ICCJ. Decizia nr. 1985/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1985/2010
Dosar nr.7864/121/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Examinând actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 432 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul S.T. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 08 noiembrie 2008).
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.T. iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii - 24 ore - aferentă zilei de 14 noiembrie 2008 şi a arestării preventive de Ia 15 noiembrie 2008 la zi.
S-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A.G." nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.T. a fundului de lemn folosit la săvârşirea infracţiunii, obiect care însoţeşte dosarul.
Conform art. 189 C. proc. pen., costul expertizei medico-legale, respectiv suma de 660 RON va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Institutului de Medicină Legală „M.M." Bucureşti şi în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.T. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul S.T. şi victima S.M. erau soţi şi locuiau în imobilul de pe strada Ş. din municipiul Galaţi, împreună cu mama inculpatului, martora S.E. Inculpatul şi victima ocupau corpul de casă situat în partea stângă a curţii iar martora S.E. ocupa corpul de casă situat în capătul curţii, lângă grădină. Relaţiile dintre inculpat şi victimă au fost bune până în momentul în care aceasta a început să consume băuturi alcoolice în mod excesiv.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima S.M. devenea agresivă verbal şi fizic, în sensul că îl jignea pe inculpat şi sărea la el la bătaie. Certurile dintre victimă şi inculpat erau cunoscute şi de vecini, şi ei obişnuiţi cu „ieşirile" victimei, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Martora S.E. şi inculpatul S.T. au declarat că nu au dus-o pe victimă la dezalcoolizare, deoarece a refuzat acest lucru şi nu a conştientizat problema pe care o avea. În cursul anului 2007, tot pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima S.M. a suferit o criză şi a fost internată în spital, fiind operată la cap. După externare, deşi i se interzisese acest lucru, victima a continuat să consume băuturi alcoolice.
La data de 08 noiembrie 2008, sâmbătă, inculpatul, victima şi martora S.E. se aflau la locuinţa lor. În jurul orei 13,00, inculpatul S.T. a solicitat martorei S.E. să pregătească masa, în ideea de a mânca împreună. În momentul în care martora a adus cele necesare în bucătăria inculpatului şi victimei, a sesizat că aceştia erau liniştiţi, se cinsteau cu băutură în cinstea fiicei lor. După un timp, victima S.M. s-a aşezat în patul din camera situată imediat lângă bucătărie. Pentru că a sesizat că victima era nervoasă şi pentru a evita orice discuţie, martora S.E. a mers în locuinţa sa, în corpul de casă din spatele curţii. La acel moment, aşa cum susţine şi inculpatul şi martora S.E., victima nu părea să fie sub influenţa băuturilor alcoolice.
În jurul orei 17,00, victima S.M. a solicitat inculpatului S.T. să meargă la magazin şi să-i cumpere ceva de băut. Pentru că inculpatul a refuzat, inculpata a mers singură. A revenit şi a început să bea în bucătărie. În acel moment inculpatul S.T. era în curte, făcea curăţenie la stratul de flori situat în partea dreaptă a curţii, în dreptul uşii de acces în bucătăria unde se afla victima. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima a început scandalul, în sensul că l-a jignit pe inculpat şi a început să trântească lucrurile prin bucătărie. La un moment dat, din pragul bucătăriei, victima S.M. a aruncat înspre inculpatul S.T., care stătea aplecat şi curăţa straturile de flori, cu un fund de lemn, nimerindu-l pe inculpat în zona spatelui.
Supărat şi tulburat de atitudinea victimei, inculpatul a luat de jos fundul de lemn şi, cu el în mâna dreaptă, s-a repezit înspre victimă, spunând „de ce dai în mine, mă nenorocito, ai vrut să-mi dai în cap şi m-ai nimerit în spate". Văzându-l, victima a încercat să fugă şi, întorcându-se înspre camera de lângă bucătărie, a fost lovită de către inculpat cu fundul de lemn, în zona capului. Inculpatul a susţinut că a lovit-o o singură dată pe victimă, cu latul fundului de lemn. Urmare loviturii, victima S.M. a căzut pe podea, fără a mai da semne vitale. Realizând gravitatea situaţiei, inculpatul a mers în corpul de casă unde stătea mama sa, martora S.E. A chemat-o pe aceasta spunându-i că a lovit-o pe victimă şi că aceasta a căzut şi s-a lovit.
