ICCJ. Decizia nr. 1903/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1903/2010
Dosar nr. 1974/54/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 de la 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1974/54/2009 a fost admisă plângerea formulată de petentul B.C., împotriva rezoluţiei din 20 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 25/P/2009.
S-a desfiinţat rezoluţia atacat şi a fost trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din 20 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 25/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie judiciară C.D. şi subinspectorul de poliţie judiciară B.B. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1), (2), art. 217 alin. (1), art. 248 alin. (1) şi art. 250 alin. (1) – (3) C. pen.
În esenţă, s-a susţinut că persoana vătămată a depus la organele de urmărire penală o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inspectorului de poliţie judiciară C.D., subinspectorul de poliţie judiciară B.B. şi a lucrătorilor jandarmeriei, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 192, 217, 248 şi 250 C. pen., susţinând că la data de 20 mai 2008, orele 6,00, aceştia au distrus porţile de la intrarea în curtea locuinţei sale, după care au pătruns fără drept şi fără consimţământul său în sarcina acesteia.
Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus prin ordonanţa nr. 50/P/2008, neînceperea urmăririi penale faţă de lt. D.L.E., plt. maj. H.F., plt. adj. L.I., plt. N.D., serg. maj. Ş.D., serg. maj. M.L., plt. maj. N.I., serg. T.C., serg. T.I. şi serg. D.M.V. din cadrul UM 0465/A Bucureşti (jandarmi), pentru faptele sesizate de persoana vătămată. De asemenea, a mai dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru continuare cercetării penale faţă de inspectorul de poliţie judiciară C.D. şi subinspectorul de poliţie judiciară B.B. pentru infracţiunile sesizate de persoana vătămată B.C.
Verificând plângerea, actele premergătoare efectuate în cauză au confirmat că la data de 15 mai 2008 D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J., a solicitat Tribunalului Bucureşti autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare la imobilul situat în mun. Dr. Tr. Severin, autorizaţie de percheziţie ce s-a emis sub nr. 150 din 15 mai 2008, cu termen de valabilitate până la 20 mai 2008, inclusiv.
În baza acestei autorizaţii, D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. cu sprijinul lucrătorilor operativi din cadrul Jandarmeriei Române şi ai poliţiei, printre care s-a aflat inspectorul C.D. şi subinspectorul B.B. s-au deplasat în mun. Dr. Tr. Severin, iar la data de 2008, orele 6,00 la imobilul din strada A., unde au găsit închise porţile de la intrare în curte, motiv pentru care au somat, prin viu grai, deschiderea porţilor şi, cum proprietarii imobilelor aflate în curte nu au dat curs somaţiei, pentru aducerea la îndeplinire a autorizaţiei de percheziţie, lucrătorii operativi ai Jandarmeriei române şi ai poliţiei, printre care s-a aflat inspectorul C.D. şi subinspectorul B.B. au forţat porţile şi au pătruns în curte, moment în care au ieşit persoana vătămată şi soţia sa, cerându-le explicaţii cu privire la acţiunile lor.
Cu această ocazie, cei care au pătruns în curte au informat persoana vătămată B.C. şi soţia sa cu privire la scopul acelei acţiuni şi anume efectuarea unei percheziţii în locuinţa lui B.E.E., fără să exercite acte de violenţă, ameninţare şi fără să întrebuinţeze expresii jignitoare împotriva lor. În continuare, persoana vătămată i-a informat că B.E.E. nu locuieşte în acel imobil, motiv pentru care aceştia au plecat.
În raport de acestea, chiar dacă pe poarta de la intrare era scris numele persoanei vătămate, aşa cum susţine acesta, nu s-au putut reţine în sarcina inspectorului de poliţie C.D. şi subinspectorului B.B. faptele sesizate prin plângere, deoarece pătrunderea în locuinţă s-a realizat pe baza autorizaţiei de percheziţie, deci nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., forţare porţilor de la intrare prin care s-a produs distrugerea lor parţială, s-a efectuat pentru realizarea percheziţiei, deci nu s-a putut reţine în sarcina celor doi lucrători de poliţie nici infracţiunea de distrugere, deoarece pătrunderea în curtea imobilului s-a realizat conform art. 195 alin. (1) C. proc. pen., întrucât persoana vătămată şi nici alte persoane aflate în imobil nu au dat curs somaţiei verbale făcută de lucrătorii operativi ai jandarmeriei şi poliţiei, astfel că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere – latura subiectivă.
