ICCJ. Decizia nr. 1956/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1956/2010
Dosar nr. 3342/114/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Buzău, inculpatul B.S.N. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus reţinerea de 24 de ore din data de 13 februarie 2009.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1800 lei din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţi şi inculpaţii D.M. şi U.T., ambii pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (2)1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74, art. 76 C. pen., precum şi pentru infracţiunii la Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Sesizate fiind în legătură cu activitatea de traficant de droguri a inculpatului D.M., organele de cercetare penală au recurs la interceptarea convorbirilor telefonice purtate de acesta şi la introducerea în cauză a unui investigator acoperit „J." cunoscut de inculpaţi sub numele de „T.".
Inculpatul D.M. i-a relatat investigatorului acoperit că poate procura o cantitate mai mare de droguri, iar acesta din urmă s-a arătat interesat de achiziţionarea unui kilogram de cannabis pentru care era dispus să plătească 10.000 Euro.
Pe data de 13 februarie 2008, cei doi au stabilit ca tranzacţia să aibă loc într-o parcare din municipiul Buzău.
D.M. a venit la întâlnire însoţit de coinculpaţii U.T. şi B.S.N. şi de martorul C.D., primii doi apropiindu-se de autoturismul în care se găsea investigatorul.
U.T., care confirmase că marfa s-ar găsi asupra sa, a insistat să discute în habitaclul maşinii investigatorului sub acoperire şi, întâmpinând refuzul acestuia - care a precizat că doreşte să tranzacţioneze doar cu D.M., - a devenit agresiv, spunându-i că dacă ar fi avut un pistol: l-ar fi pus la cap.
În aceste condiţii, investigatorul a renunţat la tranzacţie şi a părăsit parcarea, în timp ce maşina îi era lovită cu piciorul de unul dintre tinerii care îi însoţeau pe U. şi D.
Aceştia au plecat în urmărirea investigatorului, în prima maşină aflându-se inculpaţii D.M. şi B.S.N., acesta din urmă ţinând în permanenţă legătura prin telefonul mobil cu inculpatul U.T., care îi seconda cu alt autoturism marca Opel Vectra.
Pe o distanţă de 3-4 Km, inculpatul D.M. a efectuat manevre de intimidare a investigatorului, depăşindu-l şi balansând autoturismul stânga-dreapta în faţa maşinii acestuia, în final reuşind să îl blocheze. Imediat, din spate, inculpatul U.T. a lovit maşina investigatorului cu autoturismul pe care îl conducea.
D.M. şi B.S.N. au coborât din autoturism şi s-au îndreptat spre autoturismul investigatorului, dar când se aflau la o distanţă de 1-2 m de acesta, au fost imobilizaţi de către lucrătorii de poliţie care erau pregătiţi pentru intervenţie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.S.N. a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de investigaţie, procese-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de transcriere a discuţiilor şi a convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul B.S.N. a apelat sentinţa fondului, solicitând achitarea întrucât nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 118 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul ca nefondat, dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.S.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-un prim motiv de recurs, inculpatul a susţinut că a fost greşit condamnat şi a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) rep.b) art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recurentul-inculpat a arătat că nu a ameninţat şi nu a exercitat acte de violenţă asupra investigatorului, fiind un simplu martor la întâlnirea acestuia cu celelalte persoane şi apoi la urmărirea lui. S-a susţinut că există multă incertitudine şi îndoială privind săvârşirea infracţiunii de către inculpat şi acest dubiu îi profită.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen. S-a arătat că recurentul inculpat este student în anul IV şi lucrează la Centrala Cernavodă, împrejurări faţă de care executarea pedepsei de 10 luni închisoare nu-şi poate atinge scopul educativ.
Temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii săvârşită de inculpat.
Conduita inculpatului, astfel cum rezultă ea din declaraţiile celorlalţi participanţi la comiterea faptei, din relatările investigatorului sub acoperire şi din transcrierile convorbirilor telefonice, demonstrează că acesta a ştiut şi a conştientizat natura ilegală a activităţii în care se implică şi scopul urmărit de însoţitorii săi, cărora li s-a alăturat fără a fi constrâns.
