ICCJ. Decizia nr. 1628/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
1. Tribunalul Arad, secția penală, prin sentința penală nr. 136 din 18 mai 2009 dată în dosar nr. 4631/108/2008, a condamnat pe inculpatul minor R.D. la pedeapsa de
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 alin. (1) C. pen.
în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 5 ani atrăgându-se atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. a cărei executare a fost de asemenea suspendată pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore cu începere de la 20 septembrie 2008 ora 1900 și până la 21 septembrie 2008 ora 1900.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul R.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente R.M. la
a) 10.000 lei daune morale și 51 lei lunar prestație periodică începând cu data de 20 iunie 2008 și până la majoratul acesteia către partea civilă K.D.J., fiica minoră a victimei infracțiunii în cauză [luându-se act că cealaltă parte civilă F.K., soția victimei a renunțat la exercitarea acțiunii civile fiind integral despăgubită pentru prejudiciul suferit prin infracțiune conform tranzacției încheiată la data de 22 aprilie 2009 cu partea responsabilă civilmente R.M., f.77 dosar];
b) 29.755.65 lei daune materiale, cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii aferente cheltuielilor privind spitalizarea victimei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara.
Conform art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente R.M. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat că fapta ilicită imputată inculpatului minor R.D. - în conexiune cu incriminarea din art. 183 C. pen. cu a cărei judecată a fost legal sesizată prin rechizitoriul nr. 211/P/2008 din 31 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad - constând în aceea că în noaptea de 19 din 20 iunie 2008 cu intenția de a de a o vătăma corporal a aruncat repetat cu pietre în direcția victimei K.V. învârstă de 50 ani aflat sub influența băuturilor alcoolice lovind-o pe aceasta în zona corpului și producându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractura cominutivă de boltă și baza craniană și dilacerare cerebrală în urma căruia a decedat la interval de circa 3 luni în dimineața zilei de 20 septembrie 2008 în Spitalul Clinic Județean Timișoara - secția Neurochirurgie / Terapie Intensivă în pofida îngrijirilor medicale de specialitate, în toată perioada amintită există ca atare și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 C. pen., ce a fost comisă de autor în următoarele împrejurări:
în noaptea de 19/20 iunie 2008, după orele 2100, inculpatul R.D. s-a deplasat la un local public situat în localitatea Dorgoș, din județul Arad, aparținând asociației familiale "S.", unde s-a întâlnit cu alte cunoștințe și a jucat biliard. în local se găsea și victima K.V., care era așezată la o masă unde consuma băuturi alcoolice, împreună cu martorul J.A. Cei doi urmăreau și derularea unui meci de fotbal la televizor din local. între victimă și inculpat s-a iscat, la un moment dat, o ceartă, motivată de reproșul pe care K.V. i l-a adus inculpatului că, în timp ce joacă biliard, se tot poziționează în dreptul său și, astfel, îl împiedică să vadă ecranul televizorului.
Pe la orele 2300, din acea noapte, în local și-a făcut apariția și martorul, K.V.I., căruia inculpatul i-a relatat disputa verbală pe care o avusese cu tatăl lui și l-a invitat să consume o bere pe cheltuiala inculpatului.
La miezul nopții, K.V. și fiul acestuia, V.I., împreună cu martorul J.A., au părăsit localul îndreptându-se spre casă. La scurt timp a părăsit localul și inculpatul minor R.D., atenționat de personalul localului că se apropie ora de închidere. Pe traseu în preajma localului "S.", inculpatul l-a ajuns din urmă pe K.V. și fiul acestuia, K.V.I., părțile reluând disputa verbală avută în local. Altercația verbală amintită a fost escaladată de inculpatul minor R.D. care i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feței, lui K.V.I., după care a luat-o la fugă, fiind urmărit de către K.V. în intenția evidentă a acestuia de a-i aplica la rândul său o corecție fizică lui R.D. Inculpatul minor R.D. s-a oprit, din fugă, iar, de pe marginea șoselei s-a înarmat cu pietre, folosite la pietruirea drumurilor comunale, cu care a început să arunce în direcția următorului acesteia. Una din pietre a lovit victima în cap acre a căzut imediat la pământ, după care inculpatul R.D. a părăsit locul faptei. Sosind lângă tatăl său, K.V.I. a găsit victima căzută pe pământ și sângerând, abundent, la nivelul capului, fapt pentru care a și fost transportată, de urgență, la spital.