Împotriva acestei rezoluţii a procurorului de caz, de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin rezoluţia din 10 iunie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1141/II/2/2009, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, constatând că soluţia adoptată de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care rezultă lipsa temeiului legal pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, sub aspectul infracţiunii sesizate.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 20 mai 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 25/P/2009, pe motiv că soluţia de netrimitere în judecată este o consecinţă a aplicării greşite a legii şi a aprecierii greşite a unui material probator insuficient administrat.
Prima instanţă a apreciat că plângerea este fondată şi a admis-o în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale, pentru următoarele motive:
Aşa cum a rezultat din înscrisurile administrate la cercetarea penală, adresa M.A.I. – Direcţia Generală Resurse Umane – şi din înscrisurile depus la instanţă, cercetarea penală a vizat doar pe subinspectorul de poliţie B.B. şi nu şi pe colegul său, inspector C.D., în locul ultimului fiind cercetat agentul de poliţie C.Ş.D., acest poliţist nefăcând parte din structura I.G.P. – D.G.C.C.O. – D.C.C.O, aşa cum a rezultat că ar face parte poliţiştii reclamaţi, potrivit procesului-verbal de percheziţie din 20 mai 2008, act întocmit de poliţiştii reclamaţi şi aflat – doar prima filă – la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, curtea de apel a mai reţinut şi că, din actele existente la dosar, inclusiv din procesul-verbal de percheziţie menţionat, a rezultat faptul că percheziţia domiciliară viza o altă persoană decât pe petent, iar un act care să ateste că această activitate s-a desfăşurat sau nu - posibil din eroare - şi în locuinţa petentului, nu există depus, deşi petentul a depus dovezi care pot conduce la concluzia că a fost victima unei pătrunderi în domiciliul său a unor autorităţi.
Or, toate aceste dovezi nu au fost verificate, în raport de susţinerile petentului, procurorul mărginindu-se doar la a depune, în copie, doar unele acte administrate de alte organe judiciare, şi acestea doar parţial, aşa cum s-a arătat.
În aceste condiţii, curtea de apel a constatat că nu s-a reuşit de M.P. stabilirea unei stări de fapt şi nu s-au identificat toţi participanţii, pentru a se putea face o corectă încadrare juridică a faptelor şi a se stabilii dacă există sau nu vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În acest sens, este necesar ca procurorul să ataşeze în totalitate şi în copie dosarul de cercetare penală al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara nr. 50/P/2008, Dosarul nr. 18370/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, procesul-verbal de percheziţie domiciliară nr. 187/DIP/2006 din 20 mai 2008, să identifice poliţistul cu grad de inspector din structura I.G.P. – D.G.C.C.O. – D.C.C.O, să audieze poliţiştii reclamaţi, să identifice martorii asistenţi şi să-i audieze cu privire la acuzaţiile aduse de petent poliţiştilor, să identifice şi să audieze în calitate de martor toate persoanele care au participa ca agenţi ai statului la activitatea de percheziţie domiciliară şi, dacă este necesar, să efectueze evaluări ale bunurilor reclamate ca distruse de petent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul C.D., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele de recurs.
În recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea pronunţată pentru nelegalitate sub mai multe aspecte:
a) Astfel, potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
În minuta sentinţei, instanţa de fond a precizat:"desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale" pe când dispozitivul hotărârii atacate are următorul conţinut:"admite plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluţiei din 20 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 25/P/2009, desfiinţează rezoluţia şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale."
