ICCJ. Decizia nr. 1530/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1530/2010
Dosar nr. 5/59/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1083/111/6/2009, petentii M.T. şi M.F. au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 16070/55/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională a României.
În motivarea cererii s-a precizat că cele două hotărâri judecătoreşti definitive rezolvă în mod diametral opus o normă de drept procesual civil imperativă constând în necesitatea încuviinţării de către instanţa de executare a unei executări silite.
în referatul nr. 1083/lll/6/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a propus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât problema inconciliabilitătii nu poate fi pusă între o hotărâre judecătorească penală şi una civilă.
Curtea de Apel Timişoara, constatând inaplicabilitatea cazului de revizuire invocat, întrucât nu pot fi ireconciliabile o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cealaltă aparţinând Curţii Constituţionale a României, prin sentinţa penală nr. 19/PI din 28 ianuarie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.T. şi M.F.
Nemulţumiţi aceştia, invocând acelaşi temei legal, au făcut recurs pe care l-au înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive sunt expres şi limitativ enunţate în art. 394 C. proc. pen., unul din ele fiind şi cel care vizează situaţia în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia [lit. e)].
Cazul pe care şi-au bazat petenţii cererea şi apoi recursul este inaplicabil în speţa de faţă, întrucât o hotărâre aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Decizia nr. 3987 din 3 decembrie 2008), iar cealaltă Curţii Constituţionale a României (nr. 458 din 31 martie 2009) şi e dată în materie civilă.
În aceste condiţii, sentinţa Curţii de Apel Timişoara fiind legală şi temeinică, recursul revizuienţilor urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii M.T. şi M.F. împotriva sentinţei penale nr. 19/PI din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenţii revizuienţi la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Penal → |
|---|
