ICCJ. Decizia nr. 1713/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1713/2010
Dosar nr. 2/46/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 15/F din 09 februarie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D.I.
Împotriva Rezoluţiei nr. 246/P/2009 din 07 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
A obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, înregistrată sub nr. 246/P/2009, petentul B.D.I. a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de L.M. şi M.D.P., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, C. pen., arătând că aceştia au pronunţat o soluţie defavorabilă petentului în Dosarul penal nr. 2247/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.
Curtea de Apel Piteşti a concluzionat reţinând că din actele premergătoare efectuate urmare a plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) de către intimaţi. Intimaţii au soluţionat cauza cu care au fost învestiţi cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, argumentând soluţia pronunţată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din 09 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs petentul B.D.I.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii L.M. şi M.D.P., şi trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorilor L.M. şi M.D.P., săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 246/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul B.D.I. pretins săvârşite de către intimaţii L.M. şi M.D.P., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul-petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiţionarului.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimaţii procurori L.M. şi M.D.P. au pronunţat o soluţie defavorabilă recurentului-petent în dosarul care s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, nu poate determina comiterea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Petiţionarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulţumit de soluţiile pronunţate în rezoluţiile sau ordonanţele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanţelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului B.D.I. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1709/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1715/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
