ICCJ. Decizia nr. 1783/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1783/2010
Dosar nr.737/2/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 501 din 5 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 76 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnată inculpata M.E., la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen., nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) din C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consumul propriu, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 7 (şapte) ani.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatei se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatei obligaţia de a urma un curs de calificare până la finele anului 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pedepsele accesorii au fost suspendate.
În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei cu privire la dispoziţiile art. 864 C. pen. a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 ianuarie 2009 la punerea efectivă în libertate a inculpatei.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 11, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 21 ianuarie 2009, la zi.
În baza dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată următoarele: cantitatea de 4, 39 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 03 februarie 2009, în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
S-a luat act că suma de 50 lei folosită în cauză a fost pusă la dispoziţie din fondul special constituit la nivelul D.G.P.M.B.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata M.E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 19 ianuarie 2009, s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, martorul cu identitate protejată G.I., care a afirmat ca inculpaţii M.E. şi M.M. comercializează heroină la adresa de domiciliu respectiv Bucureşti, sector 1, contra sumei de 50 lei/doza de heroină, exprimându-şi consimţământul de a colabora cu organele de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.
În vederea realizării flagrantului, la data de 20 ianuarie 2009, în prezenţa martorului asistent R.M., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor unor bancnote ce compuneau suma de 50 lei, precum şi la capcanarea criminalistică a acestora prin tratare cu praf fluorescent şi inscripţionare „Flagrant droguri".
Lucrătorii de poliţie, în prezenţa aceluiaşi martor asistent, au efectuat o percheziţie corporală asupra martorului denunţător G.I. ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deţine bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanţe interzise de lege la deţinere şi s-a procedat la montarea tehnicii audio/video de înregistrare în mediu ambiental.
În continuare, lucrătorii de poliţie împreună cu martorii asistenţi şi denunţătorul s-au deplasat în zona P.M. situată în imediata apropiere a adresei din Bucureşti, din sectorul 1, unde banii înseriaţi au fost predaţi acestuia din urmă în vederea realizării flagrantului.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, desfăşuraţi în dispozitiv în zona menţionată, denunţătorul G.I. a intrat în imobil şi a urcat la etajul 1 unde, în prima camera din partea stânga se aflau inculpatul M.M. ce repara broasca la uşa de acces, sora sa, inculpata M.E. precum şi martora S.A., aceasta din urmă părăsind imediat respectiva încăpere.
Denunţătorul, după o scurtă conversaţie cu inculpata M.E., pe care a întrebat-o dacă are să-i dea o doză cu heroină a primit de la inculpata M.E. o doză de heroină pentru care i-a înmânat suma de 50 lei.
După ce a primit doza cu heroină, denunţătorul a ieşit din imobil şi s-a îndreptat către locul în care se aflau lucrătorii de poliţie unde, în prezenţa martorului asistent R.M., a predat o punguliţă din plastic, lipită la un capăt prin ardere, ce conţinea un praf de culoare maronie cu privire la care a declarat că este heroină pe care a cumpărat-o de la inculpaţii M.M. şi M.E. cu suma de 50 lei.
După percheziţionarea denunţătorului, ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deţine bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanţe interzise de lege la deţinere, dozele cu heroină a fost ridicată de lucrătorii de poliţie în vederea expertizării.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 ianuarie 2009 punguliţă din plastic predată de către denunţător lucrătorilor de poliţie conţinea 0,09 gr. heroină.
Proba a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.
Audiat fiind, în data de 21 ianuarie 2009, inculpatul M.M. a negat orice implicare în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa arătând că nu a vândut droguri nici unei persoane, că nu este consumator de droguri de mare risc şi că nu a avut cunoştinţă de drogurile descoperite în camera surorii sale, inculpata M.E. Cu ocazia audierii sale de către judecătorul investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - B.T.B. la data sus-menţionată precum şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 11 februarie 2009 inculpatul şi-a menţinut declaraţiile, arătând în schimb că este consumator de droguri, iar seringile hipodermice şi fiolele de sticlă descoperite în camera sa cu ocazia percheziţiei domiciliare le folosea împreună cu sora sa, inculpata M.E., la prepararea şi administrarea heroinei.
Cu ocazia audierii sale, în calitate de inculpată, în data de 20 ianuarie 2009, M.E. deşi iniţial a refuzat să facă orice fel de declaraţii în cauză, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 11 februarie 2008, a recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute în actul de inculpare.
Astfel, inculpata M.E. a declarat, în faţa instanţei de judecată în data de 21 ianuarie 2009, cu ocazia audierii de către judecătorul investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă formulată de către procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - B.T.B., precum şi în data de 11 februarie 2009, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că ea a fost cea care a vândut o doză cu heroină martorului denunţător în schimbul sumei de 50 lei, fratele său, inculpatul M.M., neavând cunoştinţă de acţiunile sale întrucât: „tranzacţia a avut loc la intrarea în locuinţă şi în acest timp fratele meu repara uşa şi, datorită zgomotului produs de activitatea pe care o desfăşura, nu a avut posibilitatea de a auzi ce discutam cu martorul şi nici nu a intervenit în discuţia mea".
