ICCJ. Decizia nr. 1624/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
1. Tribunalul Mehedinți, secția penală, prin sentința penală nr. 229 din 1 iulie 2009 dată în dosar nr. 10175/101/2008 soluționând în fond cauza penală în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.M. la pedeapsa principală de:
- 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat [“în public"] prevăzută de art. 174,art. 175 lit. i) C. pen. [fapta comisă în seara zilei de 24 octombrie 2008 pe drumul public din satul Lipșa de Sus având ca victimă pe E.G.S. în vârstă de 34 ani].
Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 350 rap. la art. 3002_i art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului și i-a fost computat din pedeapsă - potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) - timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 25 octombrie 2008 la zi.
Pe latură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) și art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998,art. 990 C. civ. a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează:
a) 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare și 10.000 lei daune morale către partea civilă P.L., mama victimei;
b) 10.000 lei daune morale și 160 lei lunar prestație periodică începând cu data săvârșirii omorului 24 octombrie 2008 și până la majoratul acesteia către partea civilă E.R.V. fiul minor al victimei născut la 25 octombrie 1999 din căsătoria victimei cu numita P.C. desfăcută prin divorț la data de 16 ianuarie 2007. în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat de asemenea inculpatul în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la daunele de 1.500 lei către partea civilă P.L. și 1400 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța a reținut în fapt că inculpatul C.I.M. locuia cu părinții săi în localitatea Lupșa de Sus, județul Mehedinți, iar în dimineața zilei de 24 octombrie 2008 revenise din Republica Moldova la domiciliul său. Cu această ocazie s-a deplasat în orașul Motru de unde s-a reîntors seara, iar în jurul orei 2100 acesta a intrat pentru scurt timp în magazinul din sat, magazin în care se afla și victima E.G.S. care se afla la o masă împreună cu alte persoane. Inculpatul nu "a angajat discuții cu nici o persoană din bar și nici cu victima după care a plecat (conform declarației martorului C.P.A.). Ulterior, în cursul serii, inculpatul s-a reîntâlnit cu victima în drumul public lângă sediul fostei școli generale din Lupșa de Sus și cu această ocazie între cei doi a avut loc un schimb de replici urmare a faptului că inculpatul i-a cerut explicații lui E.G.S. referitor la incidentul pe care acesta îl avusese cu câteva săptămâni înainte cu tatăl său C.G. Pe acest fond victima care se afla într-o stare avansată de ebrietate (prezenta o alcoolemie de 2,20 gr %o conform raportului medico-legal) i-a adresat injurii inculpatului care i-a aplicat cu un par și cu picioarele mai multe lovituri victimei E.G.S. în zona capului și toracelui acesta dezechilibrându-se și căzând și observând că victima încearcă să se ridice i-a mai aplicat o lovitură cu parul în cap după care a abandonat și a fugit la locuința sa. Parul folosit în agresiune a fost aruncat de către inculpat în curtea părinților, fiind folosit de tatăl său la aprinderea focului necunoscând proveniența acestuia. Ulterior victima a fost transportată la Spitalul Strehaia unde a decedat la ora 24.
Agresiunea dintre părți în ansamblul ei nu a fost observată și de alte persoane cu excepția martorului G.V.C. care a perceput partea finală, respectiv momentul în care inculpatul a lovit victima și a plecat, martorul ieșind în drum și întrebându-l pe E.G.S. de cine a fost bătut, acesta răspunzându-i "N.", aceasta fiind porecla pe care o avea inculpatul C.I.M. în sat. La rândul său martorul l-a chemat pe tatăl său, martorul G.V. care a văzut victima căzută în drum plină de sânge și întrebându-l cine l-a bătut i-a spus că "a fost bătut de M.", adică de inculpat.
Audiat în cursul procesului penal - cu respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare prevăzute de art. 6,art. 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. - inculpatul a recunoscut săvârșirea agresiunii în împrejurări de natură a-i atenua răspunderea penală susținând inițial că victima a fost aceea care s-a îndreptat spre el având mâna în buzunar și știind că acesta este purtător de cuțit, a luat un par dintr-un gard cu intenția de a se apăra, iar în momentul în care s-a întâlnit cu E.G.S. l-a lovit de mai multe ori cu parul respectiv; ulterior - în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a susținut că victima s-a îndreptat către el având un par în mână, cu care l-a lovit peste mâna dreaptă și pe care i l-a smuls iar apoi l-a lovit la rândul său în mod repetat pentru a-și asigura scăparea relevantă în acest sens fiind împrejurarea că a prezentat la rândul său leziuni de violență la mână și pe antebrațul drept, precum și la baza gâtului, astfel cum rezultă din fotografiile judiciar operative aflate la filele 40-42 dosar urmărire penală; instanța a înlăturat ca nesincere și făcute procausa susținerile în apărare amintite - în considerarea caracterului oscilant al declarațiilor inculpatului / a prezenței nejustificate și conduitei manifestate în dimineața zilei incidentului la intrarea în local și a relatărilor în sens contrar ale martorilor G.V.C. și G.V. - reținând că inculpatul a avut inițiativa agresiunii urmărind a-i cere explicații victimei referitor la incidentul pe care aceasta îl avusese anterior cu tatăl său [despre acest incident inculpatul aflase în dimineața zilei de 24 octombrie 2008 când revenise la domiciliu, atât din sat cât și de la părinții săi care îl sfătuiseră să-l evite pe E.G.S. conform declarațiilor martorilor C.G. și C.N.; de fapt incidentul care avusese loc între tatăl inculpatului și victimă se încheiase amiabil prin împăcarea celor doi, conform declarației martorului C.G., tatăl inculpatului].
