ICCJ. Decizia nr. 2071/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2071/2010
Dosar nr. 206/54/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 24 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 206/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul G.C. împotriva ordonanţei nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii B.I.D. şi R.F.
A menţinut ordonanţa atacată.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
Persoana vătămată G.C. a formulat la data de 13 aprilie 2009, plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror B.I.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la mărturie mincinoasă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., iar faţă de inspectorul de poliţie R.F. pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
Din conţinutul plângerii a rezultat că expertul contabil V.V. a efectuat o expertiză contabilă în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în cuprinsul căreia a făcut menţiuni false, iar în opinia petiţionarului acestea au fost comise cu complicitatea magistratului procuror B.I.D. şi lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 5 Poliţie.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că prin adresa nr. 11455 din 9 februarie 2006, Serviciul de Coordonare Asociaţii de proprietari din cadrul Primăriei Municipiului Craiova a trimis organelor de urmărire penală procesul verbal cu nr. 5 din 02 februarie 2006, întocmit cu ocazia unui control la Asociaţia de locatari.
Din conţinutul acestui înscris a rezultat că pe parcursul anilor 2004-2005 au existat deficienţe privind modul de organizare şi conducere a evidenţei contabile, omisiuni în completarea actelor, înregistrarea chitanţelor.
Conform controlului întocmit de organele de specialitate între activul şi pasivul asociaţiei a rezultat o diferenţă de 604.421,78 RON, sumă care s-a apreciat că lipseşte din gestiunea şi că vinovată de această situaţie este U.M. care a îndeplinit funcţiile de administrator, casier şi contabil.
Cercetările au fost efectuate de inspectorul de poliţie R.F. din cadrul Secţiei 5 de Poliţie Craiova, iar supravegherea urmăririi penale a fost exercitată de procurorul B.I.D.
În vederea soluţionării cauzei, la data de 01 septembrie 2006 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de expertul V.V., stabilindu-se că diferenţa dintre activul şi pasivul asociaţiei, în perioada analizată, a fost de 230.293,52 lei şi s-a datorat necunoaşterii de către învinuita U.M. a prevederilor legale privind gestionarea resurselor băneşti.
Prin ordonanţa cu nr. 1088/P/2006, procurorul B.I.D. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei U.M. pentru săvârşirea infracţiunii de gestionare frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen., reţinându-se ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva soluţiei dată de procuror nu s-a formulat plângere, conform procedurii instituită prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că magistratul procuror B.I. nu a comis fapte penale, activitatea sa încadrându-se în limitele legii.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petiţionarul G.C., iar prin ordonanţa nr. 2047/II/2/2009, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea acesteia, ca fiind tardivă.
Petiţionarul a formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen. la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că intimaţii şi-au desfăşurat activităţile de cercetare şi urmărire penală potrivit legii, astfel că nu pot fi reţinute în sarcina acestora săvârşirea vreunei fapte penale.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul G.C. , solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea plângerii cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Pentru verificarea aspectelor invocate de petiţionar, legea procesual penală permite ca, înainte de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare.
Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
Înalta Curte constată că pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale este necesară îndeplinirea a două condiţii:
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia cazului prevăzut la lit. b)1 C. proc. pen.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorul B.I.D. a acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă penală - atunci când a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuita U.M. – Înalta Curte constată că, soluţia de netrimitere în judecată a acesteia este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea ei.
Aceleaşi concluzii se impun a fi reţinute şi în ceea ce-l priveşte pe inspectorul de poliţie R.F.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit - fără a avea o justificare credibilă, - de soluţia adoptată în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată, din moment ce soluţia dispusă de procuror a fost rezultatul interpretării probelor din dosar.
Interpretarea şi analizarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procurori ori instanţa de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unei soluţii ori hotărâri considerate nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite astfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.C. împotriva rezoluţiei nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimaţii B.I.D. şi R.F.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1975/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2204/2010. Penal → |
|---|
