ICCJ. Decizia nr. 1552/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1552/2010
Dosar nr. 11575/2/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluţiei nr. 370/P/2009 din 21 septembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că petentul F.N.I. a formulat plângeri împotriva funcţionarilor cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi faţă de comisarul şef M.G., contestând legalitatea transferurilor sale repetate între Penitenciarele Colibaşi, Jilava şi Timişoara.
Asemenea, a solicitat cercetarea funcţionarilor A.N.P. şi cu privire la nerespectarea hotărârii judecătoreşti care obligă această instituţie să îi asigure cazarea în Penitenciarul Arad separat de deţinuţii fumători.
Petentul nu a putut fi audiat în cursul actelor premergătoare, refuzând să dea declaraţie ofiţerului de poliţie delegat.
Prin rezoluţia nr. 370/P/2009 din 21 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de funcţionarii ANP şi de comisarul şef M.G., disjungând cauza şi declinând competenţa de soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru fapta de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.
Plângerea petiţionarului F.N.I. împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1713/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată petiţionarul a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. la judecătorul Curţii de Apel Bucureşti, care, aşa cum s-a arătat, a respins-o prin sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010, constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petiţionar pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind contrară, potrivit susţinerilor sale, hotărârilor CEDO.
Examinând cauza cu prioritate sub aspectul respectării dispoziţiilor legale procesuale-penale în exercitarea căilor de atac, Curtea constată că recursul declarat de petiţionarul F.N.I. este tardiv iar cererea acestuia de repunere în termen este neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din dovezile de la dosar, sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti i-a fost comunicată petiţionarului la data de 3 februarie 2010, acesta semnând dovada de luare la cunoştinţă (fila 19 dosar C.A.B.).
Recursul a fost declarat, conform menţiunii din cerere, la data de 26 februarie 2010, cu depăşirea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
Solicitarea petiţionarului de repunere în termen de recurs, sub motivul că nu i s-a permis în penitenciar să depună cererea, este neîntemeiată, situaţia invocată nefiind dovedită.
Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarului F.N.I. urmează să fie respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de petiţionarul F.N.I.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 157/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