Potrivit raportului medico-legal nr. 746/175 din 16 decembrie 2008 încheiat de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți moartea victimei E.G.S. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecință a politraumatismului cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne. Leziunile prezentate de victimă s-au produs prin lovire cu corp dur alungit și prin lovire cu sau de corpuri dure existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată între leziunile traumatice și procesul tanatogenerator.
Având în vedere starea de fapt anterior expusă instanța a constatat că aprecierea săvârșită de inculpatul C.I.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, în comiterea faptei inculpatul acționând cu intenție indirectă.
La individualizarea judiciară a pedepsei al cărei cuantum a fost orientat către minimum legal special de 15 ani închisoare, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a derulat agresiunea, evidențiat prin gradul de pericol social concret indicat al infracțiunii, urmarea produsă constând în suprimarea vieții unei persoane, dar și atitudinea procesuală parțial sinceră a inculpatului și faptul că nu are antecedente penale.
în același context instanța a valorificat și datele rezultate din referatul de evaluare, atestând că inculpatul provine dintr-o familie organizată, membrii acesteia neavând probleme sau animozități cu vecinii, având o imagine în general favorabilă în comunitate/referitor la același inculpat s-a mai consemnat în referat că a absolvit numai șase clase, ulterior refuzând să mai meargă la școală din cauza unor probleme de adaptare și a intelectului limitat, este o persoană impulsivă și cu autocontrol deficitar.
în cauză inculpatul a depus și acte medicale din care a rezultat afecțiuni psihice, anterioare a fost dispusă și efectuată examinarea psihiatrică a acestuia stabilindu-se că prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv", având însă păstrat discernământul faptelor și al consecințelor inclusiv fapta ilicită scadentă astfel cum s-a concluzionat prin raportul medico-legal nr. 1337/A din 25 iunie 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova.
Referitor la acțiunile civile formulate în cauză s-au constatat următoarele:
Partea civilă P.L. mama victimei E.G.S. a solicitat obligarea inculpatului la plata sume de 10.000 lei despăgubiri materiale constând în cheltuieli efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare și 10.000 lei daune morale.
Cheltuielile amintite au fost dovedite în integralitate cu acte - facturi, bonuri de casă precum și cu declarația martorului B.C. care a ajutat familia atât cu ocazia înmormântării cât și la pomenirile ulterioare astfel a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă, în temeiul art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998,art. 999 C. civ.
în aceleași condiții legale a obligat de asemenea inculpatul și la 10.000 lei daune morale către aceeași parte civilă apreciindu-se că prin moartea violentă și neașteptată a fiului său partea civilă P.L. a suferit un șoc psihic și emoțional, semnificativ cuantificat sub forma echivalentului bănesc amintit.
Acțiunea civilă formulată de partea civilă E.R.V. prin reprezentantul legal P.C., urmează a fost admisă în parte pentru considerentele arătate în continuare.
Partea civilă E.R.V. este fiul minor al victimei E.G.S. rezultat din căsătoria acestuia cu numita P.C., căsătoria celor doi desfăcându-se prin divorț la data de 16 ianuarie 2007. Prin hotărârea de divorț minorul a fost încredințat mamei sale, tatăl fiind obligat la o pensie de întreținere în cuantum de 140 lei lunar.
Având în vedere că minorul beneficia de întreținere din partea victimei în raport de vârsta sa actuală de 10 ani - minorul fiind născut la 25 octombrie 1999 - s-a considerat că inculpatul trebuie obligat la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 160 lei în favoarea părții civile E.R.V., prestație stabilită în raport de venitul minim pe economie întrucât la data decesului victima nu era angajat cu forme legale, ci realiza un venit de 500 lei urmare a activității prestate la abatorul din localitate (conform susținerilor mamei victimei).
De asemenea a fost obligat inculpatul și la daune morale către partea civilă E.R.V. în sumă de 10.000 lei apreciindu-se că săvârșirea omorului, inculpatul l-a privat pe minor de prezența în viața sa a tatălui cu care se afla în relații bune, acesta manifestând afecțiune față de fiul său (conform declarației martorului B.C.).