în data de 20 septembrie 2008, K.V. a decedat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara. Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală nr. 509/A din 22 octombrie 2008, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă că moartea numitului K.V. a fost de natură violentă și s-a datorat șocului septic survenit în evoluția unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu fractură comunitivă de boltă și bază craniană și dilacerare cerebrală, complicat în evoluție cu abces
cerebral frontal bilateral, meningită acută purulentă și bronhopneumonie, leziunile de violență putând fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure.
2. în cauză au declarat apeluri părțile civile K.D.J., K.M.F. și inculpatul R.D.
Părțile civile K.D.J. și K.M.F. au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe latură penală și civilă [pedeapsă mică și modalitate de executare neprivativă de libertate neindicată stabilită prin aplicarea greșită în cauză a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen./ respingerea nejustificată a cererii de audiere a martorului în acuzare C.D. motiv la care au renunțat premergător dezbaterilor în apel/ despăgubirile civile acordate sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului cauzat acestora prin decesul victimei potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen.] iar inculpatul minor R.D. prin concluziile orale - apelul fiind nemotivat în scris - a solicitat de asemenea reformarea sentinței în latură penală și civilă iar în sens contrar [schimbarea soluției de condamnare în achitare prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art.44 alin. (3) C. pen. fapta fiind comisă potrivit susținerilor inculpatului în condițiile legitimei apărări depășite /soluționarea acțiunilor civile formulate de K.D.J. și K.M.F. a luându-se act de tranzacția judiciară intervenită între acestea și partea responsabilă civilmente R.M. potrivit art. 271 - 273 C. proc. civ. și art. 14 alin. (3) C. proc. pen. / respingerea ca fiind tardiv făcută în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. ("în fața instanței până la citirea actului de sesizare") a constituirii de parte civilă în procesul penal pentru Spitalul Județean de Urgență Timișoara].
Curtea verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar în raport cu motivele invocate de apelante cât și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a confirmat în totalitate argumentele probatorii/justificative expuse în sentință, iar pe această bază factuală - a constatat la rândul său că soluția de condamnare în latură penală precum și celelalte rezolvări juridice pe latură civilă adoptate de prima instanță - contrar susținerilor făcute de apelanți; sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen.
în acest sens s-a reținut că audiat la cercetarea judecătorească cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6,art. 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. - similar declarațiilor făcute / luate și la urmărirea penală - deși inculpatul a susținut și cerut săvârșirea faptei în împrejurări de natură a justifica în opinia sa reținerea legitimei apărări depășite prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen. [" când am părăsit și eu barul, am observat victima, și martorul J. la o distanță de cca. 50 de metri (.) iar când m-am apropiat de cele două persoane a apărut și martorul K.V.I., fiul victimei care a sărit la mine pentru a mă lovi dar eu m-am ferit și i-am aplicat o lovitură de pumn, după care eu am fugit din acel loc. Am fost urmărit de victimă și fiul său care se afla mai în spate (.) iar pe drum la lumina unui bec am observat o grămadă de pietre folosite la pietruirea drumului, precum și pe bătrân care fugea după mine. Pentru a-l opri pe bătrân am luat din acea grămadă două pietre cu dimensiuni de mărimea unui ou de găină și am aruncat una spre el, țintind însă în asfalt după ce l-am avertizat pe K.V. să nu mai vină spre mine deoarece îl voi lovi cu piatra (.) victima a continuat să fugă spre mine și atunci l-am lovit cu cea de-a doua piatră, urmărind să îl lovesc dar fără să îi dau cu ea în cap. Când am aruncat cu piatra victima se afla la o distanță de circa 7-8 metri de mine. După ce am aruncat cu piatra am văzut că V.K., a căzut la pământ (.) am fugit și abia a doua zi am aflat că victima se afla în stare gravă (.) victima era sub influența băuturilor alcoolice dar nu era foarte beat"] solicitarea amintită a fost în mod corect respinsă de instanță pentru lipsa atacului material iminent ori în curs de desfășurare - condiție esențială pentru existența legitimei apărări depășite - simpla împrejurare mărturisită și de inculpat persoană tânără în apropierea vârstei de 18 ani că victima în etate de peste 50 ani, neînarmată, aflată și sub influența băuturilor alcoolice se afla în urmărirea sa la distanța de cca.10 metri neputând fi asimilată condițiile obiective sus-menționate prevăzute de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., ca atare, agresiunea fizică comisă asupra victimei în împrejurările arătate a fost justificat apreciată de instanță a realiza elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul aruncând repetat cu pietre în direcția capului victimei aflată în stare de ebrietate de la distanța de numai 7-8 metri