În ceea ce priveşte cantitatea de 4,51 grame heroină descoperită în camera sa cu ocazia percheziţiei domiciliare, inculpata precizează că-i aparţinea, fiind destinată atât consumului propriu cât şi vânzării. De asemenea, inculpata mai arată că se ocupa cu vânzarea de droguri întrucât această activitate constituia sursa sa de venituri. Cu privire la camera în care s-au găsit drogurile, inculpata M.E. a mai arătat că era folosită doar de către ea, fratele său neavând acces.
A concluzionat prima instanţă că faptele inculpatei M.E. - care, în data de 20 ianuarie 2009 a vândut martorului denunţător cu identitate protejată G.I. o doză cu heroină şi a deţinut, la aceeaşi dată, 4,51 grame heroină în vederea consumului propriu şi a comercializării - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei M.E., prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală, circumstanţele personale ale inculpatei - respectiv împrejurarea că aceasta este necunoscută cu antecedente penale, aspect ce a fost apreciat ca şi circumstanţă atenuantă, atitudinea procesuală sinceră şi de regret manifestată de aceasta fiind valorificată conform art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a), d) C. pen., împrejurarea că aceasta a vândut o singură doză de heroină, astfel încât, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracţiuni este în măsură să atingă scopul preventiv - educativ şi sancţionator prevăzut de art. 52 C. pen.
În urma aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Totodată, constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. şi apreciind că faţă de persoana inculpatei pronunţarea unei hotărâri de condamnare, constituie un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârşi şi alte infracţiuni, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen. Pe durata termenului de încercare, a obligat inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen. şi considerând că pentru reintegrarea socială a acestuia este necesară înlăturarea factorilor negativi asupra comportamentului antisocial relevat prin săvârşirea faptei, a obligat-o pe inculpată să urmeze un curs de calificare până la finalul anului 2009, pentru ca aceasta să se poată încadra în muncă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M., prima instanţă a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe suficiente pentru a putea concluziona cu certitudine că inculpatul a vândut prin intermediul inculpatei M.E. doza de heroină.
Astfel, arată Tribunalul, toate probele administrate în cauză relevă împrejurarea că inculpata M.E. este cea care i-a înmânat doza de heroină, cea care a primit banii de la martorul cu identitate protejată, pe mâinile acesteia s-au găsit urme de substanţe galben fluorescente de pe banii puşi la dispoziţie în vederea realizării flagrantului şi de asemenea în camera folosită de aceasta seringile hipodermice, fiolele sparte şi cele 4,51 gr. heroină.
S-a apreciat că, în condiţiile în care niciuna din probele incriminatorii mai sus enumerate nu au fost găsite asupra inculpatului M.M., nu se poate stabili cu certitudine că acesta a avut vreun un rol în vânzarea de heroină cercetată în cauză, în situaţia în care acesta a negat constant săvârşirea infracţiunii, fiind susţinut şi de declaraţia coinculpatei M.E.
S-a reţinut că singurul mijloc de probă, ce ar reprezenta un indiciu că inculpatul a participat la tranzacţia din data de 20 ianuarie 2009, este martorul cu identitate protejată G.I. care arată că la întrebarea sa „Aveţi, aveţi", inculpatul M.M. i-ar fi înmânat sorei sale o punguţă şi ar fi spus „dă-i". Ori, se observă că nici întrebarea şi nici răspunsul nu fac referire la heroină şi de altfel nici nu era necesară colaborarea şi conlucrarea a două persoane pentru vânzarea unei doze de heroină.
A apreciat Tribunalul că acest mijloc de probă nu se coroborează cu nici o altă împrejurare din care să rezulte participarea inculpatului la fapta de trafic de droguri şi nu poate constitui o probă certă, indubitabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, rămânând ca unică soluţie respectarea prezumţiei de nevinovăţie prin pronunţarea soluţiei de achitare a inculpatului.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând - în esenţă - că, în mod greşit a fost achitat inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei M.E., instanţa de fond a manifestat prea multă clemenţă, reţinând - nejustificat - în favoarea ei circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 267 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 501 din 5 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa şi în fond:
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
A contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. cu restul rămas neexecutat de 1222 de zile şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti.
A contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de 1222 zile rămas neexecutat şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul M.M., fără a-l motiva în scris.
Examinând Decizia penală atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este tardiv formulat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare termenul de 10 zile de declarare a recursului curge de la pronunţare.
Cum în prezenta cauză inculpatul M.M. a fost prezent la data judecării apelului, respectiv 16 decembrie 2009, rezultă că ultima zi a termenului în care acesta putea declara recurs înăuntrul termenului legal de 10 zile a fost 27 decembrie 2009.
Or, în speţă, inculpatul recurent a formulat recurs la data de 21 ianuarie 2010, în afara termenului de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat de către inculpat, urmând a-l respinge ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 267 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 695/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