2. în cauză au declarat apeluri împotriva hotărârii primei instanțe apreciată ca netemeinică sub aspectul individualizării sancțiunii penale, partea civilă P.L. - pentru majorarea cuantumului pedepsei închisorii cu motivarea că inculpatul a acționat pe fondul unui comportament în mod deliberat violent cu scopul de a-și răzbuna tatăl care avusese un conflict cu victima în urmă cu câteva săptămâni - și inculpatul C.I.M., care a solicitat modificarea în sens contrar a pedepsei prin reducerea sa sub minimul legal special de 15 ani închisoare în considerarea circumstanțelor personale privind lipsa de antecedente penale și împrejurarea de fapt că victima l-a insultat, amenințat și lovit peste mâna dreaptă cu un par în debutul agresiunii de natură a justifica reținerea în favoarea sa și a circumstanței atenuante legale a provocării din art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea verificând hotărârea atacată pe baza materialului din dosarul cauzei în raport cu temeiurile și cererile invocate de apelanți dar și sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:
în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța are în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Avându-se în vedere că principialitatea juridică anterior expusă, Curtea a considerat că în cauza dedusă judecății, orientarea pedepsei către minimul legal special, prevăzut de lege este nejustificată impunându-se majorarea acesteia .
în raport cu circumstanțele de fapt și personale în care a fost comisă agresiunea - incompatibile cu situația de provocare afirmată de inculpat - arătate în continuare.
Probele administrate evidențiază starea conflictuală preexistentă cu familia victimei, în urma altercației avute între aceasta și tatăl inculpatului, având cunoștință de acest eveniment - în pofida avertismentului tatălui său de a se întâlni cu aceasta și a-i cere vreo explicație mai ales că intervenise și împăcarea celor doi inculpați, a căutat victima în local constatând că aceasta era în stare avansată de ebrietate, având redusă capacitatea de apărare; a evitat orice discuții în acel moment, deși erau prezenți în bar și alți consumatori ce puteau stopa eventuala conduită agresivă a victimei invocate de acesta în circumstanțiere ulterior, a ieșit în stradă s-a înarmat cu un par și a așteptat victima la plecare, la întunericului, atacându-l prin surprindere [a aplicat lovituri cu intensitate sporită/repetate în cap și alte zone vitale agresive încetată doar pentru a nu fi surprins și recunoscut de apariția intempestivă în drumul public la aceea oră întârziată (după orele 2100 ) a martorului G.V.C., moartea victimei intervenind la scurt timp (în jurul orei 2400) deși a fost internată de urgență în spital].
în consecință, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori prin decizia penală nr. 218 din 5 noiembrie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul părții civile și a desființat parțial sentința pe latură penală cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat al cărei cuantum a fost majorat de la 16 ani închisoare la 18 ani închisoare [apelul inculpatului în sens contrar pentru aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)] și /sau art. 73 lit. b) C. pen. fiind respins ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.).
în conformitate cu dispozițiile art. 381,art. 383,art. 3002și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. instanța de apel a menționat arestarea preventivă în cauză a inculpatului-apelant deducând din pedeapsa aplicată arestarea preventivă în continuare de la 1 iulie 2009 la zi.
3. împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri partea civilă P.L. și inculpatul C.I.M. reiterând criteriile de netemeinicie din apel privind majorarea pedepsei la maximul legal special prevăzut de lege/respectiv reducerea sa sub minimul legal special de 15 ani închisoare prin aplicarea de circumstanțe atenuante legale și/sau judiciare conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. [prin motivele scrise de recurs cu referire la reținerea circumstanței atenuante legale a provocării din art. 73 lit. b) C. pen. recurentul-inculpat a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.].
Criticile amintite sunt neîntemeiate.
împrejurările de fapt - corect stabilite prin sentință în care inculpatul a comis agresiunea fizică și urmările acesteia - așteptarea în stradă la adăpostul întunericului și uciderea prin lovituri repetate în cap, peste corp cu un par a victimei în vârstă de 34 ani aflat în stare avansată de ebrietate, având un copil în vârstă de 9 ani pe motiv că a avut o altercație verbală / fizică minoră în urmă cu 2 săptămâni cu tatăl acestuia, nu justifica reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare/legale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen.
Majorarea cuantumului actual al pedepsei de 18 ani închisoare stabilit de instanța de apel - la cererea aceleiași părți civile nemulțumită de pedeapsa de 15 ani închisoare reprezentând minimul legal special prevăzut de lege, stabilită de către prima instanță - este de asemenea nejustificată în considerarea în acest sens în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a conduitei injurioase a victimei în debutul agresiunii, a datelor pozitive privind persoana inculpatului, rezultate din Referatul de evaluare (familie organizată având o imagine în general favorabilă în societate / a absolvit numai 6 clase ulterior refuzând să mai urmeze cursurile școlare din cauza unor probleme de adaptare și a intelectului limitat) și constatărilor din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică ce atesta că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip instabil / impulsiv.
în consecință în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate atât recursul declarat de partea civilă P.L. cât și de inculpatul C.I.M.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului .
în baza art. 192 alin. (2) a fost obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei - din care suma 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești - iar recurenta parte civilă la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1928/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
