ICCJ. Decizia nr. 2067/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2067/2010
Dosar nr.1097/44/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204/ F din 06 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală în Dosarul nr. 1097/44/2009, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., împotriva rezoluţiei nr. 761/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petiţionarul U.P. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C., C.R.S. şi faţă de mai mulţi funcţionari publici din cadrul D.G.F.P. Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere şi distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi spălarea banilor, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.
Prin ordonanţa cu nr. 259/P/2007 din data de 18 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie R.C., C.R.S. şi M.D.D., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 242 C. pen. şi art. 23 din Legea nr. 656/2002. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C. şi C.R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen.
În final, procurorul a dispus disjungerea cauzei faţă de funcţionarii din cadrul D.G.F.P. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Fiind nemulţumit de soluţia dispusă, petentul U.P. a formulat plângere, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Prin ordonanţa nr. 1077/II/2/2007 din data de 21 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul U.P. împotriva ordonanţei cu nr. 259/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Ulterior, petentul a formulat plângere împotriva soluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la instanţa de judecată.
La cererea petentului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea cu nr. 1008 din data de 27 mai 2008, a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Suceava.
Prin sentinţa penală cu nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a admis plângerea formulată de petentul U.P. şi a desfiinţat ordonanţele cu nr. 259/P/2007 şi nr. 1077/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. De asemenea, instanţa de judecată a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi pentru a continua cercetările sub aspectul infracţiunilor sesizate de petent.
Prin ordonanţa nr. 49/P/2008 din data de 02 februarie 2009, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.D.D., R.C. şi C.R.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru a se efectua cercetări faţă de făptuitorii M.D.D., R.C. şi C.R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 23 din Legea nr. 656/2002.
După efectuarea verificărilor prealabile, prin ordonanţa cu nr. 259/P/2007 din data de 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi procurorul de caz a dispus, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 228 alin. (4) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. f), a) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C., C.R.S., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 242 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. şi art. 23 din Legea nr. 656/2002.
S-a motivat că faţă de cei trei ofiţeri de poliţie s-au mai efectuat cercetări în Dosarele cu nr. 69/P/2006, nr. 271/P/2006, nr. 289/P/2006, nr. 415/P/2006, nr. 21/P/2007, nr. 45/P/2007 şi nr. 79/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în care s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a motivat că petentul avea posibilitatea formulării unei plângeri la procurorul care supraveghea urmărirea penală în situaţia în care cercetările erau incomplete.
În final, s-a precizat că fapta sesizată de petent şi anume că ofiţerii de poliţie ar fi reţinut greşit suma de bani datorată de societatea P.F. SRL Galaţi la bugetul de stat, nu constituie infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.
Împotriva soluţiei, în termenul legal, a formulat plângere petentul U.P. Acesta a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, petentul şi-a exprimat nemulţumirea, deoarece procurorul de caz a menţionat în rezoluţia pronunţată numărul Dosarului penal ca fiind 257/P/2007, iar în comunicare s-a făcut referire la Dosarul penal cu nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. În continuare, petentul a menţionat că în mod greşit procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C. şi C.R.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, cu încălcarea dispoziţiilor din sentinţa penală nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
Prin rezoluţia nr. 761/II/2/2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petent, reţinându-se în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală cu nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul cu nr. 1452/44/2007 al Curţii de Apel Suceava, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul U.P. împotriva ordonanţelor cu nr. 259/P/2007 şi cu nr. 1077/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. În continuare, instanţa de judecată a desfiinţat ordonanţele menţionate şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, pentru a efectua cercetări sub aspectul tuturor infracţiunilor sesizate de petent, inclusiv cea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Prin ordonanţa cu nr. 49/D/P/2008 din data de 02 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C. şi C.R.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece fapta sesizată, în realitate, nu există. De asemenea, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În situaţia în care era nemulţumit, petentul avea posibilitatea exercitării unei plângeri împotriva soluţiei menţionate, conform art. 278 C. proc. pen.
S-a constatat că cercetările prealabile sunt complete şi efectuate în mod temeinic şi legal.
