ICCJ. Decizia nr. 1920/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1920/2010
Dosar nr. 3288/118/2006
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 6 mai 2008 , Tribunalul Constanţa a dispus în baza art.215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. cu privire la pedeapsa complementară privativă de drepturi.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă SC N.T.M. SA Făgăraş prin lichidator M.S.P.R.L. în sumă de 3.561.511.175 lei vechi.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 2 martie 2001 la B.N.P. D.G. din oraşul Ovidiu s-a încheiat actul adiţional, privind modificarea documentelor constitutive ale SC G. SRL Constanţa, în baza căruia martorul G.N. a cesionat întregul capital social al inculpatului P.P. care a dobândit calitatea de asociat unic şi administrator al firmei.
De asemenea, s-a stabilit schimbarea sediului societăţii comerciale de la adresa din Constanţa la adresa din Bucureşti sector 6.
În urma probelor administrate s-a stabilit că în Municipiul Bucureşti nu există str. I.I.
După încheierea actului adiţional, martorul G.N. a arătat că în aceeaşi zi inculpatul P.P., învinuiţii M.D., V.G.M. şi numitul C.G., i-au solicitat copii xerox ale actelor constitutive ale societăţii, susţinând că le sunt necesare pentru încheierea unui contract comercial, situaţie confirmată de contractul nr. 32.093 din 19 martie 2001 încheiat cu SC "N.T.M." SA Făgăraş, data încheierii contractului fiind anterioară datei la care inculpatul a înscris menţiunile privind modificarea asociaţilor la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa.
Înscrierea menţiunilor în documentele constitutive ale SC G. SRL Constanţa la O.R.C. Constanţa a avut loc la data de 22 martie 2001 prin rezoluţia nr. 50.705/2001, după ce s-a procedat la încheierea unui nou act adiţional autentificat sub nr. 823 din 20 martie 2001 la BNP „F.V.".
La data la care s-a încheiat cel de-al doilea act adiţional martorul G.N. a procedat la predarea tuturor documentelor de evidenţă contabilă ale SC „G." SRL Constanţa către inculpatul P.P.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorului G.N. ,încheierea celui de-al doilea act adiţional a fost necesară datorită problemelor existente cu privire la spaţiul din Bucureşti unde urma să fie declarat noul sediu al societăţii comerciale.
În ziua de 20 martie 2001 martorul G.N. a susţinut că a ridicat de la bancă cecuri care ulterior au fost înmânate cumpărătorului firmei. Într-adevăr, în conţinutul procesului verbal întocmit la data de 20 martie 2001 referitor la predarea documentelor financiar – bancare ale SC „ G." SRL Constanţa,se menţionează primirea de către inculpatul P.P. a carnetului de cecuri barate de la BC 300/00217901 până la 00217925.
Martorul G.N. a mai precizat faptul că,în ziua de 20 martie 2001, inculpatul P.P. a ridicat mai multe documente tipizate de la SC "H.I.G.M." SRL Constanţa, afirmaţii care sunt confirmate de distribuitorul de înscrisuri tipizate, prin relaţiile furnizate organelor judiciare şi prin prezentarea ordinului de deplasare în baza căruia s-au ridicat aceste tipizate.
Totodată, la cererea învinuiţilor M.D., V.G.M. şi numitul C.G., martorul G.N. a susţinut că a solicitat BCR SA, sucursala Constanţa, ( bancă la care SC „G." SRL Constanţa avea deschis contul bancar) să-i eliberare o scrisoare de bonitate.
Scrisoarea de bonitate a fost eliberată la data de 05 martie 2001, după data întocmirii primului act adiţional. Martorul G.N. a declarat că a consultat mai întâi un avocat care l-ar fi asigurat că obţinerea documentului emis de bancă după întocmirea contractului de cesiune nu-i poate crea probleme.