Între minuta şi dispozitivul hotărârii există o evidentă neconcordanţă, întrucât minuta nu vizează o anume soluţie a procurorului în timp ce dispozitivul menţionează în mod expres rezoluţia din 20 mai 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 25/P/2009.
Pe de altă parte, atât în minută, cât şi în dispozitivul hotărârii recurate, magistratul judecător nu se pronunţă asupra rezoluţiei nr. 1141/II/2/2009 din 10 iunie 2009, prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea petentului B.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, deşi prin sentinţa pronunţată instanţa a desfiinţat rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată, nu s-a pronunţat asupra rezoluţiei procurorului general prin care a fost menţinută soluţia respectivă.
b) Instanţa de fond a fost sesizată prin plângerea petentului B.C. în temeiul art. 2781 şi urm. C. proc. pen., dar a rezolvat-o în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. care reglementează o cu totul altă problematică juridică, respectiv plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
Este în afara oricărui dubiu faptul că instanţa de judecată a rezolvat pricina în baza unei prevederi legale care nu are nici măcar tangenţă cu problema de drept supusă discuţiei.
c) În dispozitivul sentinţei, instanţa de fond a menţionat „desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale" fără ca în cuprinsul întregii hotărâri să arate infracţiunile pentru care se impune a fi începută urmărirea penală.
Procedând în acest mod, prima instanţă a nesocotit prevederile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. conform cărora judecătorul, atunci când admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, este obligat să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate.
În lipsa precizărilor necesare referitoare la infracţiunile pentru car organul de urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală ar trebui acceptat că această măsură procesul penal trebuie dispusă şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., reclamată de către petent pe lângă toate celelalte infracţiuni. Cum infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. are obiect juridic general şi special, despre care în cauza dedusă judecăţii nici măcar nu se poate pune problema vătămării, omisiunea instanţei de a preciza pentru care infracţiuni trebuie începută urmărirea penală reprezintă un element evident de nelegalitate.
De asemenea, procurorul a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de judecată şi pentru netemeinicie, întrucât lucrătorii operativi, indiferent de grade şi funcţii, care au efectua percheziţia domiciliară au acţionat în limite legale.
Tribunalul Bucureşti a emis autorizaţie de percheziţie nr. 150 din 15 mai 2008 la imobilul din Drobeta Turnu-Severin, str. A. (fila 52 din Dosarul nr. 50/P/2008 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara).
Percheziţia domiciliară din ziua de 20 mai 2008 a fost efectuată în condiţiile legii, dovadă în acest sens fiind faptul că, atât persoanele percheziţionate, cât şi martorii asistenţi au semnat procesul-verbal fără obiecţiuni (a se vedea procesul-verbal, aflat la filele 37-40 din Dosarul penal nr. 50/P/2008 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara).
Având în vedere toate motivele expuse, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în principal, respingerea pe fond a plângerii formulate, iar în subsidiar, trimiterea dosarului la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecare, în vederea înlăturării aspectelor de nelegalitate invocate.
La termenul de astăzi, în recurs reprezentantul M.P. a solicitat instanţei să fie întrebat intimatul C.D. dacă a fost citat la prima instanţă, deoarece procedura de citare s-a efectuat faţă de o altă persoană decât cea împotriva căreia s-a formulat plângerea penală.
Recurentul intimat C.D. a precizat că se numeşte C.M.D. şi nu a fost citat în cauză până în prezent şi nici nu a declarat recurs.
Prezentându-i-se declaraţia de recurs existentă la fila 6 din dosar, a precizat că aceasta nu îi aparţine, deoarece prima dată a aflat de existenţa dosarului când a fost citat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reprezentantul M.P. a învederat că nu susţine critica din motivele scrise referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la rezoluţia procurorului ierarhic, întrucât aceasta nu face obiectu.
controlului judiciar, ci numai rezoluţia dată în Dosarul nr. 25/P/2009 prin care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, menţinând celelalte motive.
