ICCJ. Decizia nr. 1846/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1846/2010
Dosar nr. 5818/105/2008
Şedinţa publică din 10 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din 26 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul S.I.R.A. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86/1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Conform art. 86/3 C. pen. au fost stabilite măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare şi s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni cu intenţie în perioada termenului de încercare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.I.R.A. a aderat la grupul infracţional organizat condus de I.B.S. (din care mai făceau parte N.P.F., B.S.L., V.M., G.L., N.F., N.A., S.F.I., N.A., T.F., N.E. - trimişi în judecată într-un alt dosar, 7 D/P/2004, la Tribunalul Prahova, la data de 27 noiembrie 2006) grup profilat pe traficul de persoane pe relaţia Spania. Concret, s-a reţinut că în luna iunie 2003, inculpatul S.I.R.A. l-a cunoscut pe inculpatul I.B.S., care i-a propus să meargă în străinătate la furat, iar în cazul în care găsesc tinere să le exploateze sexual în cluburi de noapte. Astfel, la începutul lunii iulie 2003 cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu OGA. zisă „Ş." căreia i-au spus că sunt în căutare de fete care vor să lucreze în străinătate şi că oferă sume de bani importante pentru a le cumpăra. Ulterior, cei doi au fost contactaţi de OG şi în mai multe rânduri au negociat vânzarea-cumpărarea victimei M.G., zisă „P.", tranzacţia încheindu-se pentru suma de 1.300 de Euro.
Pentru câteva zile victima M.G. a fost cazată la domiciliul inculpatului S.I.R.A. care i-a spus că urmează să meargă în Spania unde i se va asigura un loc de muncă la un club de noapte ca damă de companie.
Victima a fost înşelată cu privire la scopul deplasării în Spania, în realitate aceasta fiind cazată într-un apartament din localitatea Valencia, la o cunoştinţă a inculpatului, impunându-i-se prin ameninţări şi violenţe fizice să practice prostituţia în cluburile de noapte „Ponto 6" şi „Sisney", banii obţinuţi de victimă fiind însuşiţi de inculpat.
S-a mai reţinut că, pentru a o determina pe victimă să câştige mai mulţi bani, inculpatul S.I.R.A. a bătut-o în mai multe rânduri şi a ameninţat-o cu venirea în Spania a lui I.B.S. După sosirea în Spania a acestuia violenţele fizice asupra victimei s-au amplificat, M.G. fiind sancţionată în diferite moduri: bătăi cu cureaua („10 Euro/curea) tăieturi cu spumarul de bucătărie, bătăi cu tocul de la pantofi în cap, curentată.
Deoarece au existat disensiuni între cei doi inculpaţi cu privire la împărţirea banilor, inculpatul S. a revenit în ţară, încheindu-şi activitatea infracţională.
Situaţia de fapt expusă, a fost stabilită pe baza declaraţiei părţii vătămate M.G., declaraţiilor martorilor T.A. şi A.T., procesului verbal privind intrările/ieşirile din/în ţară ale inculpatului şi părţii vătămate, pe baza răspunsului autorităţilor spaniole, urmare a Comisiei rogatorii formulate, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 18 din 8 iulie 2010, a respins apelurile formulate de DIICOT şi inculpatul S.I.R.A.
Împotriva acestei decizii inculpatul în termen legal, a declarat recurs reiterând motivele de apel şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, reverificată şi de instanţa de control judiciar, iar pe baza analizei amănunţite a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească s-a stabilit justificat că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin „grup infracţional organizat" se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alte beneficiu material.
Rezultă, aşadar, din analiza textului legal menţionat anterior, că este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, existând o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului.
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, inclusiv din declaraţiile inculpatului S.I.R.A., acesta l-a cunoscut pe I.B.S., liderul grupului din care au mai făcut parte alte 10 persoane, trimise în judecată prin rechizitoriul nr. 7/D/P/2004 pentru săvârşirea unor infracţiuni grave (a se vedea actul de sesizare la filele 10 – 49 din dosarul de urmărire penală). Relevantă sub acest aspect este declaraţia părţii vătămate M.G. care a menţinut, printre altele, că inculpatul a ameninţat-o cu venirea în Spania a celuilalt inculpat, I.B.S., pentru a o „convinge" să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, aspect care evidenţiază ierarhizarea existentă în grupul organizat de acest din urmă inculpat.
Şi cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului există în materialitatea ei.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective (verbum regens) inculpatul a săvârşit fapte de recrutare, transport şi cazare a victimei M.G. în scopul exploatării sexuale în Spania, iar modalitatea de săvârşire folosită a fost înşelăciunea, respectiv inducerea în eroare a părţii vătămate cu privire la natura muncii ce urma a fi prestată. Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu intenţie directă calificată urmărindu-şi scopul şi anume exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Comiterea acestei infracţiuni este dovedită prin declaraţia părţii vătămate M.G. (care a precizat localităţile unde a fost cazată, inclusiv la domiciliul inculpatului, modalitatea în care a fost transportată în Spania, scopul aparent şi cel real al deplasării în Spania, comportamentul inculpatului faţă de ea) prin declaraţiile martorilor audiaţi cât şi prin declaraţiile inculpatului.
Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului său, faptele pentru care a fost trimis în judecată, însă, în faza de cercetare judecătorească a încercat să dea o altă conotaţie acţiunilor sale, în sensul că deplasarea în Spania s-a făcut în urma unei înţelegeri anterioare între el şi partea vătămată când relaţiile dintre cei doi erau „apropiate" iar scopul era acela de a găsi locuri de muncă.
Susţinerea inculpatului este însă contrazisă de declaraţiile părţii vătămate şi de celelalte probe administrate şi analizate atât de procuror cât şi de instanţa de fond, motiv pentru care această apărare a inculpatului va fi respinsă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului există, au fost comise de acesta şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi de aderare la un grup organizat în vederea comiterii de infracţiunii, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I.R.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 8 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată M.G., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1826/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1956/2010. Penal → |
|---|
