ICCJ. Decizia nr. 1957/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1957/2010
Dosar nr.3820/109/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37 din 1 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 174 şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 25 ani şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 217 alin. (4) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 18 iunie 2009, până în prezent.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
În baza art. 346 alin. (1) şi art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă C.I. a sumei de 1.500 RON, daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.085,6 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu ce s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 28 octombrie 2009, a fost înregistrat sub nr. 3820/109/2009, rechizitoriul nr. 237/P/2009/26 octombrie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 217 alin. (4) C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
În seara zilei de 17 iunie 2009, inculpatul, cioban la o stână din apropierea pădurii Găvana, comuna Mozăceni, judeţul Argeş, a rămas singur cu victima C.F., naşa sa. După ce i-a propus acesteia să întreţină relaţii sexuale şi fiind refuzat, (chiar lovit uşor cu o paletă de lemn) a avut o reacţie violentă aplicându-i multiple şi intense lovituri cu o bâtă în zona capului. Victima a căzut în stare de inconştienţă la circa 1,5 m de baracă.
Pentru a şterge urmele faptei, inculpatul a incendiat baraca şi, deşi a văzut că victima încă trăia, nu i-a dat ajutor, motivând că din cauza temperaturii ridicate şi a pericolului de explozie, nu s-a putut apropia de aceasta.
În cauză, s-a întocmit raportul de constatare medico-legală, de autopsie din 13 octombrie 2009 de către S.M.L. Argeş, din care a rezultat că moartea numitei C.F. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral forte (plăgi despicate, fractură de boltă şi bază craniană, hematom extradural şi subdural, hemoragie meningo-ventriculară şi contuzie cerebrală) prin lovire cu corp tăietor despicător. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces a existat legătură directă de cauzalitate, iar instalarea acestuia a fost grăbită şi de incendiul produs în timp ce victima era vie, din moment ce pe căile respiratorii au fost evidenţiate urme de sânge, funingine şi fum. Celelalte semne de violenţă constatate la necropsie s-au putut produce prin contact cu flacăra.
În conformitate cu disp. art. 117 alin. (1) C. proc. pen., în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, în condiţii de internare la I.N.M.L. „M.M.", fiind depus la dosar raportul din 17 iulie 2009, întocmit I.N.M.L. „M.M.", din care a rezultat că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate pe fond toxicoetilic şi are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat.
Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanţa a considerat că acesta dovedeşte atât existenţa faptelor de omor deosebit de grav şi distrugere calificată, cât şi vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe, în comiterea acestora.
Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului N.M., care în data de 17 iunie 2009, a lovit-o pe victima C.F. cu o bâtă în zona capului şi a spatelui, după care a incendiat o baracă pentru a arde împreună cu victima care agoniza, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în aceeaşi seară a incendiat baraca pentru a şterge urmele infracţiunii de omor, întruneşte elementele ale infracţiunii prev. de art. 217 alin. (4) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social concret al faptelor reliefat de modul şi mijloacele folosite, respectiv lovirea în repetate rânduri a victimei în zona capului şi a spatelui cu o bâtă, incendierea unei barăci care a accelerat moartea victimei, împrejurările în care au fost comise, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi pe timp de noapte, dar şi profitând de faptul că nu mai era nicio persoană prin preajmă, urmările produse ce au constat în moartea victimei şi distrugerea barăcii; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care şi-a recunoscut vinovăţia faţă de faptele imputate.
Instanţa a mai reţinut o serie de aspecte care îi conferă mai ales infracţiunii de omor deosebit de grav un caracter abominabil, respectiv faptul că victima era naşa de cununie a acestuia, dar şi faptul că în trecut inculpatul a mai încercat să întreţină un raport sexual cu victima pentru care a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de viol, dosar finalizat cu o soluţie de încetare a urmăririi penale, deoarece victima şi-a retras plângerea prealabilă.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul a condamnat pe inculpat pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, a contopit pedepsele aplicate şi a aplicat şi pedeapsa accesorie, dispunând ca pedeapsa rezultantă principală să fie executată în condiţii privative de libertate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.M. solicitând reducerea pedepsei principale aplicate.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 16 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Acesta a atacat Decizia cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., recurentul critică hotărârile pentru aplicarea unei pedepse excesive în raport de împrejurările comiterii faptei şi situaţia sa personală.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Prima instanţă a stabilit, iar cea de apel a confirmat, o pedeapsă just individualizată în raport de summumul de criterii prev. de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de acţiunea violentă excesivă îndreptată împotriva unei femei lipsite de apărare, care era naşa sa de cununie, de mobilul exercitării violentelor, de incendierea barăcii în care se afla victima.
În aspect fel pedeapsa aplicată corespunde scopului coercitiv-educativ prev. de art. 523 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2009 la 18 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1958/2010. Penal → |
|---|