De asemenea, reprezentantul parchetului a menţionat că adaugă la motivele scrise şi temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., deoarece la prima instanţă soluţionarea cauzei a avut loc fără citarea legală a intimatului C.D., prezent astăzi în faţa instanţei de recurs. Prima instanţă a admis plângerea petiţionarului B.C., apreciind că procurorul a cercetat o altă persoană decât cea prezentă la percheziţie, însă cercetarea a privit pe intimatul prezent la acest termen, iar nu pe C.Ş.D., agent de poliţie la Botoşani.
În raport cu această eroare, existentă la prima instanţă, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă.
Totodată, a solicitat să se ia act că instanţa nu este investită cu un recurs al intimatului C.D.
Poziţiile intimaţilor C.M.D. şi B.B., concluziile apărătorului intimatului petiţionar B.C., precum şi poziţia, în replică a intimatului C.M.D. şi cuvântul în replică al reprezentantului M.P. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, aşa cum au fost precizat şi completate oral de către reprezentantul M.P., prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. că „Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia."
Dispoziţiile speciale de citare a părţilor din procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen. se completează cu prevederile generale în materia citării statuate în art. 175-181 din acelaşi cod, precum şi cu cele din art. 291 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. referitoare la citarea părţilor la judecată.
În conţinutul acestor din urmă dispoziţii se prevede că „Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata."
Din analiza cauzei rezultă că la Dosarul nr. 1974/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în încheierea de şedinţă de la termenul din 4 septembrie 2009, aflată la fila 24, prima instanţă a amânat judecata cauzei, întrucât nu au fost citaţi intimaţii C.Ş.D. şi B.C.B., considerând întemeiată cererea formulată de petent pentru a-şi angaja apărător şi luând în considerare Hotărârea Adunării Generala a Magistraţilor Curţii de Apel din data de 31 august 2009, iar în citativul încheierii se menţionează citarea intimatului C.Ş.D. – Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani.
La dosarul primei instanţe, la fila 25 se află depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Curţii de Apel Craiova sub nr. 31724 la 21 septembrie 2009, o cerere trimisă prin fax de către C.Ş.D., agent de poliţie în cadrul I.J.P.F. Botoşani, cu cartea de identitate indicată prin care a solicitat să i se comunice în copie la numărul de fax menţionat plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, formulată de către petentul B.C., întrucât nu are cunoştinţă de existenţa vreunei plângeri penale împotriva sa, care să fi fost finalizată cu soluţia de netrimitere în judecată.
De asemenea, la acelaşi dosar al curţii de apel, la filele 37-38 au fost depuse două adrese cu din 26 octombrie 2009 emisă de M.A.I., Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani şi adresa din 4 noiembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, Sectorul Poliţiei de Frontieră.
În prima adresă se atestă că domnul C.C.Ş.D. este angajatul unităţii pe perioadă nedeterminată de la data de 01 decembrie 2005 cu gradul profesional de agent de poliţie, iar în a doua adresă se menţionează că numitul C.C.Ş.D. este lucrător în cadrul I.J.P.F. Botoşani, S.P.F. Romaneşti, având funcţia de agent de poliţie şi în data de 21 mai 2008 între orele 08,00-20,00, acesta a fost planificat în serviciul de zi, conform planificării turelor de serviciu, nr. S/652056 din 25 aprilie 2008 şi a Dispoziţiei Zilnice a Şefului S.P.F. Romaneşti nr. 97 din 20 mai 2009, executând misiuni specifice, în zona de responsabilitate a S.P.F. Romaneşti, că de la data angajării şi până în prezent, agentul nu a făcut şi nici nu face parte din cadrul „Poliţiei Judiciare".
Ulterior la termenele de judecată de la 2 octombrie 2009, 6 noiembrie 2009, a fost citat intimatul C.Ş.D., numai cu prenumele de C.D., la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, potrivit citativelor încheierilor de şedinţă de la cele două termene menţionate, acesta lipsind, fiind reprezentat de apărător ales, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă, aflate la filele 32 şi 39 dosarul curţii de apel.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2009, când a şi fost judecată cauza, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit din nou intimatul C.D., aşa cum rezultă din partea introductivă a sentinţei pronunţate (fila 43 dosarul curţii de apel).