În condiţiile în care scrisoarea de bonitate ar fi fost folosită în vederea derulării unor relaţii comerciale fireşti, gestul martorului G.N. nu ar fi ridicat semne de întrebare.
Ceea ce este contradictoriu între declaraţiile martorului G.N. şi cele ale inculpatului P.P. se referă la recunoaşterea calităţii de cumpărător al SC G. SRL Constanţa, calitate pe care a avut-o inculpatul.
Astfel, în timp ce martorul G.N. a susţinut că a cesionat societatea comercială către numitul M.V. care a declarat că se numeşte P.P., inculpatul P.P. a susţinut că ele este persoana care a cumpărat SC G. SRL de la G.N.
M.V. a fost indicat de G.N. din planşa fotografică care i s-a prezentat de către organele de poliţie.
La rândul său inculpatul P.P. a indicat sediul notariatului unde s-au perfectat actele privind cesiunea firmei şi a susţinut că a fost cazat la hotelul "F." din Constanţa. Susţinerile inculpatului P.P. cu privire la hotelul „F." nu s-au confirmat, aşa cu rezultă din conţinutul procesului verbal de verificare şi a fişelor de turist ataşate.
Deşi a dobândit ,în mod oficial, calitatea de asociat unic şi administrator al SC G. SRL Constanţa, la data de 22 martie 2001, inculpatul P.P. nu a depus specimen de semnătură în bancă (adresa BCR SA, sucursala Constanţa, din data de 27 iunie 2001.
La rândul său, martorul G.N. a comunicat băncii că s-a retras din SC „G." SRL Constanţa abia la data de 30 aprilie 2001, aşa cum rezultă din conţinutul adresei înregistrate sub nr. 5058 din 30 aprilie 2001 la BCR SA, sucursala Constanţa, precum şi la calitatea persoanelor care reprezentau această persoană juridică din punct de vedere economico – financiar şi bancar, la data de 19 martie 2001 a fost încheiat contractul comercial nr. 32-093 din 10 martie 2001 dintre SC "N.T.M." SA Făgăraş, în calitate de vânzător, şi SC "G." SRL Constanţa în calitate de cumpărător a cantităţii de 1000 tone azotat de amoniu îngrăşământ ambalat în saci.
În conţinutul contractului, SC "G." SRL Constanţa este reprezentată de G.N. şi are sediul în Constanţa, C.T. Dobrogea.
Conform prevederilor contractuale, plata mărfii urma să se efectueze prin achitarea unui avans de 1.500.000.000 ROL, reprezentând 30% din valoarea mărfii, precum şi prin prezentarea de file CEC reprezentând 70 % din valoarea mărfii cu scadenţă la 30 de zile de la expediţie.
La încheierea contractului comercial SC "N.T.M." SA a fost reprezentată de P.M., director general, M.N., director economic şi M.V., director marketing – vânzări.
Pentru plata sumei de 3.561.511.175 ROL reprezentând 70% din valoarea mărfii, reprezentanţii SC „G." SRL Constanţa au înmânat vânzătorului un număr de 6 file de CEC care făceau parte din carnetul de CEC-uri ridicata de G.N. cu termenele scadente la 07 mai 2001 şi 26 aprilie 2001 (o singură filă CEC).
Conform declaraţiilor martorului M.V., filele CEC au fost lăsate „în alb" deoarece nu se cunoştea cu exactitate când urmau să fie efectuate livrările şi prin urmare nu se putea calcula termenul de 30 de zile de la livrare.
Pentru identificarea persoanelor care s-au prezentat la SC "N.T.M." SA Făgăraş în calitate de reprezentante ale SC „G." SR Constanţa, în lunile octombrie – noiembrie 2002 organele de poliţie au prezentat angajaţilor SC "N.T.M." SA Făgăraş, respectiv M.V. şi P.D.A., planşe fotografice cuprinzând fotografiile inculpatului P.P. şi învinuiţilor V.G.M., M.D. şi ale numiţilor L.L., M.V., D.G.I., C.G., V.R., M.D.T., N.D.M., O.R.V.
