. în declaraţiile de urmărire penală (f. 154 dosar urmărire penală) şi de la instanţă (f. 104 dosar fond).

Din declaraţia numitului P.A. (f. 5 dosar urmărire penală) rezultă că a relatat despre faptul că este cercetat penal, într-un dosar referitor la săvârşirea unor infracţiuni la regimul circulaţiei, unor persoane din anturajul său şi unul dintre prietenii săi - fără a-l nominaliza - i-a spus că prietena lui, numita B.M. cunoaşte o persoană „B." care l-ar putea ajuta. În urma discuţiei cu B.M., aceasta i-a spus că pentru suma de 1.000 Euro i se poate rezolva problema.

Inculpatele P.E. şi B.M. s-au întâlnit cu numitul P.A. la locuinţa inculpatei B.M., unde inculpata P.E. i-a confirmat că este în relaţii bune cu doamna procuror M.I. şi astfel îi poate rezolva problema, cerându-i suma de 1000 Euro pe care acesta i-a predat-o într-un plic, de faţă fiind şi inculpata B.M.

Susţinerile numitului P.A., referitoare la modul în care acesta a luat legătura cu inculpata B.M. sunt confirmate de martorul S.L. în declaraţiile de Ia urmărirea penală (f. 11, 22, 141 dosar urmărire penală) şi din instanţă (f. 74 dosar fond) în care arată că numitul P.A. i-a confirmat faptul că s-a întâlnit cu inculpatele P.E. şi B.M. în locuinţa acesteia din urmă, ocazie cu care a predat suma de 1000 Euro inculpatei P.E.

Numitul P.A. nu a fost audiat în faţa instanţei de judecată deoarece pe parcursul urmăririi penale a decedat în urma unui accident de circulaţie.

Pe parcursul urmăririi penale şi în instanţă cele două inculpate au susţinut că au primit suma de 1.000 Euro pentru a-i angaja numitului P.A. un avocat specificând pe numitul M.M.

Din declaraţiile martorului M.M. de la urmărirea penală (f. 79 dosar urmărire penală) şi din instanţă (f. 105 dosar fond) rezultă că a fost contactat telefonic de B.M., care i-a cerut să vină la sediul Judecătoriei Gheorgheni, întrucât are de rezolvat o problemă.

Întâlnindu-se cu B.M., aceasta i-a relatat că a fost invitată la Parchet împreună cu P.E., unde au declarat că ar fi primit de la P.A. suma de 1000 Euro pe care ar fi urmat să i-o dea Iui pentru a-l reprezenta în dosarul penal.

Martorul i-a explicat inculpatei B.M. că nu poate face astfel de reprezentări, nefiind avocat, iar inculpata B.M. a afirmat că nu este vinovată, că cea care a sugerat această rezolvare a fost inculpata P.E.

Având în vedere cele de mai sus, prima instanţă a apreciat că faptele celor două inculpate de a pretinde şi primi de la numitul P.A. suma de 1.000 Euro, lăsând impresia că au influenţă asupra primului-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni pentru a-l determina să soluţioneze favorabil dosarul penal în care acesta era învinuit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen., urmând să se aplice pedepse în limitele textului de lege pentru care au fost trimise în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., considerând că realizarea scopului preventiv al pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor având în vedere persoanele inculpatelor care nu au mai săvârşit infracţiuni şi au avut o poziţie procesuală relativ sinceră.

În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpata P.E. şi B.M. (actualmente Z.) în folosul statului a câte 500 Euro fiecare.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul legal au declarat apel inculpatele P.E. şi Z.(fostă B.)M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului declarat inculpata P.E. a arătat în esenţă că în ceea ce o priveşte este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii), practic faptei imputate lipsindu-i vinovăţia; apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a invocat în favoarea acestei inculpate apelante şi cazul de împiedicare a punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există). A mai susţinut aceeaşi apelantă inculpată că în mod nelegal prima instanţă a dispus confiscarea specială a sumei de 1.000 de Euro.

În motivarea apelului declarat inculpata Z.M. a arătat în esenţă că nu a comis nicio infracţiune şi implicit nu se poate reţine vinovăţia ei; apărătorul desemnat din oficiu pentru această inculpată a invocat în ceea ce o priveşte incidenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen. (fapta nu există, respectiv fapta nu a fost săvârşită de către învinuit sau inculpat).

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate efectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că aceste sunt nefondate, că în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care au fost trimise în judecată inculpatele apelante P.E. şi Z.(fostă B.)M., acestea comiţând fapta în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în considerentele sentinţei penale atacate.

Ca atare, prin Decizia penală nr. 14 din 25 februarie 2010, apelurile formulate de inculpate au fost respinse ca nefondate.

Nemulţumite şi de această hotărâre, în termen legal, inculpatele au atacat-o cu recurs.

Prin recursul formulat de inculpata P.E., hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurenta susţine că dosarul a fost fabricat din dorinţa magistratului procuror M.I., de răzbunare, aceasta prin exces de putere l-a chemat pe P.A. cercetat pentru două infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi sub presiune procurorul l-a determinat să declare lucruri neadevărate. Nu au fost administrate toate probele pentru a se stabili adevărul, astfel în cursul urmăririi penale a cerut să fie audiat martorul F.G., avocat, dar procurorul a refuzat să administreze proba ca fiind irelevantă. Instanţa nu a procedat la confruntarea cu numitul P.A.

