ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1721/2010

Dosar nr.619/46/2009

Şedinţa publică din 30 martie 2010

Asupra contestaţiei în anulare,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 295 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 3164/109/2007, s-au respins recursurile declarate de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de recurentul-inculpat R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 95/A/MF din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la 29 ianuarie 2009.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul R.V.A. invocând excepţia de nelegalitate a ordonanţei de reţinere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeş, emisă de comisar din cadrul I.P.J. Argeş - serviciul de investigaţii criminale, T.C. A mai invocat excepţia de necompetenţă teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007, respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului şi Parchetului Piteşti, susţinând că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea penală şi nu I.P.J. Argeş.

A mai susţinut că se află în stare de arest de 3 ani de zile fără să fi comis vreo faptă penală, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 10, art. 11 C. proc. pen. şi art. 73, art. 74, art. 76 C. pen. şi că se impune anularea imediată a sentinţelor penale, care sunt false, aberante şi anularea mandatului de executare care este fals, ilegal şi casarea sentinţelor penale şi a pedepsei aberante care i s-a aplicat.

La dosarul cauzei a depus mai multe memorii prin care reiterează aceleaşi motive invocate în contestaţia în anulare.

Examinând contestaţia în anulare Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., „instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără citarea părţilor", verificând, între altele, potrivit alin. (2) din acelaşi articol „că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386".

Înalta Curte constată că cererea formulată de contestator nu îndeplineşte exigenţele legale impuse de dispoziţiile invocate, în sensul că, contestatorul invocă anularea unui mandat de executare a pedepsei, anularea unor sentinţe penale pe care nu le precizează expres şi le apreciază „ca fiind aberante". A mai invocat excepţia de nelegalitate a ordonanţei de reţinere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeş, emisă de comisar din cadrul I.P.J. Argeş - Serviciul de Investigaţii Criminale, T.C. A mai invocat excepţia de necompetenţă teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007, respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului şi Parchetului Piteşti, susţinând că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea penală şi nu I.P.J. Argeş.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.

Procesat de GGC - GV

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Penal