ICCJ. Decizia nr. 1856/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1856/2010
Dosar nr. 310/44/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 2/F din 11 ianuarie 2010, în baza disp. art. 406 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 94/F din 19 iunie 2008 a aceleiaşi instanţe, cerere formulată de petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la 5 iunie 2007, petenta, prin administrator, a formulat plângere penală în care a susţinut că M.D., C.R.S., P.Ş., cadre de poliţie, precum şi D.V., procuror, ar fi săvârşit infracţiunile de fals, complicitate la infracţiunea de fals, abuz în serviciu, favorizarea infractorului şi spălare de bani.
La 21 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, prin rezoluţia nr. 137/P/2007, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cadrele de poliţie sub aspectul infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum şi disjungerea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în ce o priveşte pe D.V. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul şef al unităţii de parchet, prin rezoluţia nr. 33/P/II-2/2008 din 6 februarie 2008 a respins plângerea petentei prin administrator, formulată împotriva rezoluţiei prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale.
Dosarul nr. 237/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi a avut ca obiect plângerea adresată conform disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţă competentă, prin sentinţa penală nr. 94 din 19 iunie 2008, respingând-o ca nefondată.
Ulterior, petenta, prin administrator, a solicitat revizuirea sentinţei, cazurile invocate fiind cele prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Verificând cererea de revizuire, instanţa competentă a constatat că este inadmisibilă, calea extraordinară de atac neputând fi îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul condamnării, achitării sau încetării procesului penal.
Împotriva sentinţei, petenta, prin administrator, a formulat recurs, motivat pe necitarea sa pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2010, pe faptul că la 7 decembrie 2009 nu cunoştea termenul de judecată şi procurorul de şedinţă era incompatibil.
Pentru probarea temeiniciei motivelor considerate a fi cazuri de casare a sentinţei, petenta, prin administrator, a depus în dosar, în copii, Decizia nr. 334 din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1656 din 5 mai 2009 a aceleiaşi instanţei, Decizia nr. 152 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, precum şi concluzii scrise, în cadrul acestora solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul nu este fondat.
Verificând legalitatea sentinţei, se constată că instanţa a aplicat corect dispoziţiile procedural penal proprii instituţiei revizuirii.
Astfel, conform disp. art. 393 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive.
Practica judiciară a statuat că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Ca atare, în raport cu prevederile indicate, este inadmisibilă cererea de revizuire a hotărârii prin care s-a respins o plângere penală formulată în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., în acest sens pronunţându-se instanţa supremă prin Decizia Secţiilor Unite, nr. 17 din 19 martie 2007, dezlegarea dată problemei de drept în recursul în interesul legii fiind obligatorie pentru instanţe, astfel cum prevede art. 414 alin. (3) din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, sentinţa fiind legală, recursul declarat de petentă, prin administrator, va fi respins ca nefondat.
Potrivit disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă, prin administrator, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P. împotriva sentinţei penale nr. 2/F din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2010. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
