ICCJ. Decizia nr. 2192/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2192/2010

Dosar nr. 5747/3/2008

Şedinţa publică din 4 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 396 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.O. (fiul lui S. şi D.) la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a luat faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României pe durata procesului.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 145 alin. (2)² şi alin. (3) C. proc. pen. privind consecinţele încălcării cu rea credinţă a măsurii la care a fost obligat.

S-a dispus confiscarea unui cuţit folosit la săvârşirea infracţiunii.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a făcut aplic. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 14 din C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.707,97 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate Ş.M. pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., luându-se act că părţile s-au împăcat.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că la data de 8 octombrie 2007 inculpatul Y.O. l-a căutat pe martorul P.E. în Complexul Comercial D. din comuna Afumaţi, jud. Ilfov pentru a-l determina să medieze un diferend între el şi partea vătămată P.M. cu privire la o sumă de bani.

S-a stabilit că întrucât cei doi nu s-au întâlnit inculpatul i-a trimis martorului mesajul sms cu conţinut ameninţător la adresa părţii vătămate P.M.: „O să iau banii aceea de la el şi o să plătească cu sângele lui", „N-am de luat de la tine, dar am de luat de la M., chiar dacă o să stau 15 ani la puşcărie".

Inculpatul s-a deplasat apoi la locuinţa sa, de unde a luat un cuţit cu o lamă de 15 cm, pe care l-a pus în buzunarul interior al sacoului cu care era îmbrăcat. A luat un taxi cu care a plecat în comuna Voluntari, jud. Ilfov, la Complexul Comercial S.M. unde erau birourile firmei SC N.F. SRL. Aici a purtat o discuţie cu unchiul părţii vătămate, martorul P.S. A coborât apoi în holul parterului unde l-a întâlnit pe P.M. căruia i-a cerut să vină la el. Când partea vătămată P.M. s-a apropiat inculpatul a scos cuţitul, partea vătămată P.M. s-a îndepărtat în fugă, ieşind pe rampa din faţă a imobilului şi apoi în curtea complexului comercial. Inculpatul, ţinând în mână cuţitul, a urmărit-o pe partea vătămată şi din spate i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în partea stângă a abdomenului, cauzându-i o plagă penetrantă cu lezarea organelor interne.

Partea vătămată Ş.M., aflată în zona locului faptei, a încercat să stopeze agresiunea inculpatului care l-a tăiat cu cuţitul la mâini.

Inculpatul a ieşit apoi din incinta complexului comercial, a ajuns în stradă şi a aruncat cuţitul în spaţiul verde de lângă acostament, apoi s-a deplasat către municipiul Bucureşti cu un maxi-taxi. Pe raza comunei Voluntari inculpatul a fost depistat de organele de poliţie alertate de partea vătămată Ş.M.

P.M. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul „agresiune, plagă înjunghiată hipocondru stâng", ulterior diagnosticul final fiind „plagă penetrantă abdominală de hipocondru stâng cu plagă de unghi splenic, colonic, hemiperitoneu".

Partea vătămată a fost supusă la 2 intervenţii chirurgicale.

Din raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2007 efectuat la I.N.M. M.M. rezultă că prin caracterul penetrant al obiectului tăietor înţepător a fost lezat colonul, s-a produs hemoragie internă, viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Leziunile provocate au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale.

S-a mai reţinut că din împrejurările în care inculpatul a comis fapta rezultă premeditarea inculpatului, agravantă prevăzută la lit. a) a art. 175 lit. a) C. pen.

În cursul judecăţii fondului inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu motivarea că nu a intenţionat să ucidă pe partea vătămată.

Instanţa fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, motivând că din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului şi concluziile actului medico-legal rezultă neîndoielnic intenţia inculpatului de a ucide.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul concret al faptei şi făptuitorului, împrejurarea că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, dar şi faptul că în cursul procesului penal a avut o comportare sinceră.

Prin Decizia penală nr. 271 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului Y.O.

Măsura expulzării a fost luată prin Decizia instanţei de apel cu motivarea că inculpatul este cetăţean turc şi nu a prezentat acte din care să rezulte că ar avea motive serioase de nesiguranţă a sa şi a familiei sale dacă ar ajunge în ţara de origine.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul Y.O.

Parchetul critică greşita individualizare a pedepsei, motiv de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

S-a motivat că inculpatul a comis o infracţiune de mare violenţă, că pedeapsa este insuficientă faţă de natura infracţiunii care denotă periculozitate deosebită, prin modul cum a fost comisă şi concepută.

S-a mai criticat faptul că s-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales nu şi dreptul de a alege, or prin gravitatea faptelor comise inculpatul a relevat lipsă de respect faţă de valori fundamentale, cum este viaţa, ceea ce impune şi interzicerea dreptului de a alege.

Recursul parchetului nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a avut o bună conduită înainte de comiterea faptei, că şi-a întemeiat în România o familie în urmă cu 12 ani, fiind căsătorit cu o cetăţeancă română împreună cu care are un copil minor.

Având în vedere şi buna lui conduită în cursul procesului penal în sensul că a recunoscut faptele, Curtea apreciază că aceste împrejurări sunt de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că în mod corect s-au reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen.

Prin urmare şi coborârea pedepsei sub minimul de 7 ani şi 6 luni prevăzut de lege este legală.

Aprecierile din recursul parchetului cu privire la omisiunea instanţelor de a-i interzice inculpatului dreptul de a alege sunt pertinente.

Este adevărat că atâta vreme cât acesta nu poate aprecia asupra unei valori atât de importante cum este viaţa unei persoane, el nu va putea aprecia asupra modului în care este guvernată ţara.

Prin urmare, conform practicii C.E.D.O., este justificată intervenţia statului să aprecieze asupra dreptului său la vot.

Modificarea deciziei criticate nu ar avea însă nicio eficienţă având în vedere că instanţa apelului a dispus expulzarea inculpatului în ţara de origine.

Referitor la recursul inculpatului, nici acesta nu este fondat.

În esenţă, inculpatul critică actul de sesizare al instanţei ca fiind pasibil de refăcut, formal, judecata a avut loc fără participarea inculpatului, urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, instanţa nu s-ar fi pronunţat cu privire la unele probe, actul medico-legal n-ar fi fost corect întocmit.

În recurs solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru a fi reaudiat atât el, cât şi victima P.M.

Inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen.

Mai solicită reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă.

Recursul inculpatului invocă cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2, 9, 14, 17 C. proc. pen.

Din examinarea dosarului cauzei rezultă că instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Apărările inculpatului au fost analizate de instanţe şi respinse motivat.

Actul de sesizare al instanţei este întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale.

În cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii au fost respectate garanţiile cu privire la apărarea inculpatului care a beneficiat de apărător.

Încadrarea juridică dată faptei este legală şi temeinică.

Probele administrate relevă cu certitudine că inculpatul a comis o tentativă la infracţiunea de omor calificat, respectiv cu premeditare şi în loc public.

Sms-ul transmis martorului P.E. relevă că inculpatul s-a pregătit mai înainte să omoare victima cu riscul unei pedepse de „15 ani puşcărie" astfel cum s-a exprimat.

Împrejurarea că s-a întors din Complexul Comercial D. pentru a se înarma cu un cuţit relevă, de asemenea, că inculpatul s-a pregătit să comită un omor.