ICCJ. Decizia nr. 1949/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1949/2010
Dosar nr.3668/1/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2010
La 27 aprilie 2010 s-a înregistrat sub nr. 3730/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3938/II/5/2003, având ca obiect cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova cu privire la numita B.O. (fiica lui V. şi a L.) urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor cu premeditare prevăzură de art. 42 parag. 4 raportat la art. 145 par.2 lit. a), b) şi f) şi parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova, pedepsită cu închisoare de până la 25 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 27 aprilie 2010, prin încheierea pronunţată în Cameră de Consiliu, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova cu privire la numita Buga Olga, urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor cu premeditare prevăzută de art. 42 parag. 4 rap. la art. 145 parag. 2 lit. a), b) şi f) şi parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova, pedepsită cu închisoare de până la 25 ani.
Prin aceeaşi încheiere, prima instanţă, în baza art. 46 rap. la 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 69 pct. 2 din Tratatul bilateral între România şi Republica Moldova, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B.O., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 28 aprilie 2010 şi până la 26 mai 2010, în vederea extrădării în Republica Moldova. Pentru a dispune astfel, prima instanţă a constatat că împotriva susnumitei, Judecătoria Criuleni a emis mandatul de arestare la data de 14 iulie 2003, reţinându-se, în fapt, că la data de 09 iunie 2003, după o înţelegere prealabilă cu numiţii l.B. şi l.V.G., persoana urmărită a ordonat răpirea din zona bazei turistice D. din Chişinău a părţii vătămate M.V., care a fost dusă în pădurea din apropierea satului Colondra - Sector Ciocana (Chişinău), unde a fost lovită cu un baston din cauciuc până şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior, a fost legată şi pusă în portbagajul unui taxi marca V. Autorii au dus victima în apropierea satului Bălcăneşti, unde au legat de pieptul acesteia o piatră şi au aruncat-o în râul Nistru, acesta decedând.
Persoana solicitată B.O. a fost audiată de către prima instanţă susţinând că este nevinovată pentru ceea ce se reţine în sarcina sa şi că nu doreşte să fie extrădată.
S-a mai relevat în considerente că faptele reţinute în sarcina sus-numitei au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de instigare la omor calificat prevăzut de art. 25 raportat la art. 174 - 175 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 15 ani la 25 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, examinând actele şi lucrările dosarului precum şi declaraţia persoanei extrădabile, reţinând că nu s-au ridicat obiectiuni vis-a-vis de identitatea acesteia, că nu s-a conturat existenţa vreunuia din cazurile de refuz a extrădării din cele prevăzute la art. 241 sau 242 din Legea nr. 302/2004, precum şi urgenţa de a se dispune arestarea provizorie şi, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gravitatea acesteia, pedeapsa care se poate aplica pentru o asemenea faptă şi circumstanţele personale ale numitei B.O., (care, deşi avea cunoştinţă de existenţa dosarului, a ales în mod deliberat să nu se prezinte în faţa instanţelor competente sub anumite pretexte şi care, atunci când poliţiştii români i-au identificat locaţia, s-a prezentat sub identitatea falsă de M.I., prezentând şi un act de identitate fals, în baza art. 46 rap. la 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 69 pct. 2 din Tratatul bilateral între România şi Republica Moldova, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B.O., în vederea extrădării în Republica Moldova.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată solicitând, prin intermediul apărătorului ales, admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii atacate, respectiv a dispoziţiei privind dispunerea măsurii arestării în vederea extrădării, câtă vreme încă nu a fost depusă la dosar o cerere în acest sens.
A mai susţinut că, în virtutea dispoziţiilor din Legea nr. 302/2004, dar şi a Tratatului bilateral dintre România şi Moldova, instanţa putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât, cel puţin până la acest moment, nu s-a primit cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare moldoveneşti, iar recurenta se află pe teritoriul statului român încă din anul 2003, timp în care nu a avut nici un conflict cu legea penală şi nu a fost nici măcar sancţionată contravenţional şi urmează să se căsătorească, fără să intenţioneze să părăsească ţara.
A mai arătat că, în cazul în care s-ar înlocui măsura arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, nu există nici un pericol ca recurenta persoană solicitată să părăsească România, insistând asupra acestei solicitări, chiar dacă instanţa i-a atras atenţia că, în speţă, în această etapă, nu se poate pune problema menţinerii stării de arest, ci într-o altă etapă a procedurii, care nu face obiectul prezentei judecăţi.
Înalta Curte, examinând recursul formulat de persoana solicitată B.O., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 38 alin. (2), art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3), art. 46 şi cu referire şi la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, constată că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de actele normative menţionate pentru a se proceda la arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.O. către autorităţile judiciare moldovene, în condiţiile în care prima instanţă, în mod corect, a apreciat, în raport de conţinutul cererii de arestare provizorie în vederea extrădării transmisă de Biroul Interpol Chişinău prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, că mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării, emis pe numele cetăţeanului moldovean B.O. nr. 2/E din 27 aprilie 2010 are la bază mandatul de arestare din 14 iulie 2003, emis de Judecătoria Criuleni, Republica Molodova.
În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a menţionat că M.J. - Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, a transmis cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a persoanei extradabile B.O., fiind urmărită internaţional în baza mandatului de arestare din data de 14 iulie 2003 emis de Judecătoria Criuleni, Republica Moldova, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor cu premeditare, faptă prevăzută de art. 42 parag. 4 rap. la art. 145 parag. 2 lit. a), b) şi f) şi parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de până la 25 ani.
