ICCJ. Decizia nr. 204/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 204/2010
Dosar nr. 457/1/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 2181/109/2008, în baza art. 3002 comb. cu art. 1607b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.G. şi C.A.
S-a reţinut în esenţă că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării se menţin şi în prezent.în sensul disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen. În privinţa pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, instanţa a reţinut că nu se poate face abstraţie de gravitatea faptei, de reacţia publică la comiterea faptelor, de posibilitatea săvârşirii,chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane.în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ce autori ai unor asemenea fapte.
De asemenea,au fost avute în vedere şi împrejurările comiterii faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată,gradul de pericol social al acestora, lăsarea lor în libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate la nivelul comunităţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au fost administrate toate probele în cauză, faptele nu sunt dovedite cert,iar inculpatul este arestat de 2 ani.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul C.G. a fost trimis în judecată (iar ulterior şi condamnat în primă instanţă) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, reţinându-se în esenţă că a recrutat prin violenţă o parte vătămată minoră în scopul exploatării sexuale a acesteia.
Înalta Curte reţine că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Asttfel, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în condiţiile în care împotriva sa a fost pronunţată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă), natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă (prin violenţă, afectând libertatea de mişcare şi sexuală a unei minore) justificând aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât se înregistrează o recrudescenţă a fenomenului de trafic de persoane.
Susţinerile inculpatului în sensul inexistenţei probelor de vinovăţie, nu pot fi cenzurate în acest cadru procesual, instanţa fiind chemată să se pronunţe doar asupra temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar nu asupra fondului cauzei.
De asemenea, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului nu a depăşit o limită rezonabilă, în condiţiile în care acesta este arestat de 1 an şi 8 luni, iar în prezent cauza se află în apel, cale de atac promovată de către inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunţată de prima instanţă.
În consecinţă, recursul declarat de către inculpat este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 2181/109/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4631/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
