ICCJ. Decizia nr. 1637/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
1. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 8 din 11 februarie 2010 dată în dosar nr. 65/57/2010, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278/1 C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petentul C.I.A., menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale - în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. de către intimatele magistrați-procurori T.V. și M.D., adoptată prin rezoluția din 8 decembrie 2009 în dosar nr. 1047/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.
în plângerea penală potrivit art. 278 C. proc. pen. și cea introductivă la instanță dar și prin concluziile orale cu ocazia dezbaterilor petentul a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. (8) lit. b) C. pen. să se declanșeze proceduri penale față de cei doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate (art. 246 și art. 264 C. pen.) prin aceea că în cursul anului 2008, abuzând de poziția lor oficială au pronunțat soluții nelegale de natură a favoriza pe făptuitorul din cauzele penale privind persoana vătămată.
Prin rezoluția atacată procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale - soluția menținută la controlul administrativ potrivit art. 278 C. pen. efectuat procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin rezoluția nr. 945/II/2/2009 din 24 decembrie 2009 - reținând că există un impediment legal la pornirea acțiunii penale împotriva celor doi magistrați și anume cel prevăzut de art. 101 lit. b) C. proc. pen. întrucât în contextul dat, procurorii au acționat în limitele puterilor lor legale.
Judecătorul cauzei verificând rezoluția atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de procuror (copii ale rezoluțiilor adoptate de procurori în dosar penal nr. 464/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, acte de proprietate privind litigiile dintre părți și a înscrisurilor noi puse la instanță a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală și temeinică în care sens a reținut următoarele:
Prin rezoluția emisă în dosar nr. 4564/P/2009, la data de 10 iulie 2009 intimata T.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.I. și M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. și art. 220 alin. (2) C. pen., cu următoarele motive de fapt și de drept:
La data de 08 septembrie 1994 numita D.G. a cumpărat de la Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Locativă Petrila imobilul - respectiv casa de colonie - situată în Petrila, jud. Hunedoara, susnumitei fiindu-i atribuit pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței în suprafață de 44,20 mp, între părți fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr. 3728.
în calitate de proprietară a locuinței mai sus menționate, la data de 5 ianuarie 1995 numita D.G. a depus o cerere la Consiliul Local Petrila prin care solicită să-i fie atribuită în proprietate suprafața de 230 mp teren aferent casei.
La data de 28 februarie 1995 numita D.G. a vândut casa situată în Petrila, jud. Hunedoara numitei B.I., fiind încheiat în acest sens contract de vânzare-cumpărare autentic.
Ulterior vânzării casei, prin Ordinul Prefectului Județului Hunedoara nr. 203 din 22 noiembrie 1995 numitei D.G. i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 230 mp aferentă casei, al cărei proprietar fusese, aceasta fiind pusă în posesie la data de 18 decembrie 1995 de Consiliul Local al orașului Petrila, iar în continuare numita D.G. - mai exact nepotul acesteia, S.S. - a folosit în permanență terenul, al cărui proprietar era și pe care era construit și un garaj, iar numita B.I. a folosit doar casa, care era în proprietatea ei.
La data de 12 ianuarie 2008 numita B.I. a decedat, iar unicul ei moștenitor a fost fiica ei, numita A.M., care a devenit proprietara locuinței, conform certificatului de moștenitor nr. 169 din 10 noiembrie 2008 eliberat de B.N.P. N.G. și L.G.
La aceeași dată, respectiv 10 noiembrie 2008, numita A.M. a vândut casa situată în Petrila, părții vătămate C.I.A. și soției sale C.L.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat între părți, partea vătămată a cumpărat doar casa, iar martorii A.M. și S.S. au declarat că i-au spus acestuia că terenul aferent casei aparține numitei D.G.
Cu toate acestea, la data de 20 noiembrie 2008 partea vătămată a depus la Primăria Orașului Petrila o cerere prin care solicită trecerea terenului aferent locuinței sale în proprietatea sa, conform prevederilor Legii nr. 18/1991, cererea fiind înregistrată la nr. 15271, iar la data de 25 noiembrie 2008 i s-a comunicat de către primărie care sunt actele doveditoare necesare în vederea rezolvării cererii sale, partea vătămată depunând actele solicitate.
Ulterior, în urma verificării efectuate de angajații primăriei s-a constatat care este situația juridică a terenului solicitat de către partea vătămată, respectiv că acesta se află în proprietatea numitei D.G. și nu-i poate fi atribuit părții vătămate, fapt care a nemulțumit-o pe aceasta și a determinat-o să formuleze plângere penală.
1. împotriva sentinței amintite a declarat în termen recurs petentul C.I.A. reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie de la judecata în primă instanță pentru desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. pen. [“admite plângerea (.) desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale"].
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) subzistă prin “fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane" [iar aceea de favorizarea infractorului din art. 264 C. pen. prin “ajutorul dat unui infractor (.) pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul său produsul infracțiunii"].
Actele premergătoare efectuate relevă că magistrații reclamați au acționat în limita puterilor lor legale, nu există și nu au fost furnizate date, informații ori dovezi din care să rezulte că cei doi procurori au fost de rea-credință când au pronunțat soluțiile contestate, nici persoana vătămată nu a putut indica astfel de date, limitându-se în a-și afirma nemulțumirea asupra soluțiilor pronunțate; ca atare sentința atacată prin care a fost menținută rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală și temeinică iar desființarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1867/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1868/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