Potrivit proceselor verbale întocmite cu prilejul examinării planşelor fotografice, nici una dintre persoanele menţionate nu a fost indicată de martor ca fiind reprezentanta SC "G." SRL Constanţa.
Cu prilejul audierii sale, inculpatul P.P. a precizat că s-a a prezentat la SC "N.T.M." SA Făgăraş împotriva voinţei sale, fiind constrâns de numiţii B.C., P.C., "I.", "D.", şi de învinuitul V.G.I..
Inculpatul P.P. a precizat că a discutat cu directorul de marketing de la SC "N.T.M." SA Făgăraş, respectiv M.V., căruia i s-a prezentat folosindu-se de identitatea sa reală, dar numiţii „I." şi „D." i-au comunicat directorului faptul că inculpatul s-ar numi G.N.
De altfel, potrivit susţinerilor inculpatului, cei doi ar fi prezentat personalului care asigura paza SC "N.T.M." SA, copia unui document de identitate fals care ar fi aparţinut numitului G.N. şi care avea aplicată fotografia inculpatului.
Numiţii „D." şi „I." referitor la care inculpatul P.P. susţine că l-au însoţit la SC „N.T.M." SA Făgăraş sunt identificaţi în persoana numitului M.D. şi numitului S.I.
La data de 15 mai 2005 organele de poliţie au procedat la confruntarea martorului M.V. cu inculpatul P.P., prilej cu care martorul a indicat că, într-adevăr, P.P. era însoţit de doi bărbaţi, unul dintre aceştia fiind S.I. iar cel de-al doilea nu a fost recunoscut de martor. De altfel, învinuitul M.D. nu a fost indicat de martorul M.V. nici cu prilejul efectuării recunoaşterii după planşa fotografică, la data de 27 noiembrie 2002.
Martorul, M.V. a declarat că a primit documentele constitutive ale SC „G." SRL Constanţa cu două săptămâni înainte de data la care s-a semnat contractul. Aceste documente au fost primite de la numitul S.I.
În ceea ce priveşte semnarea contractului de livrare a azotatului de amoniu, inculpatul P.P. şi-a asumat semnătura depusă pe acel contract, dar a susţinut că, ulterior nu a cunoscut modul în care s-a valorificat marfa, în ce împrejurări s-a virat suma de 1.500.000.000 ROL în contul bancar al SC „N.T.M." SA Făgăraş şi nici cine sunt persoanele care au beneficiata de sumele de bani rezultate din vânzarea mărfii.
În ceea ce priveşte valorificarea azotatului de amoniu livrat de SC „N.T.M." SA Făgăraş către SC "G." SRL Constanţa, cercetările penale efectuate în cauză au stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 15 martie 2001 între SC G. SRL Constanţa reprezentată de G.N. şi SC "I.C. " SRL Ştefăneşti, judeţul Argeş, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 101 din 15 martie 2001, având ca obiect livrarea de îngrăşăminte chimice.
Administratorul SC "I.C." SRL Constanţa, martorul B.A., a declarat că a avut relaţii comerciale cu numitul M.S. din Constanţa, persoană care, în anul 2001, i-a făcut cunoştinţă cu numitul „D.R.", acesta din urmă propunându-i să-i vândă azotat de amoniu.
Martorul a fost de acord cu propunerea de vânzare a îngrăşămintelor care au fost livrate de SC G. SRL Constanţa conform facturilor nr. 6661879 din 31 martie 2001, nr. 6661853 din 20 martie 2001,nr. 7859577 din 04 aprilie 2001, nr. 6661880/fără dată.
Pentru marfa livrată martorul B.A. a achitat SC G. SRL Constanţa, în conturile SC "N.T.M." SA Făgăraş, suma totală de 760.000.000 ROL, prin virament bancar în perioada 20-28. martie 2001.
