ICCJ. Decizia nr. 1666/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1666/2010
Dosar nr. 390/2/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57/F din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 390/2/2010 s-a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiţionarii P.G.A. şi P.F. împotriva rezoluţiei nr. 1331/P/2009 din 28 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarii P.G.A. şi P.F. s-a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată în dosarul nr. 1331/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în care au fost efectuate cercetări faţă de numita L.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 296 C. pen. şi art. 248 C. pen.
Verificându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., sub aspectul termenului de introducere a plângerii la instanţa de fond, se reţine că rezoluţia procurorului adoptată în dosarul nr. 1331/P/2009 a fost comunicată petiţionarilor la data de 14 decembrie 2009 iar aceştia au formulat şi depus plângere prin poştă la data de 8 ianuarie 2010.
S-a reţinut de asemenea că din lucrarea nr. 1819/4/2/2009 al aceluiaşi Parchet rezultă că petiţionarii au solicitat o nouă comunicare întrucât prima comunicare a fost pierdută .
La dosarul cauzei se află adresa de înaintare a rezoluţiei procurorului nr. 1819/4/2/2009 precum şi confirmarea de primire cu data poştei 15 decembrie 2009 şi menţiunea „destinatar lipsă domiciliu Avizat".
Având în vedere faptul că rezoluţia procurorului a fost comunicată la data de 24 decembrie 2009 iar petiţionarii au depus plângere la instanţă la 8 ianuarie 2010, s-a constatat că termenul de 20 de zile a fost depăşit şi pe cale de consecinţă plângerea formulată este tardivă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs petiţionarii P.G.A. şi P.F. fără a-l motiva.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile declarate în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de dosar, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căruia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În cauza dedusă judecăţii se constată că rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1819/4/2/ 2009 din data de 4 decembrie 2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarii P.G.A. şi P.F. împotriva rezoluţiei din 28 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1331/P/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet, a fost comunicată la data de 15 decembrie 2009, cu confirmare de primire. (fila 5 din dosarul de urmărire penală).
Din înscrisul existent la fila 135 dosar fond rezultă că plângerea la instanţă a fost formulată la data de 8 ianuarie 2010 (data poştei), fiind depăşit, astfel, termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. pen.
Termenul de 20 de zile este un termen peremptoriu ceea ce înseamnă că neîndeplinirea actului înainte de expirarea termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exerciţiul dreptului respectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului.
Împrejurarea că petiţionarii au solicitat o recomunicare a rezoluţiei întrucât au pierdut prima comunicare nu-i repune pe aceştia în dreptul de a formula plângere în termenul imperativ stipulat prin dispoziţiile legale anterior enunţate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii P.G.A. şi P.F. împotriva sentinţei penale nr. 57/P/din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 292 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.G.A. şi P.F. împotriva sentinţei penale nr. 57/F din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