subzistă intenția directă de a-i cauza vătămări ale integrității corporale rezultatul mai grav producându-se din culpă (inculpatul neprevăzând în acel moment urmarea socialmente periculoasă, ulterior mai gravă, constând în decesul victimei deși putea și trebuia să o prevadă).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere, în primul rând dispozițiile art. 100 C. pen., privind consecințele răspunderii penale în cazul infractorilor minori și a ales să aplice acestuia o pedeapsă, apreciind că o măsură educativă este neîndestulătoare. Consecutiv au fost valorificate de asemenea și dispozițiile art. 109 alin. (1) C. pen., astfel că avându-se în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire și persoana inculpatului minor aflat la prima încălcare a legii penale și care a avut o conduită procesuală sinceră și de regret, manifestată prin încercarea de a înlătura, pe cât este posibil, consecințele negative ale faptei sale, s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii amintite aceiași instanță a apreciat că inculpatul minor poate fi reeducat și fără privare de libertate - în același sens fiind și concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad atestând că acesta prezintă perspective de reintegrare socială, beneficiind de suportul moral al familiei sale, având o imagine pozitivă în colectivitatea din care face parte - astfel că în baza art. 81,art. 82 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a atras atenția asupra art. 83 C. pen.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din data de 20 septembrie 2008.
în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara și întrucât inculpatul și partea civilmente responsabilă au fost de acord cu repararea prejudiciului cauzat, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. prima instanță l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă R.M. să plătească acestei părți civile suma de 29.755,65 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.
în cauză s-au constituit, de asemenea părți civile K.M.F. soția victimei și K.D.J., fiica minoră a victimei.
între părțile civile, pe de o parte, inculpat și partea civilmente responsabilă R.M. pe de altă parte s-a pretins că ar fi intervenit o înțelegere cu privire la modalitatea de stingere a acțiunii civile (fila 77), înscris ce nu a fost luat în considerare de către prima instanță întrucât s-a tranzacționat cu privire la drepturile prezente și viitoare ale minorei K.D.J. care nici nu a semnat această înțelegere; totuși, partea vătămată K.M.F. a declarat că nu mai exercită acțiunea civilă împotriva inculpatului și a părții civilmente responsabile, fiind despăgubită de către aceștia (fila 78), astfel că prima instanță a luat act de această manifestare de voință a părții vătămate amintite.
în ceea ce o privește pe minora K.D.J., născută la data de 21 ianuarie 1992 (fila 12), care a solicitat, cu titlu de daune morale suma de 30.000 Euro, precum și o prestație periodică lunară de 150 lei, prima instanță a apreciat că acțiunea civilă formulată este întemeiată în parte.
Cu privire la prestația periodică lunară, din înscrisul de la fila 48 dosar (decizia privind acordarea pensiei de urmaș), prima instanță a reținut că și beneficiul minorei a fost stabilită o pensie lunară de 149 lei, astfel că, având în vedere venitul mediu pe economie de 600 lei. Victima nefiind încadrată cu contract de muncă - i-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata către minoră a sumei de 51 lei, cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu data de 20 iunie 2008 - data comiterii infracțiunii - putut presta întreținere și până la majoratul minorei, respectiv 21 ianuarie 2010 .
Referitor la întinderea daunelor morale, prima instanță a apreciat că suma de 10.000 lei reprezintă o reparație justă pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat părții civile prin pierderea tatălui său, astfel că 1-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă R.M. să plătească părții civile K.D.J. și despăgubirile civile amintite, rezolvare juridică confirmată de asemenea de instanța de control judiciar.
în consecință Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 132/A din 30 noiembrie 2009 a respins ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelurile declarate de părțile civile și inculpat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
3. împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri părțile civile K.D.J., K.M.F., care au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 171 și 3 C. proc. pen. - corespunzător criticilor de netemeinicie și nelegalitate pe latură penală și civilă respinse prin decizia atacată la care s-a adăugat motivul procesual privind compunerea greșită a completului la instanța de apel din 3 judecători, în loc de 2 judecători contrar dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/ 2004 - și inculpatul R.D., ce a reiterat cererile din apel pentru achitare în latură penală în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. e) și art. 44 alin. (3) C. pen. / rezolvarea laturii civile a procesului în condițiile art. 271-273 C. proc. civ. și respectiv respingere ca tardiv formulată a acțiunii civile intentate de Spitalul Județean de Urgență Timiș, corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 172 C. proc. pen.
