ICCJ. Decizia nr. 1734/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1734/2010
Dosar nr.3657/1/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul R.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, şi două infracţiuni de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ultimele două cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 143 din 01 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 41735.01/3/2008, inculpatul a fost condamnat pentru aceste infracţiuni la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, cu executarea în regim de detenţie, menţinându-se totodată măsura arestării sale preventive.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 octombrie 2008 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat, cu ocazia instrumentării apelului, pentru termenul de judecată din 12 aprilie 2010, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, în acord cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva încheierii respective inculpatul a exercitat calea de atac a recursului solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze fără privarea sa de libertate.
Înalta Curte reţine că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel că sunt întrunite în continuare cerinţele art. 143 C. proc. pen.
Tot astfel, se menţine şi temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, în pofida atitudinii sale procesuale sincere. În acest sens se are în vedere nu doar gravitatea faptelor deduse judecăţii (traficul de droguri afectând în mod grav sănătatea publică şi prin amploarea pe care a luat-o în ultima vreme, tinzând să devină un adevărat fenomen social), dar şi din circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat inclusiv pentru o infracţiune la Legea nr. 143/2000. Mai mult, recurentul-inculpat declara în cursul urmăririi penale că este dependent de droguri, pe fondul acestei dependenţe existând riscul săvârşirii unor noi astfel de fapte.
În acest context, Înalta Curte apreciază că nu se impune luarea faţă de inculpat de măsuri alternative neprivative de libertate iar constatarea instanţei de apel a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive s-a concretizat cu deplină justificare, recursul fiind de respins pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 41735.01/3/2008 .
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1736/2010. Penal → |
|---|