Conform declaraţiei martorului B.A., redactată la data de 02 decembrie 2002, persoana care i-a propus livrarea azotului de amoniu s-a prezentat sub numele de D.R. şi a precizat că este colaboratorul SC G. SRL Constanţa reprezentată de o altă persoană.
În ceea ce-l priveşte pe numitul D.R., martorul B.A. l-a recunoscut după fotografiile judiciare ca fiind învinuitul M.D.,iar persoana care s-a prezentat ca fiind administratorul SC "G." SRL Constanţa a fost recunoscută de martor ca numindu-se N.D.M.
SC C.G.I. SRL Lunguleţu, Dâmboviţa, reprezentată de martorul S.I., a achiziţionat de la SC „G." SRL Constanţa 400 de saci de azotat de amoniu.
Conform declaraţiilor martorului pentru livrarea mărfii la sediul firmei sale s-au prezentat doi bărbaţi care au menţionat că sunt delegaţii SC G. SRL Constanţa, i-au prezentat facturile de livrare,şi au solicitat să facă plata în numerar,ceea ce s-a şi întâmplat.
Referitor la reprezentanţii SC G. SRL Constanţa care l-au contactat pe martorul S.I., acesta i-a recunoscut după fotografiile judiciare în persoana inculpatului P.P. şi M.D. şi a numiţilor D.G.I. şi N.D.M.
Azotatul de amoniu a fost transportat la SC C.G.I. SRL cu mijloacele de transport ale SC O.T. SRL Câmpulung Muscel.
Martorul D.P., în calitate de administrator la SC P. SRL Titu, a achiziţionat de la SC G. SRL Constanţa 1600 saci de azotat de amoniu, aşa cum rezultă din declaraţia de la filele 71-72, vol. II dos u.p. şi procesul verbal cu documentele anexă de la filele 77-78 vol. II dos u.p.
Marfa a fost achiziţionată ca urmare a discuţiile pe care martorul le-a avut cu persoane care şi-au declinat calitatea de reprezentanţi ai firmei,respectiv administratorul acesteia cu numele de G.N. şi delegaţii SC „G." SRL Constanţa.
În ceea ce-l priveşte pe G.N., martorul D.P. l-a recunoscut după fotografiile judiciare ca fiind inculpatul P.P., iar pe cei doi delegaţi i-a recunoscut ca fiind M.D. şi V.G.M.
Conducătorii auto care au transportat azotul de amoniu şi care sunt angajaţii SC O.T. SRL Câmpulung Muscel nu au putut furniza informaţii utile cu privire la reprezentanţii SC G. SRL Constanţa.
S-a procedat la analizarea grafoscopică a scrisului olograf care completează facturile emise de SC „G." SRL Constanţa către beneficiarii săi şi s-a stabilit că scrisul olograf care completează un număr de 5 facturi fiscale şi 34 chitanţe fiscale aparţin învinuitului V.G.M.
Conform aceleaşi constatări grafoscopice, semnătura indescifrabilă aflată la poziţia „vânzător" în dreptul numelui G.N. a fost executată probabil de M.V.
Analiza grafoscopică a semnăturilor depuse pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC" N.T.M." SA Făgăraş şi pe filele CEC în litigiu a stabilit că acestea nu au fost executate de nici unul dintre cei trei învinuiţi cercetaţi în cauză.
Audiat pe parcursul procesului penal, deşi a recunoscut implicarea sa în derularea tranzacţiilor ilicite, nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, deoarece a întreprins toate acţiunile sub ameninţarea a patru persoane, respectiv B.C., V.G., M.D. şi un anume I. care nu a fost identificat.
Arată inculpatul că aceste persoane l-au sechestrat, lovit şi ameninţat cu un briceag, cu o sabie Ninja, sau cu un pistol; a fost ameninţat cu moartea atât el cât şi familia lui.