Astfel, recurentul-inculpat a venit la întâlnirea de la Buzău însoţindu-l pe U.T. şi, la cererea acestuia din urmă, la apariţia lui D.M., l-a controlat pe acesta pentru a se asigura că nu are microfoane (vol. IV, f.92 dosar urm.pen.).
U.T. a susţinut că drogurile sunt asupra lui, dar B.S.N. ştia că acest lucru nu este real. De altfel, potrivit propriilor declaraţii, U.T. intenţiona să intre în posesia sumei de 10.000 Euro (preţul pretinsei tranzacţii cu droguri) fără a remite vreo marfă, fiind convins că victima nu ar fi avut curajul să reclame faptul că ar fi fost înşelată.
Inculpatul B.S.N. l-a secondat îndeaproape pe U.T., iar despre acesta se ştia că poseda pistol, astfel că ameninţarea asupra investigatorului acoperit în legătură cu intenţia de a-i pune pistolul la tâmplă, avea un suport real.
Când investigatorul s-a retras pentru a nu fi descoperit, inculpaţii au plecat în urmărirea sa, B.S.N. urcându-se în maşina lui D.M. căruia i-a spus să-l blocheze pentru că „treburile nu au ieşit cum trebuie" (vol. IV f.1-2).
Inculpatul D.M. a relatat faptul că în tot timpul urmăririi, U.T. şi B.S.N. au vorbit la telefon, fiind nervoşi şi agitaţi, iar scopul acestei urmăriri era blocarea în trafic a investigatorului acoperit pentru a-i lua banii (vol. IV, f.1-2, dosar Tribunalul Buzău nr. 2381/114/2009 f.24).
Toată conduita inculpaţilor U., D. şi B. a fost de la început agresivă faţă de investigator, ameninţările la adresa acestuia (referirea la pistol) şi violenţele asupra autoturismului său (lovirea caroseriei cu piciorul), urmărind intimidarea sa pentru a-l deposeda de cei 10.000 Euro, sumă pe care investigatorul confirmase că o are asupra sa.
În consecinţă, Înalta Curte constată că inculpatul B.S.N. a fost coautor al tentativei de sustragere prin ameninţare şi violenţă a acestei sume de bani, condamnarea sa pentru infracţiunea comisă fiind temeinică şi legală.
Criticile formulate în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct.18 C. proc. pen. vor fi înlăturate ca nefondate, în cauză instanţele nesăvârşind o eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecinţă o greşită condamnare.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că inculpatul a beneficiat de un tratament penal îngăduitor, fiindu-i redusă pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege ca urmare a aplicării de circumstanţe atenuante pentru că nu are antecedente penale, este încadrat în muncă şi urmează cursurile învăţământului superior.
Înalta Curte constată că în cauză nu există alte temeiuri de reducere a pedepsei, iar cele arătate au primit tratamentul juridic cuvenit, neimpunându-se reducerea şi mai accentuată a cuantumului pedepsei.
Executarea pedepsei prin privare de liberate este necesară şi se impune a fi menţinută faţă de modul mafiot în care au acţionat inculpatul şi partenerii săi de afaceri ilegale: percheziţionări corporale ca măsură de protecţie împotriva microfoanelor, ameninţări cu folosirea pistolului, urmăriri cu maşinile pe distanţe de kilometri şi blocarea în trafic, coordonarea acţiunii prin telefon, totul în scopul sustragerii unei sume de bani care nu li se cuvenea.
În consecinţă, în scopul îndeplinirii cerinţelor art. 52 C. pen. şi în realizarea disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), critica recurentului inculpat cu privire la individualizarea pedepsei aplicate va fi înlăturată ca nefondată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat şi va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.N. împotriva deciziei penale nr. 118 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales ,în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 18 mai 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1973/2010. Penal → |
|---|