Prin ordonanţa din 27 aprilie 2010, dată în Dosarul nr. 3938/II/5/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în baza dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată, reţinerea pe o perioadă de 24 de ore a numitei B.O., începând cu 27 aprilie 2010 orele 12,00, prima instanţă fiind sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 45 şi art. 46 din legea specială, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgenţă a acesteia în vederea extrădării.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant cât şi de legea română."
Din cuprinsul mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare moldoveneşti rezultă că la data de 9 iunie 2003, persoana solicitată B.O., după o înţelegere prealabilă cu numiţii A.l., B.l. şi V.G., a ordonat răpirea din zona bazei turistice D. din Chişinău a părţii vătămate M.V., care a fost dusă în pădurea din apropierea satului Colondra - Sector Ciocana (Chişinău), unde a fost lovită cu un baston din cauciuc până şi-a pierdut cunoştinţa şi apoi a fost legată şi transportată în portbagajul unui taxi marca V. până în apropierea satului Bălcăneşti, unde autorii au legat de pieptul acesteia o piatră şi au aruncat-o în râul Nistru, ulterior victima fiind găsită decedată, fapta găsindu-şi corespondentul în legea română, fiind incriminată ca infracţiune de dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a) C. pen. român.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a fost însoţită de toate înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel încât Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a procedat în mod corect atunci când, la termenul din 27 aprilie 2010, a dispus ascultarea persoanei extradabile, prilej cu care aceasta a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptei care i se impută în conţinutul mandatului de arestare din 14 iulie 2003, emis de autorităţile judiciare moldovene şi că se opune extrădării în Republica Moldova, fiindu-i teamă de fostul său prieten l.B. şi de cei doi prieteni ai acestuia, toţi poliţişti arătând că din 2003 locuieşte şi lucrează neîntrerupt în România.
În cauza supusă analizei, se reţine că prima instanţă, constatând, justificat, inexistenţa motivelor obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării, aşa cum au fost ele prevăzute în dispoziţiile art. 241 respectiv art. 242 din Legea nr. 302/2004 modificată, în mod corect a apreciat că au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei încriminări, având în vedere şi dispoziţiile art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 38-48 din Legea nr. 302/2004 modificată, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar şi cele ale punerii în executare a mandatului arestare în vederea extrădării.
Chiar dacă recurenta persoană solicitată a arătat, în motivarea propriului recurs, că locuieşte şi lucrează în România încă din iunie 2003 şi că nu a avut nici un conflict cu legea penală până la acest moment, afirmaţii susţinute cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, se constată că aceste aspecte nu pot fi apreciate drept temeiuri solide care să justifice un refuz al extrădării, ele fiind anterior examinate şi de către prima instanţă, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinţei penale atacate.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei persoană solicitată, potrivit căreia, dacă instanţa din România ar admite cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova, i-ar fi pusă în pericol viaţa personală şi siguranţa familie sale din localitatea Străşeşti, Republica Moldova, întrucât, dacă s-ar da curs numai argumentelor de ordin umanitar pe care, evident, le-ar invoca toate persoanele aflate în cazuri similare, s-ar ajunge la situaţii în care derularea procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă ori chiar stopată pentru motive ce exced cadrului legal fixat de dispoziţiile legii speciale mai sus menţionată şi, astfel, s-ar obstrucţiona realizarea actului de justiţie, împiedicându-se tragerea la răspundere penală a persoanelor care, prin atitudinea lor, au manifestat lipsa de respect faţă de lege, lezând prin acţiunile lor valori importante ocrotite de orice stat de drept.
Totodată, Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei nu poate fi luată în discuţie nici solicitarea recurentei persoană solicitată în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai puţin severă, respectiv cu cea de obligare de a nu părăsi localitatea, câtă vreme în această fază a procedurii extrădării pasive, respectiv a cererii vizând arestarea provizorie în regim de urgenţă în vederea extrădării nu este prevăzută această posibilitate.
Înalta Curte, referitor la motivele de refuz al extrădării -motive prevăzute în mod expres în dispoziţiile art. 241 şi art. 242 din Legea nr. 302/2004 modificată - apreciază că nici unul dintre acestea nu sunt incidente în speţă, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoana care face obiectul cererii de extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunţate în textele legale mai sus menţionate.
Se mai constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a dispus, în baza art. 54 alin. 3 raportat la art. 46 din Legea nr. 302/2004 modificată, arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanei extrădabile pentru o perioadă de 29 zilejncepând cu data de 28 aprilie 2010 şi până la 26 mai 2010, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.
Potrivit textului mai sus menţionat, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea naţională.
Nu există însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport de circumstanţele fiecărui caz în parte, dar este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze convingerea că respectiva persoană a comis infracţiunea.
Având însă în vedere limitele cu care au fost investite autorităţile judiciare române - cererea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării, în baza mandatului de arestare din 14 iulie 2006, emis de Judecătoria Criuleni, Republica Moldova pe numele persoanei solicitate - aspectele legate de temeinicia urmăririi penale exced analizei impuse de dispoziţiile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi de dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Convenţia Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.O. împotriva încheierii din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3730/2/2010 (nr. 1070/2010) şi, în baza art. 80 din Legea nr. 302/2004, modificată raportat la art. 192 alin. (3) va obliga recurenta persoană solicitată la plata sumei de 480 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, urmează a se avansa din fondul M.J.., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.O. împotriva încheierii din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3730/2/2010 (nr. 1070/2010).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 480 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1945/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2005/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