Reţine însă instanţa de fond că probele administrate în cauză şi în special declaraţiile martorilor B.M., M.V., P.M., M.N. şi P.D., dovedesc vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, cuantumul mare al prejudiciului, precum şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul P.P.
Parchetul a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul P.P. a solicitat restituirea cauzei la parchet şi achitarea sa, deoarece nu a săvârşit fapta fiind forţat de alte persoane prin exercitarea de violenţe, iar în subsidiar a solicitat aplicarea disp. art. 36 C. pen., în sensul contopirii pedepsei cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1178 din 1 iulie 2002 a Judecătoriei Oradea şi sentinţa penală nr. 442 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Roşiori de Vede, contopite prin sentinţa penală nr. 2102 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Medgidia şi menţinerea liberării condiţionate.
Prin Decizia penală nr. 59/P din 1 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul P.P., împotriva sentinţei penale nr. 221 din 6 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 3288/118/2006, ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul P.P. la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, probele administrate în cauză, dovedesc vinovăţia inculpatului, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Reţine, de asemenea, instanţa de apel că în cauză nu se impune restituirea cauzei la parchet, nefiind incidente disp. art. 332 C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul a fost asistat de apărător pe tot parcursul fazei de urmărire penală.
Se apreciază, de asemenea, că nici celălalt motiv de restituire a cauzei la parchet nu este întemeiat cât timp disp. art. 250 C. proc. pen., referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative, iar inculpatul nu menţionează în ce constă vătămarea sa pentru faptul că procurorul nu i-a prezentat un număr mare de probe –înscrisuri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.P. pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-l susţine oral.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura apărarea inculpatului a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea inculpatului, întrucât probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăţiei acestuia.
În susţinerea recursului inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt stabilită, în mod corect, reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penale a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul P.P. este autorul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că a indus în eroare partea civilă SC N.T.M. SA cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare a 1000 tone azotat de amoniu, prezentându-se sub o identitate falsă şi, ulterior, contribuind la valorificarea mărfii fără a achita preţul acesteia, emiţând în schimb 6 file CEC, fără acoperire, producând în acest sens un prejudiciu de 3.561.511.175 lei în dauna părţii civile.
Această situaţie este confirmată de martorul M.V., director comercial al SC N.T.M. SA care a declara că la data de 19 martie 2001 s-a prezentat la sediul societăţii inculpatul împreună cu încă două persoane, prezentându-se ca fiind G.N. şi având calitatea de patron al SC G. SRL.
Aceste aspecte au fost relatate şi de martorul P.M., director general al SC N.T.M. SA, M.N. director economic şi P.D. şef serviciu vânzări la aceeaşi societate.
Susţinerile inculpatului în sensul că a fost forţat de către învinuiţi să comită această faptă nu sunt întemeiate şi nu sunt dovedite cu nicio probă, fiind făcute doar cu scopul de a fi absolvit de răspundere penală.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect individualizată, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 şi 20 de ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul inducând în eroare pe reprezentanţii părţii civile determinându-i în acest mod să încheie contractul ştiind că nu sunt posibilităţi financiare să asigure derularea contractului şi, de asemenea, valoarea foarte mare a prejudiciului dacă ne raportăm la nivelul anului 2001, prejudiciu care nu a fost acoperit până în acest moment.
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, împrejurare în raport de care se evidenţiază perseverenţa infracţională şi o specializare în comiterea acestui gen de infracţiuni.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere şi poziţia procesuală nesinceră manifestată de inculpat în raport de fapta reţinută în sarcina sa, precum şi faptul că nu s-a prezentat în faţa instanţei decât cu ocazia audierii sale după care nu s-a mai prezentat comunicând că nu are posibilităţi financiare să vină în faţa instanţei, însă fiind citat cu mandat de aducere s-a comunicat că acesta este plecat în Spania.
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai executând pedeapsa de 5 ani poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Neexistând alte cauze de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 59/P din 1 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4625/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