De asemenea, la acelaşi dosar al primei instanţe, pentru termenul de la 4 decembrie 2010, la fila 41, se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare privind pe intimatul C.D. insp. jud. al Pol. de Frontieră Botoşani, care atestă îndeplinirea procedurii de citare prin afişare.
Totodată, prin rezoluţia din 20 mai 2009 în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie judiciară C.D. şi subinspectorul de poliţie judiciară B.B. pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1), (2), art. 217 alin. (1), art. 248 alin. (1) şi art. 250 alin. (1) – (3) C. pen. (filele 2-4 în vol. I al dosarului parchetului menţionat).
Din examinarea plângerii petiţionarului B.C. şi adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aflată la filele 16-17 în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezultă că aceasta a fost formulată împotriva inspectorului C.D. şi subinspectorului B.B. din cadrul I.C.P.R. – D.G.C.C.O., D.C.C.O, precum şi lucrătorilor jandarmeriei pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, purtare abuzivă, violare de domiciliu şi distrugere, fapte prevăzute de art. 248 C. pen., art. 250 C. pen., art. 217 C. pen. şi arat. 192 C. pen.
În adresa din 20 mai 2009 emisă de M.A.I., aflată la fila 43 în vol. I al dosarului parchetului mai sus menţionat, cu privire la verificările efectuate, fiind identificaţi doi poliţişti, din care agent (nu inspector) de poliţie C.Ş.D. (nu C.D.), fiul lui C. şi A., este încadrat al instituţiei şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani din Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române, iar agentul nu face parte din organele de cercetare ale poliţiei judiciare.
De asemenea, din procesul-verbal din data de 20 mai 2008, aflat la fila 8 în vol. II al dosarului parchetului menţionat (fiind de fapt Dosarul nr. 50/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova) rezultă numele celor care au fost delegaţi de procuror pentru efectuarea unei percheziţii în baza autorizaţiei indicate şi anume insp. C.D. şi subinspector B.B. din cadrul I.C.P.R. - D.G.C.C.O. – D.C.C.O.
La termenul de judecată de astăzi, în recurs la solicitarea reprezentantului M.P. de a fi întrebat intimatul C.D., prezent personal, dacă a fost citat la prima instanţă, deoarece procedura de citare s-a efectuat faţă de o altă persoană decât cea împotriva căreia s-a formulat plângerea penală, recurentul intimat C.D. a precizat că se numeşte C.M.D. şi nu a fost citat în cauză până în prezent şi nici nu a declarat recurs.
Prezentându-i-se declaraţia de recurs existentă la fila 6 din dosar, a precizat că aceasta nu îi aparţine, deoarece prima dată a aflat de existenţa dosarului când a fost citat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, în raport cu cele mai sus menţionate constată că prima instanţă a judecat cauza fără citarea legală a uneia din persoanele faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată (a unui intimat) şi anume a inspectorului de poliţie judiciară C.D., menţionat cu acest grad în dispozitivul rezoluţiei dată de procuror la data de 20 mai 2009 în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, neefectuând diligenţele necesare în a verifica identitatea acestuia, în condiţiile în care în dosarul parchetului, aşa cum s-a arătat existau date cu privire la gradul şi locul de muncă al persoanei menţionate.
Mai mult, prima instanţă a dispus citarea unei alte persoane faţă de care nu s-a formulat plângere de către petiţionar şi anume a numitului C.Ş.D., la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, în calitate de intimat, în condiţiile în care acesta a menţionat expres în cererea formulată şi trimisă prin fax, existentă la dosarul cauzei că nu cunoaşte de existenţa vreunei plângeri formulate împotriva sa de către petiţionar, de adresele depuse la dosar de la M.A.I., Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani.