Din descrierea faptei de spălare de bani prezentată de petentul U.P. rezultă că banii nu provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi şi, în consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a menţionat că în cauză este vorba de o eroare materială în ceea ce priveşte numărul dosarului soluţionat deoarece în cuprinsul rezoluţiei se face vorbire doar de Dosarul cu nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. De asemenea, şi comunicarea rezoluţiei dispuse face referire la Dosarul cu nr. 259/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere în termen legal petenta SC P.F. SRL Galaţi prin administrator U.P., care o apreciază ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând nulitatea rezoluţiei, deoarece aceasta a fost pronunţată în Dosarul penal ca fiind 257/P/2007, iar comunicarea i s-a făcut în referire la Dosarul penal nr. 259/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În atare condiţii, a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea acesteia la Curtea de Apel Suceava pentru soluţionare (solicitare verbală cu ocazia dezbaterilor). Totodată, a solicitat sesizarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi pentru a se efectua cercetări faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, instanţa de fond a reţinut următoarele:
a) faptul că comunicarea i s-a făcut în referire la un alt dosar este o eroare materială, deoarece în cuprinsul rezoluţiei se face vorbire doar de Dosarul cu nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Acest lucru rezultă şi din adresă (fila 37) dosar instanţă şi, pe cale de consecinţă, nu poate constitui un motiv de nulitate, petenta nefiind în nici un mod prejudiciată;
b) nu se poate dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava spre soluţionare, deoarece aceasta nu este competentă din punct de vedere teritorial.
Acest lucru ar fi posibil doar prin admiterea unei cereri de strămutare de care petentul nu a uzitat.
c) în mod judicios s-a constatat că din descrierea faptei de spălare de bani prezentată de petentul U.P. rezultă că banii nu provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi, în consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionara SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator unic U.P., fără a-l motiva.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul conform dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Pentru a se putea începe urmărirea penală legea procesual penală cere a fi îndeplinite două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit o infracţiune.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1. Existenţa vreunui astfel de caz rezultă fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, care pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să opereze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că atât soluţia procurorului, cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale şi temeinice.
Actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că nu pot fi reţinute indicii care să contureze săvârşirea, de către intimaţi, a faptelor la care petiţionarul a făcut referire în plângerea sa.
În ceea ce privesc infracţiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., procurorul reţine că intimaţii au fost cercetaţi în alte dosare - nr. 69/P/2006, nr. 271/P/2006, nr. 289/P/2006, nr. 145/P/2006, nr. 21/P/2007, nr. 45/P/2007, nr. 79/P/2007 - astfel că, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, aceleaşi persoane nu mai pot fi urmărite pentru aceeaşi faptă.
Sub aspectul infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. - la care petiţionara face referire în plângerea sa - din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că ofiţerii de poliţie M.D.D., R.C. şi C.R.S. au efectuat cercetări în Dosarul nr. 1714/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Împrejurarea că, în opinia petiţionarei, cercetările au fost incomplete nu constituie un element de natură a permite declanşarea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Actele efectuate de organele de poliţie pot fi completate de procurorul care supraveghează efectuarea cercetărilor, în măsura în care se constată că cercetările sunt incomplete.
Ulterior, soluţia dată de procuror, într-o cauză concretă poate fi suspusă - la solicitarea persoanei vătămate - controlului instanţei în procedura instituită de art. 2781 C. proc. pen.
Pe de altă parte, interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluţii ori hotărâri considerate ca nelegale şi netemeinice, pot fi exercitate căile ordinare şi extraordinare prevăzute de lege.
A admite altfel ar însemna a se deschide noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce ar constitui încălcarea, deopotrivă, atât a dispoziţiilor procesual penale, dar şi legea fundamentală.
În fine, infracţiunea de spălare de bani - constând în opinia petiţionarului în aceea că ofiţerii de poliţie au reţinut, în mod greşit, o sumă de bani datorată de SC P.F. SRL bugetului statului - nu poate fi reţinută în condiţiile în care actele premergătoare nu conduc la concluzia existenţei unui minim de indicii care să permită începerea urmăririi penale în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi prin administrator unic U.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi prin administrator unic U.P. împotriva sentinţei penale nr. 204/ F din 06 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2192/2010. Penal → |
|---|
