ICCJ. Decizia nr. 2014/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2014/2010
Dosar nr. 1065/115/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 17 din 23 martie 2009, Tribunalul Caras Severin, secţia penală, a hotărât, în ce îl priveşte pe inculpatul B.C.G. (fiul lui G. şi M.), după cum urmează:
- în baza art. 11 pct. lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003;
- în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnarea la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege);
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnarea la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege);
- în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea la 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., (cu excepţia dreptului de a alege).
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (cu excepţia dreptului de a alege), pe durata executării pedepsei rezultante privative de libertate.
Totodată, a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă, faţă de acest inculpat, prin încheierea nr. 4 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin (mandat de arestare preventivă nr. 2 din 14 februarie 2008).
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a drogurilor rămase în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, precum şi distrugerea acestora, cu păstrarea de contra probe (art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000), respectiv: 0,6 grame pulbere conţinând MDMA cumpărată în data de 26 august 2007 de la inculpatul G.C.C. (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2007, fila 136 vol. II - dos.u.p.); 0,2 grame pulbere conţinând MDMA provenită de la cele două pastile ecstasy cumpărate de la inculpatul S.Z.J. în data de 19 octombrie 2007 (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 octombrie 2007, fila 174 vol. III - dos.u.p.); 2,1 grame canabis ridicate de la domiciliul inculpatului B.C.G. (fila 134 vol. ll - dos.u.p.); 27,8 grame rezină de canabis şi 8,5 grame seminţe de canabis ridicate de la domiciliul inculpaţilor B.O.A. şi B.L. (fila 113 vol. ll - dos.u.p.); 1862 pastile ecstazy şi 4,0 grame pulbere conţinând MDMA (fila 151-155 vol. ll, dos.u.p.).
Alături de inculpatul B.C.G., prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii: S.Z.J. (fost M.), D.S.A. (fost S.), B.O.A., B.L., P.N.V., P.F.C., M.H.C., D.D., B.A.D., G.C.C. şi C.D.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin nr. 4D/2007, inculpatul B.C.G. a fost trimis în judecată, împreună cu ceilalţi inculpaţi mai sus arătaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în rezumat starea de fapt ce urmează:
Pe raza municipiului Reşiţa, s-a cristalizat, treptat, în ultimii doi ani, un grup infracţional (fără atribuţii şi roluri bine determinate), ce avea ca scop traficul şi consumul ilicit de droguri de risc şi de mare risc (cannabis, haşiş şi ecstasy). Procurarea drogurilor s-a realizat, în cele mai multe cazuri, prin introducerea acestora - folosindu-se diferite metode - din străinătate în România, după care acestea erau distribuite membrilor grupului sau altor persoane, precum şi folosite de către aceştia pentru consum propriu; legătura dintre membrii grupului infracţional s-a realizat, în general, pe baza unor înţelegeri tacite şi, de cele mai multe ori, spontane, nefiind vorba de o înţelegere preordinată între aceştia. În aceste condiţii grupul infracţional a existat pentru o perioadă lungă de timp şi a acţionat constant în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave de trafic, introducere în ţară şi consum de droguri de risc şi mare risc.
În unele cazuri, după procurarea drogurilor, acestea au fost consumate împreună de către membrii grupului cărora li s-au alăturat şi alte persoane, această împrejurare determinând corelativ şi existenţa infracţiunii de trafic de droguri (art. 2 din Legea nr. 143/2000), nu numai infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu (în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 2744 din 20 mai 2004, Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul 2004, Editura A.B., Bucureşti 2005, pag. 816).
Prin activităţile lor, membrii grupului au creat un pericol social concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din însăşi natura infracţiunilor săvârşite, care prezintă prin ele însele, un grad ridicat pericol social, raportat şi la starea de insecuritate creată în rândul comunităţii locale şi la mediul în care se „foloseau" (distribuiau, consumau), care era frecventat de persoane tinere,predispuse unor astfel de tentaţii (date fiind "atmosfera", vârsta şi anturajul).
Principalul furnizor de droguri al grupului a fost inculpatul B.C.G., zis D. sau B., acesta având preocupări în aducerea drogurilor în Reşiţa, Lugoj, Timişoara. El distribuia direct contra unor sume de bani, drogurile la diferite persoane de pe raza municipiului Reşiţa, Lugoj sau Timişoara, sau prin intermediul inculpaţilor P.F.C., S.Z.J., zis N., C.D.A. sau D.S.A. În general, distribuirea drogurilor s-a realizat doar persoanelor cunoscute şi de mare încredere pentru membrii grupului infracţional, astfel încât a fost îngreunată foarte mult activitatea de probare a preocupărilor infracţionale ale acestora; prin folosirea unor investigatori şi colaboratori sub acoperire, s-a reuşit totuşi efectuarea unor cumpărări autorizate de droguri de risc şi mare risc de la membrii grupului.
