ICCJ. Decizia nr. 157/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 157/2010
Dosar nr. 1076/59/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231/PI din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petentului A.P.G. formulată împotriva rezoluţiei nr. 294/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii M.M.M. şi P.C.A., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, pentru faptele prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 13 aprilie 2009, petentul A.P.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu o plângere penală împotriva prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă M.M.M. şi a procurorului P.A.C. de la acelaşi parchet, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de favorizare a infractorului de art. 264 C. pen.
Prin rezoluţia din 24 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 294/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de prim-procurorul M.M.M. şi procurorul P.A.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.
În motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:
- la data de 18 martie 2009, un număr de 10 persoane au chemat în judecată petentul solicitând punerea lui sub interdicţie, motivând prin numărul mare de procese ce le-au fost intentate de acesta, acţiunea făcând obiectul Dosarului nr. 636/115/2008 al Judecătoriei Moldova Nouă;
- prin încheierile din 06 octombrie 2008 şi din 06 noiembrie 2008, instanţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă pentru efectuarea de cercetări, conform art. 30 din Decretul nr. 32/1954;
- lucrarea a fost înregistrată sub nr. 72/V/4/2009 şi repartizată spre soluţionare procurorului P.A.C.;
- pentru evitarea creării de către petent a unei stări de tensiune cu instituţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, care dispune de un număr foarte mic de procurori, atât prim-procurorul M.M.M. cât şi procurorul P.A.C. au formulat cereri de abţinere, înaintate la data de 24 aprilie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin împreună cu cererea de recuzare formulată de petent;
- faţă de cele de mai sus, rezultă că nu se poate reţine în sarcina intimaţilor săvârşirea vreunei fapte penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul A.P.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara respinsă prin rezoluţia nr. 871/11/2/2009 din 19 august 2009.
Pentru a da această soluţie, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a arătat că cei doi procurori intimaţi nu au săvârşit vreo infracţiune în legătură cu soluţionarea lucrării nr. 72/V/4/2009.
Petentul a formulat apoi plângere la instanţă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. 1076/59/2009 din 18 septembrie 2009.
Examinând materialul cauzei, instanţa constată că plângerea petentului este nefondată.
Din piesele dosarului nu rezultă că intimaţii ar fi săvârşit vreo faptă penală.
De fapt, petentul este nemulţumit de modul în care magistraţii intimaţi au instrumentat dosarele în care el a fost parte, invocând greşita aplicare a unor dispoziţii legale, în opinia sa aceasta constituind infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de favorizare a infractorului.
Nemulţumirile legate de soluţiile organelor judiciare îşi pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de atac, astfel soluţiile criticate fiind supuse controlului judiciar.
Activitatea magistratului este una de apreciere a probelor şi de interpretare a faptelor şi dispoziţiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluţii implică un raţionament în favoarea sau în detrimentul uneia din părţi, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraţilor ca urmare a plângerii părţii nemulţumite.
Pe de altă parte, petentul nu poate invoca automat în favoarea sa o situaţie creată în mod artificial chiar de către el. Dacă s-ar admite ca orice persoană care este participant la înfăptuirea actului de justiţie să provoace după bunul plac incompatibilitatea unui magistrat, s-ar ajunge în situaţia în care justiţiabilii să poată alege magistratul care să instrumenteze dosarul respectiv, împrejurare inadmisibilă.
Împotriva sentinţei petentul A.P.G. a declarat prezentul recurs.
Din actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
- petentul nu s-a prezentat la prima instanţă, la judecarea plângerii (fil. 12 d.p.i.);
- de asemenea, petentul nu s-a prezentat nici la instanţa de recurs pentru a participa la judecarea recursului;
- în cererea de recurs (fil. 2), petentul a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea plângerii spre rejudecare la prima instanţă cu motivarea că „această sentinţă penală este pronunţată de un complet incompatibil, respectiv procurorul M.V.", invocând că faţă de aceasta ar fi depus plângere penală la data de 18 mai 2009.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
- petentul nu a anexat o dovadă cu privire la pretinsa formulare a plângerii penale despre care a făcut referire în motivarea cererii de recurs;
La judecarea plângerii de către prima instanţă, din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a participat procuror M.F., iar nu procurorul menţionat în motivarea cererii de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de petent în cererea scrisă de recurs nu este întemeiat.
Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 294/P/2009.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petent - dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele reclamate în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În consecinţă, examinând actele premergătoare efectuate de procuror, conţinutul rezoluţiei atacate, precum şi cel al rezoluţiei procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoare prin care a fost respinsă plângerea petentului, dar şi actele şi lucrările dosarului instanţei de fond, Înalta Curte constată că procurorul şi instanţa de judecată au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi în materia soluţionării plângerii împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul petentului urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 231/PI din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 160/2010. Penal → |
|---|
