ICCJ. Decizia nr. 1908/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1908/2010
Dosar nr.10127/1/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2191 din 18 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 4849/109/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, printre alţii, de inculpatul T.I. împotriva Deciziei penale nr. 16A din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, casată în parte Decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Argeş şi, rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi a art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 decembrie 2009, s-a înregistrat pe rolul secţiei penale o cerere de contestaţie în anulare, motivată în scris la dosar şi întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu motivul invocat de contestator, Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie.
La primul termen fixat în cauză, a lipsit contestatorul, aflat în stare de arest şi s-a referit asupra mai multor cereri depuse la dosar, prin care contestatorul a învederat că nu a formulat nicio plângere sau recurs la instanţă şi nu doreşte să fie transferat pentru a fi adus în faţa instanţei.
Înalta Curte a acordat trei termene în cauză, pentru a fi prezentat instanţei contestatorul arestat, în vederea verificării nemijlocite a manifestării sale de voinţă.
La termenul din 15 aprilie 2010, urmare comunicării de către Penitenciarul Colibaşi că petentul contestator a fost liberat la data de 16 martie 2010, s-a dispus citarea acestuia la adresa de domiciliu, pentru termenul din 13 mai 2010.
La ultimul termen acordat pentru a se prezenta contestatorul, în vederea verificării manifestării sale de voinţă, acesta a lipsit.
Drept urmare, în raport de repetatele cereri scrise în care contestatorul a învederat că nu a exercitat nicio cale de atac, Înalta Curte urmează a constata că petentul contestator T.I. nu a formulat contestaţie în anulare formulată de împotriva Deciziei penale nr. 2191 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că petentul contestator T.I. nu a formulat contestaţie în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2191 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 4849/109/2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul contestator, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1910/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