Prima instanţă a reţinut că:
- fapta inculpatului B.C.G. de a fi introdus în ţară droguri de risc şi de mare risc (cannabis şi ecstasy) constituie infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- fapta aceluiaşi inculpat de a fi distribuit, în repetate rânduri, în mod evident, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, droguri de risc şi mare risc (cannabis şi ecstasy) altor persoane, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, constituie infracţiunea de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- fapta inculpatului B.C.G. de a fi deţinut droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, constituie infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei penale nr. 17 din 23 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Caras Severin au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin şi inculpaţii P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L.D.S., A. (fost S.), P.F.C., B.A.D., G.C.C., D.D.M.H.C., C.D.A. si B.C.G.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 37/ A din 11 martie 2010, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin şi inculpaţii P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.), P.F.C., B.A.G., C.C., D.D., M.H.C., C.D.A. şi B.C.G., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, respectiv, Tribunalul Caras Severin.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.) şi P.F.C.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din 17 septembrie 2009, apărătorul ales al inculpatului B.C.G. a solicitat citarea acestuia la reşedinţa sa din Germania, precum şi la Penitenciarul din Karlsruhe, unde acesta s-ar afla deţinut de mai mult de 6 luni, urmare a comiterii unor infracţiuni pe teritoriul german (filele 179 - 181 dosar apel), depunând, în acest sens, mai multe înscrisuri netraduse în limba română; urmare a acestei solicitări, instanţa de apel a făcut demersuri pentru verificarea situaţiei de fapt prezentate de apărător, solicitând relaţii şi prin intermediul M.J. - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală (fila 260 dosar apel), demersuri consecutiv cărora autorităţile germane au comunicat (fila 318 şi urm. dosar apel) că, pe numele inculpatului B.C.G., s-a emis un ordin de arestare de către procuratura din Karlsruhe, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Urmare corespondenţei purtate de Curtea de Apel Timişoara s-a comunicat de către procuratura din Phorzheim (fila 350 dosar apel) că inculpatul B.C.G. a fost condamnat la 2 ani şi 4 luni închisoare, fiind internat într-un centru de dezintoxicare şi aflându-se în arest la Clinica N., încă din 29 ianuarie 2009.
Deşi, potrivit art. 177 alin. (6) C. proc. pen., deţinuţii se citează la locul de deţinere prin administraţia acestuia, din analiza dosarului de fond instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond -deşi fusese încunoştinţată cu privire la încarcerarea inculpatului B.C.G. într-un penitenciar din Germania - a omis să întreprindă demersuri pentru verificarea susţinerilor apărătorului şi a procedat la judecarea cauzei cu nesocotirea normelor de procedură privind citarea şi prezenţa inculpatului arestat, ceea ce a avut ca urmare lipsirea acestuia de posibilitatea de a-şi expune în mod direct şi nemijlocit, în faţa primei instanţe, apărările şi excepţiile sale, drept consacrat de art 6 din C.E.D.O. şi care celorlalţi inculpaţi Ie-a fost respectat prin audierea lor atât de către prima instanţă cât şi de către instanţa de apel (filele 221- 227 dosar apel); totodată sus- numitul inculpat a fost privat de posibilitatea propunerii unor probe în apărare. Interesul reluării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe şi a audierii acestui inculpat este şi al celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată, în condiţiile în care se reţine în actul de sesizare a instanţei comiterea de către aceştia şi a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care presupune, ca element material, acţiunea de iniţiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracţional organizat, infracţiune pentru care instanţa de fond a dispus achitarea.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul B.C.G. a declarat recursul de faţă, pe care nu l-a motivate nici prin declaraţia scrisă de recurs (fila 2 dosar recurs), semnată probabil, de avocatul său ales de la apel, nici printr-un memoriu separat, în condiţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., şi a cărui soluţionare apărătorul desemnat din oficiu în acesta fază procesuală a învederat că o lasă la aprecierea instanţei.
În aceste împrejurări, Înalta Curte, văzând, pe de o parte, prevederile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., iar pe de altă parte că, în raport cu conţinutul deciziei pronunţate de instnţa de apel - vădit şi neîndoielnic favorabilă sus - numitului inculpat - acesta nu putea avea nici un interes să o recureze, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 37/ A din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4629/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 204/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
