ICCJ. Decizia nr. 2005/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2005/2010
Dosar nr. 648/44/2010
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Deliberând asupra recursului, reţine:
Prin sentinţa penală nr. 84/ F din 13 mai 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul din Karlsruhe la data de 23 aprilie 2010 în Dosarul nr. 100 Js 10336/10 pe numele persoanei solicitate S.A. Totodată s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile cu începere de la 13 mai 2010 şi până la 10 iunie 2010 şi predarea acestuia către autorităţile germane.
S-a reţinut că prin mandatul de arestare emis de către autorităţile germane persoana solicitată S.A. este învinuit de faptul că în dimineaţa zilei de 12 octombrie 1992 cu încă cel puţin un coautor, în locuinţa victimei J.E., în vârstă de 31 de ani, l-ar fi lovit cu mai multe sticle de bere până a căzut la pământ, a anihilat şi legat victima de mâini şi picioare după care a ucis-o cu împunsături de cuţit în dreapta gâtului şi a pieptului.
Potrivit legislaţiei germane fapte se încadrează în infracţiunea de „omucidere în complicitate" fiind sancţionată cu detenţiunea pe viaţă.
În dreptul penal românesc, fapta se încadrează în infracţiunea de „omor deosebit de grav" prev. de art. 174 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. sancţionată cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În termen legal persoana solicitată a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu s-ar fi observat că a intervenit prescripţia răspunderii penale iar autorităţile germane nu ar fi indicat nici o probă în acuzarea sa.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Instanţa de fond a verificat mandatul european de arestare emis de către autorităţile germane prin prisma condiţiilor de formă cerute de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Deşi persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare, art. 85 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 permite predarea acestuia întrucât este învinuită de o infracţiune care dă dreptul la predare, fiind astfel îndeplinite şi condiţiile de fond.
Just a mai constatat instanţa de fond că nu este incident nici unul din motivele obligatorii de refuz a executării mandatului european de arestare, prev. de art. 88 lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 şi chiar dacă subzistă motivul opţional de refuz prev. de art. 88 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, în sensul că potrivit legislaţiei româneşti a intervenit prescripţia răspunderii penale, a optat pentru executarea mandatului.
Şi Înalta Curte constată că în raport cu gravitatea deosebită a faptei de care este acuzată persoana solicitată, că în dreptul german răspunderea penală pentru fapta respectivă nu se prescrie, corect a procedat instanţa de fond, când în raport cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a optat pentru predarea acesteia, o asemenea orientare fiind în interesul îndeplinirii justiţiei şi în spiritul bunei cooperări judiciare internaţionale.
Critica privind de către instanţa germană către instanţa românească în dovedirea infracţiunii excede prevederilor Legii nr. 302/2004.
Faţă de cele precizate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.A. împotriva sentinţei penale nr. 84/ F din 13 mai 2010 Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2067/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