Înalta Curte consideră că la data de 4 decembrie 2009, cauza a fost judecată, cu lipsă de procedură faţă de intimatul C.D., citat cu gradul de inspector la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, întrucât ambele condiţii cumulative impuse de dispoziţiile generale în materia citării prevăzute de art. 291 alin. (1) C. proc. pen., respectiv legala citare şi îndeplinirea procedurii cu partea respectivă nu au fost respectate.
Astfel, prima instanţă a citat nelegal intimatul inspector C.D. la un alt loc de muncă, respectiv la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, preluând datele referitoare la agentul de poliţie C.Ş.D. privind gradul şi locul de muncă al acestuia din urmă, iar procedura de citare nu a fost îndeplinită corect, ca urmare a realizării prin afişare, în condiţiile în care nu a fost primită de o persoană de la locul de muncă, potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen.
Prima instanţă ar fi trebuit a dispune citarea intimatului inspector poliţie judiciară C.D. la I.G.P. – D.G.C.C.O – D.C.C.O, grad şi loc de muncă, ambele indicate în procesul-verbal de percheziţie de la 20 mai 2008 şi în raport cu procesul-verbal de îndeplinire a procedurii urma să aprecieze şi să dispună în condiţiile prevăzute de normele speciale ce se completează cu normele generale în materia citării la care s-a făcut referire.
Înalta Curte constată că şi faţă de precizările intimatului C.D., făcute în faţa instanţei de recurs, în sensul că se numeşte C.M.D., că nu a fost citat în cauză până în prezent şi nici nu a declarat recurs, iar la prezentarea declaraţiei de recurs existentă la fila 6 din dosar, a învederat că aceasta nu îi aparţine, deoarece prima dată a aflat de existenţa dosarului când a fost citat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecarea cauzei de către prima instanţă a fost făcută cu lipsă de procedură, ceea ce a atras imposibilitatea acestuia de a-şi face apărarea, în sensul larg al acesteia, atât cu privire la fondul cauzei, cât şi exercitarea căii ordinare de atac a recursului.
Aşadar, Înalta Curte consideră critica referitoare la neregularitatea citării intimatului C.M.D., ca inspector al poliţiei judiciare la I.G.P. – D.G.C.C.O – D.C.C.O la data judecării cauzei, invocată de reprezentantul Ministerului Public în recursul procurorului, ca fiind fondată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., în condiţiile art. 3866 alin. (3) din acelaşi cod, având drept consecinţă rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Înalta Curte consideră că motivul de recurs privind lipsa de procedură arătată este preeminent, în raport, cu celelalte motive invocate în scris de către procuror în recursul declarat, evidenţiate în mod concret în considerentele prezentei decizii şi aşa cum au fost precizate oral de către reprezentantul M.P. în recurs, în sensul că nu susţine critica din motivele scrise referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la rezoluţia procurorului ierarhic, întrucât aceasta nu face obiectul controlului judiciar, ci numai rezoluţia dată în Dosarul nr. 25/P/2009 prin care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, menţinând celelalte motive, care vizează critici privind fondul cauzei, ce urmează, însă a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei, de către prima instanţă.
De asemenea, Înalta Curte, faţă de precizările orale ale intimatului C.D., după prezentarea declaraţiei de recurs existentă la fila 6 din dosar, în sensul că aceasta nu îi aparţine, deoarece prima dată a aflat de existenţa dosarului când a fost citat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că intimatul C.D. nu a declara recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 172 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va casa sentinţa penală atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, Curtea de Apel Craiova, care va dispune citarea părţilor cu respectarea prevederilor legale speciale ce se completează cu cele generale în materia citării, urmând a avea în vedere şi celelalte critici formulate în scris, aşa cum au fost precizate oral, în recursul declarat de procuror, potrivit celor arătate în considerentele prezentei decizii.
Se va constata că intimatul C.D. nu a declarat recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 172 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, Curtea de Apel Craiova.
Constată că intimatul C.D. nu a declarat recurs.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 4342/2010. Penal → |
|---|