În fine, a susţinut că hotărârea nu cuprinde dovezi certe pe care se întemeiază condamnarea, iar instanţa de apel nu a analizat motivele sale de apel.

Inculpata Z. fostă B.M. a criticat hotărârile susţinând că nu a fost sancţionat modul abuziv în care a procedat magistratul procuror M.I., care a făcut acte de cercetare deşi nu era competentă să facă acest lucru, competenţa aparţinând Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita şi în plus ea era persoana în legătură cu care urma să se realizeze infracţiunea trafic de influenţă.

Instanţele nu au stăruit în aflarea adevărului, în lămurirea stării conflictuale dintre magistratul procuror M.I. şi inculpata P.E. nu a luat măsuri pentru audierea cumpărătorului de influenţă P.A. şi nici în vederea audierii avocatului F.G. care urma să îi asigure apărarea şi pentru care era destinată suma de bani în discuţie.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă în concordanţă cu probele administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală şi a individualizat pedepsele cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Criticile aduse sentinţei au constituit apărări în cursul urmăririi şi a cercetării judecătoreşti, iar prin sentinţă s-a motivat convingător activitatea infracţională a celor două inculpate.

Recurenta a mai susţinut că instanţele nu au luat în considerare apărările sale şi declaraţiile martorilor audiaţi care au arătat în proces că magistratul procuror M.I. este de rea credinţă, în acest fel nu a beneficiat de un proces echitabil.

A arătat că nu se consideră vinovată pentru că a ajutat un om să-şi angajeze avocat şi că nu a făcut nici un fel de trafic de influenţă.

Din cuprinsul sentinţei şi a deciziei rezultă că toate probele administrate au fost analizate şi motivat au fost avute în vedere cele care reflectă adevărul şi tot astfel au fost înlăturate cele care sunt contrazise parţial de chiar declaraţiile inculpaţilor.

În încercarea lor de scăpare de răspundere, inculpatele au declarat că banii au fost primiţi de la P.A. pentru ca să-i angajeze un avocat , în speţă M.M.

Acest martor audiat nu numai că nu confirmă apărările inculpatelor dar audiat nemijlocit în primă instanţă la 30 aprilie 2009 a arătat că a fost contactat telefonic şi pe un ton ultimativ, B.M. i-a cerut să meargă la Judecătoria Gheorgheni - spunându-i că nu poate să-i comunice la telefon care este problema pentru care îl cheamă.

În aceeaşi zi, 7 martie 2006, în jurul orelor 13.30 - martorul a fost chemat telefonic de prim procuror M.I. care l-a rugat să meargă la Judecătoria Gheorgheni, întrucât se afla împreună cu vicepreşedintele Tribunalului Harghita, A.I. şi doreşte să poarte o discuţie.

Martorul s-a întâlnit a doua zi cu inculpata B. care i-a relatat că împreună cu numita P.E. a fost chemată la parchet şi că a declarat că, ea şi P. au luat de la P.A., care avea un dosar penal, suma de 1000 Euro, sumă pe care ar fi urmat să i-o dea lui pentru a-l reprezenta în acel dosar.

Martorul mirat de cele auzite, i-a comunicat inculpatei că nu poate face astfel de reprezentări nefiind avocat, la care inculpata i-a spus că ea nu este vinovată şi că cea care i-a sugerat această rezolvare a fost inculpatul P.E. Tot atunci inculpata i-a explicat că din cei 1000 Euro, 200 au rămas la P.E. iar 800 la ea, după care a plecat din localitate şi când a revenit i-a restituit lui P.

Coroborând această declaraţie cu cele declarate de P.A. audiat de organele de poliţie judiciară la 5 aprilie 2006 rezultă că în mod corect au reţinut instanţele că banii au fost pretinşi pentru o intervenţie pe lângă magistratul procuror. Banii au fost daţi inculpatei B., în casa căreia se afla doamna „B.I." –care lucra la tribunal sau judecătorie (după cum a declarat P.A.), aceasta fiind inculpata P.E. Când B.M. a primit banii, a discutat cu P. căruia i-a spus că prietena ei „B.I." este în relaţii apropiate cu procurorul I. de la Parchetul Gheorgheni şi poate interveni pe lângă aceasta pentru ca să-i rezolve problema.

Faptul că P.A. dorea să-şi rezolve problemele de la procuratură unde era cercetat pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice a fost confirmat şi de martorul S.L. Acesta a declarat că a fost rugat de P. să intervină pe lângă poliţişti pentru a-i rezolva favorabil dosarul dar l-a refuzat. Martorul a arătat că P.A. i-a spus că a vorbit cu Z.M.(B.) în acelaşi scop şi că le-a dat inculpatelor B.(Z.)M. şi P.E. 1000 Euro. Ulterior în cursul cercetării judecătoreşti martorul a nuanţat declaraţia în sensul că suma de 1000 de Euro primită de cele două inculpate urma să fie folosită pentru angajarea unui avocat care să-l asiste pe P.A. Acest aspect nu a fost confirmat ba dimpotrivă ţinând seama de declaraţia martorului M.M. - banii erau destinaţi pentru realizarea „intervenţiei pe lângă procuror".

În condiţiile date în mod corect instanţa de apel a motivat că nu se poate vorbi despre incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) cum tot la fel nu se poate reţine incidenţa cazurilor prev. de art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen.

Faţă de cele de mai sus, constatând că hotărârile supuse recursului de faţă sunt legale şi temeinice, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.E. şi Z.(fostă B.)M. împotriva deciziei penale nr. 14 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1515/2010. Penal