Recursurile amintite sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Este justificată rezolvarea de către prima instanță, soluția menținută în apel, a acțiunii penale prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - contrar solicitării recurentului inculpat de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (3) C. pen. - întrucât infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. subzistă în cauză în considerarea probelor în acuzare administrate pe parcursul întregului proces penal ce atestă în mod indubitabil faptul că în seara zilei de 19/20 iunie 2008 între victima K.V. și fiul acestuia K.V.I. pe de o parte și inculpatul R.D. pe de altă parte a izbucnit un conflict, în zona localului public, situat în localitatea Dorgoș din județul Arad, aparținând Asociației familiale S., în urma căruia inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul fiului victimei după care a fugit. Victima 1-a urmărit pe inculpat cu intenția de a-i aplica la rândul său o corecție fizică însă inculpatul s-a oprit pe marginea unui drum și a început să arunce cu pietre iar una dintre acestea a lovit victima în zona capului ceea ce a dus la vătămarea corporală și transportarea de urgență la spital a acesteia iar ulterior urmare leziunilor suferite a decedat la Spitalul județean de urgență Timiș.
Situația de fapt amintită rezultă indubitabil din declarația inculpatului în considerare cu declarațiile martorilor K.V.I. , J.A., R.I. și B.E.
Inculpatul a recunoscut că a lovit victima dar a susținut că s-a aflat în legitimă apărare pe motiv că după ce a părăsit localul a fost așteptat de victimă și fiul acestuia care a sărit la el pentru a-1 lovi astfel că s-a ferit și i-a aplicat o lovitură cu pumnul după care a fugit și fiind urmărit de cei doi a aruncat cu pietre înspre ei și abia a doua zi a aflat ce s-a întâmplat cu victima.
Chiar din relatarea inculpatului se constată că acesta nu a fost expus unui atac material, direct, imediat și injust pentru a se putea susține că se afla în legitimă apărare astfel că în mod întemeiat instanța de fond a respins această apărare a inculpatului.
Motivul de recurs de nelegalitate privind compunerea completului de judecată în apel din 3 judecători în loc de 2 judecători - contrar dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 este neîntemeiat întrucât din verificarea hotărârii amintite aflată la filele 43 și 45 din dosar rezultă că în realitate judecata în apel a fost făcută în complet de 2 judecători, același număr de magistrați semnând hotărârea.
Cu privire la latura civilă a cauzei se constată într-adevăr că Spitalul județean de urgență Timiș s-a constituit parte civilă după citirea actului de sesizare însă așa cum rezultă din partea introductivă a sentinței inculpatul, prin apărătorul său ales, a declarat că nu invocă tardivitatea constituirii de parte civilă și este de acord să fie soluționată cererea chiar dacă fost depusă cu întârziere.
Individualizarea judiciară a pedepsei a fost făcută în fond, soluție în mod justificat confirmată în apel, în deplină concordanță cu dispozițiile în materie ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) avându-se în vedere în acest sens împrejurările și condițiile în care a fost comisă agresiunea fizică având ca rezultat praeterintenționat decesul victimei în vârstă de peste 50 ani tatăl unei minore, precum și circumstanțele personale a inculpatului respectiv, conduita procesuală sinceră pe parcursul întregului proces penal, lipsa antecedentelor penale precum și vârsta acestuia de 17 ani și 8 luni la data comiterii infracțiunii.
In ce privește susținerile părților civile cu privire la modul în care au fost soluționate cererile acestora, se constată că partea civilă K.M.F. a declarat în cursul cercetării judecătorești, că renunță la constituirea de parte civilă și nu mai are nici o pretenție de la inculpat astfel că este fără relevanță împrejurarea privind modul în care inculpatul a înțeles să rezolve problema dezbaterii succesorale după tatăl său decedat.
Chiar dacă s-a renunțat la pretențiile civile de către părțile civile totuși instanța, din oficiu, a soluționat acțiunea civilă privind pe minora K.D.J. în sensul obligării inculpatului la plata unei sumei de 10.000 lei daune morale și la plata unei prestații periodice lunare de 51 de lei care a fost stabilită în mod corect raportat la venitul minim pe economie pe care l-ar fi obținut victima dacă ar fi în viață.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1867/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
