ICCJ. Decizia nr. 1541/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1541/2010
Dosar nr. 4549/3/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 788/F din 8 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, printre alţii, a fost condamnat inculpatul Z.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa accesorie s-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 6 ani, stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 862 alin. (1), (3) C. pen. s-a impus condamnatului să se supună pe - durata termenului de încercare - măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,41 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital şi diazepam şi a cantităţii de 2,18 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital şi diazepam ridicate de la inculpat şi distrugerea lor.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus – pe baza probelor administrate – prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În urma unor denunţuri înregistrate la D.I.I.C.O.T., formulate de martorii N.A. şi A.M. au fost identificaţi inculpaţii T.F.C. şi Z.C. care se ocupau cu intermedierea şi comercializarea de droguri de mare risc.
Astfel, la 6 ianuarie 2009, inculpatul Z.C. a comercializat prin intermediul inculpatului T.F.C. cantitatea de 0,50 gr heroină. La aceiaşi dată, inculpatul T.F.C. a intermediat comercializarea cantităţii de 0,50 heroină în schimbul sumei de 210 lei şi a fost depistat deţinând obiecte în care s-a pus în evidenţă heroina.
Prima instanţă a mai reţinut că în urma denunţurilor formulate de inculpaţi s-a facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului A.I. şi a inculpatului P.S.M., astfel cum a rezultat din rechizitoriul nr. 199/D/P/2009, astfel încât ambii inculpaţi – în prezenta cauză – au beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă tribunalul Bucureşti şi inculpatul Z.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, precum şi a încălcării art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 275 din 22 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.F.C. în pedepsele componente şi procedând la rejudecare în limitele desfiinţării, printre altele, s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Z.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii privind pe inculpaţi vizând aplicarea art. 71 C. pen., art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 350 C. proc. pen., art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa de apel, în motivarea soluţiei, a reţinut că deşi prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor – cât priveşte cuantumul acestora – şi nicio aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 861 C. pen., atâta timp cât, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultate de 4 ani, cunoscut fiind că în cazul concursului de infracţiuni cuantumul pedepsei rezultante nu putea depăşi limita de 3 ani pentru aplicarea art. 861 C. pen. în cazul inculpatului T.F.C.
În termen legal, aceste hotărâri au fost atacate cu recurs de către inculpatul Z.C.
În esenţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile atacate – prin incidenţa cazurilor de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10 şi 14 C. proc. pen., în acest sens, susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a motivat cererea sa de înlocuire a dispoziţiilor art. 861 C. pen. cu art. 81 C. pen., sub acest aspect, a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanţa de apel.
Cât priveşte individualizarea pedepsei s-a solicitat reţinerea şi constatarea de circumstanţe reale şi personale, reindividualizarea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere că la momentul săvârşirii faptei recurentul-inculpat era elev, iar în prezent este încadrat în muncă, depunând în acest sens, acte doveditoare.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazurile de casare invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează că, recursul declarat de inculpat este nefondat.
Într-adevăr, o judicioasă individualizare a pedepsei, în accepţiunea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) presupune o pedeapsă care să reflecte în cuantum şi modalitate de executare toate circumstanţele reale şi personale şi în final, cât mai exact pericolul faptei sancţionate şi al făptuitorului.
În cauză însă, recurentul inculpat a beneficiat de aceste dispoziţii de clemenţă, în favoarea sa operând atât dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 care au condus la reducerea la jumătate a limitelor de pedepse, cât şi cele ale art. 74 lit. a) şi c) C. pen. care potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. au avut drept efect reducerea pedepsei la un cuantum de 3 ani.
În consecinţă, recurentului inculpat nu numai că i s-au reţinut în favoare circumstanţele atenuante dovedite, dar ca efect direct al reţinerii acestora, pedeapsă principală i-a fost coborâtă până la limita minimă legală de 3 ani înscrisă în art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Cât priveşte nepronunţarea instanţei de apel asupra cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., critica este de asemenea, nefondată.
Instanţa de apel a examinat critica inculpatului vizând individualizarea pedepsei, ocazie cu care a apreciat că se impune, pentru o justă individualizare a pedepsei, doar coborârea pedepsei până la limita minimă prevăzută de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., dar cu menţinerea modalităţii de executare a dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Împrejurarea că instanţa de apel nu s-a referit expres de dispoziţiile art. 81 C. pen., în acest cadru al examinării pedepsei în cuantum şi modalitate de executare, nu poate echivala cu o nepronunţare sancţionată de lege de natură a atrage casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Drept urmare, criticile formulate sunt nefondate şi cum nu se constată nici alte motive de casare, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 275 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 1740/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
