ICCJ. Decizia nr. 1874/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1874/2010
Dosar nr. 3885/2/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din Şedinţa publică din 6 mai 2010, în dosar nr. 3885/5/2010, a respins ca neîntemeiată – în baza art. 1608a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. – cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z.A.R., avocat în Baroul Bucureşti, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de influenţă (2 fapte) prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi respectiv art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în dosar de urmărire penală nr. 63/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A.- Serviciul Teritorial Bucureşti.
[Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23 aprilie 2010 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor sus-menţionate, în temeiul art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. proc. pen., pe o perioadă de 29 zile – până la 21 mai 2010 inclusiv – prin încheierea din data de 25 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dosar nr. 1046/2010, fiind emis în acest sens mandat de arestare preventivă nr. 8/UP din 23 aprilie 2010].
În promovarea demersului judiciar amintit inculpatul a solicitat instanţei de judecată să-i acorde liberarea provizorie sub control judiciar - beneficiu recunoscut de lege acestuia aflat în stare de arest preventiv – cu motivarea că îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în acest sens prevăzute prin art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. [se află în curs de urmărire penală, în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii unor infracţiuni intenţionate, pedepsite sub limita maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru acceptarea măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte] iar cererea este întemeiată în raport cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen. avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale şi celelalte date concrete rezultând din existenţa unui domiciliu, profesia sa de avocat, resursele financiare, starea precară a sănătăţii şi legăturile cu familia având în întreţinere şi un copil minor.
Curtea în pofida constatării admisibilităţii în principiu a cererii a apreciat că la momentul procesual actual al începerii urmăririi penale liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului măsură procesuală neprivativă de libertate care să înlocuiască arestarea sa preventivă este nejustificată „existând riscul ca inculpatul să săvârşească şi alte infracţiuni" iar pe de altă parte „se are în vedere şi faptul că prin instrucţia pe care o avea, acesta trebuia să ştie că ordinea publică implică ordinea juridică şi într-o colectivitate aceasta „se stabileşte şi se menţine cu ajutorul normelor de drept" [singure celelalte „motive de sănătate (nedovedite cu acte medicale) şi de familie" fiind lipsite de concludenţă, sub aspectul temeinicie cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen.].
2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul Z.A.R. cu solicitarea de a se decide casarea încheierii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a cererii ca întemeiată prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen., este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Liberarea provizorie sub - control judiciar – măsura procesuală neprivativă de libertate care înlocuieşte arestarea preventivă a inculpatului – în configuraţia juridică actuală stabilită de legiuitor în Titlul IV; Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale Cap.I; Măsuri preventive; Secţiunea V; Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune.
art. 1601 – 16010 C. proc. pen. - prezentă ca trăsături caracteristice - alături de caracterul accesoriu şi provizoriu faţă de măsura arestării preventive a inculpatului / se acordă numai la cerere / este o garanţie având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate – şi pe acelea că: (i) este facultativă deoarece acordarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent; (ii) este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existenţa unei arestări legale în desfăşurare şi (iii) are caracter subiectiv deoarece se admite după verificarea condiţiilor, pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului în sensul că se apreciază că deţinerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare.
Inculpatul Z.A.R. a fost arestat preventiv la data de 23 aprilie 2010 pe o perioadă de 29 zile – până la 21 mai 2010 inclusiv – în temeiul art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de influenţă, ca fapte de corupţie prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu implicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. – pedepsite de la 2 la 5 ani închisoare – comise în calitatea acestuia de avocat al Baroului Bucureşti.
În fapt, astfel cum rezultă din expunerea propunerii de arestare preventivă acceptată în mod definitiv de instanţe, inculpatul Z.A.R. în perioada octombrie 2009 – martie 2010, împreună cu numiţii C.M., C.G. (agenţi de poliţie) şi V.B. ar fi constituit un grup infracţional, în scopul comiterii de infracţiuni de corupţie, prin racolarea unor persoane cercetate penal şi, în acelaşi timp, interesate să dobândească beneficiul unor măsuri judiciare favorabile, în schimbul remiterii unor sume de bani şi altor bunuri, exercitarea unor acte materiale specifice traficului de influenţă în legătură cu magistraţi din cadrul unor diferite instanţe. Cu ajutorul complicilor săi, petentul inculpat a pretins diferite sume de bani, 11.000 Euro, 45.000 Euro, 15.000 Euro de la diferite persoane – rude ale celor aflate în stare de arest preventiv – lăsând că se creadă că are influenţă asupra magistraţilor din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti pentru a-i determina să pronunţe soluţii favorabile, de punere în libertate, de aplicare a unui regim sancţionator diminuat ori pentru înscenarea unui flagrant, privind o persoană ce ar deţine droguri şi, printr-un denunţ mincinos s-ar fi obţinut beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă aplicabile (inculpatul N.V.), lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui procuror D.I.I.C.O.T. şi a unor poliţişti din cadrul Structurii de Crimă Organizată a I.G.P.R.
În acest context liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului la momentul procesual actual al începerii urmăririi penale este nejustificată – contrar susţinerilor făcute de recurent – întrucât pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării acestuia în stare de libertate îşi păstrează pericolul actual, exprimat ca atare de complexitatea cauzei, atât sub aspectul faptelor deduse judecăţii cât şi al persoanelor presupuse a fi săvârşit aceste fapte şi calitatea specială a inculpatului-recurent folosită în activităţi infracţionale de o gravitate ridicată, funcţie de care concluzia primei instanţe potrivit căreia este justificată rezonabil necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte este corectă.
În consecinţă încheierea atacată prin care a fost refuzată de prima instanţă la acest moment procesual, acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 1608a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este legală şi temeinică, reformarea sa în sens contrar prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. solicitată de recurent fiind nejustificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva încheierii din 06 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3885/2/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1862/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1876/2010. Penal → |
|---|