Martora S.E. a încercat să o ajute pe victimă dar, realizând că starea acesteia este gravă, a chemat salvarea. Martora S.E. a precizat că l-a întrebat pe fiul său ce a făcut, iar el i-a răspuns că i-a dat doar două palme victimei şi că aceasta ar fi căzut. Inculpatul a precizat în declaraţiile date că a spus mamei sale că a lovit-o pe victimă cu fundul de lemn şi că martora S.E. ar fi luat fundul de lemn şi l-ar fi dus de acolo.
În seara zilei de 08 noiembrie 2009, victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Galaţi unde s-a intervenit operatoriu, dar nu a mai ieşit din starea comatoasă, iar la data de 13 noiembrie 2008, victima S.M. a decedat.
La data de 14 noiembrie 2008, fără ezitare, inculpatul a indicat împrejurările şi condiţiile în care a comis fapta şi a indicat obiectul de care s-a folosit la comiterea faptei.
La data de 09 noiembrie 2008, dat fiind faptul că existau suspiciuni cu privire la împrejurările în care victima ajuns în stare comatoasă, s-a procedat la fotografierea inculpatului şi la examinarea medico-legală a acestuia. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul prezenta leziuni de violenţă ce au putut fi produse: excoriaţiile faciale, echimozele de la nivelul gâtului şi regiunii scapulare au putut fi produse prin zgâriere şi comprimare cu corpuri dure cu margini alungite, posibil degete şi pot data din 08 noiembrie 2008; restul leziunilor pot data din perioada 05 - 06 noiembrie 2008 şi au putut fi produse prin lovire cu sau de corp contondent cu margine alungită şi comprimare cu corpuri dure - degete. Leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa iar leziunile care pot data din 08 noiembrie 2008 nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei S.M. moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale traumatice, în evoluţia căreia a survenit o bronhopneumonie. Leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin loviri active cu corpuri dure, pot data din 08 noiembrie 2008, iar între aceste leziuni şi deces se stabileşte legătură indirectă de cauzalitate. Sângele recoltat la momentul internării în spital (08 noiembrie 2008, ora 20,00), conţinea etanol în concentraţie de 2,70 g %o.
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea şi împrejurările mai sus descrise.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza probelor administrate şi aflate la dosar care se coroborează şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpatul S.T.
Prin motivele de apel s-a susţinut că hotărârea dată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală întrucât încadrarea juridică dată faptei este greşită urmare a nereţinerii disp. art. 44 C. pen. privind legitima apărare.
S-a susţinut că prin aruncarea de către victimă a fundului de lemn i-a creat inculpatului o stare de nervozitate ce l-a determinat la rândul său să o lovească pe victimă în zona capului cu acelaşi obiect.
De asemenea, s-a mai arătat că victima a decedat ulterior datorită bronhopneumoniei pe fondul consumului de alcool, că s-a aflat în legitimă apărare, regretat fapta şi nu a urmărit comiterea faptei.
S-a mai arătat că hotărârea dată este şi netemeinică întrucât pedeapsa aplicată de 10 ani este prea aspră şi că faţă de persoana inculpatului şi comportamentul acestuia s-ar fi impus reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
S-a solicitat ca în rejudecare să se dea o mai mare eficienţă disp. art. 72 - 76 C. pen. pentru reducerea pedepsei către limita prevăzută de lege, respectiv 3 ani.
Prin Decizia penală nr. 31 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.T. împotriva Sentinţei penale nr. 432 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi, desfiinţând, în parte, sub aspectul laturii penale, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, a înlăturat pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului civil prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., aplicate inculpatului S.T.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.T., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cât şi personal, la data judecării recursului, admiterea astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.
Cu privire la primul motiv de recurs prin care se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit întrucât nu este întemeiat.
Astfel, în raport de obiectul folosit (fund de lemn), de zona vizată (cap) care este vitală şi de intensitatea loviturii aplicate, aspecte coroborate cu rezultatul acţiunii inculpatului, respectiv decesul victimei, cererea formulată de inculpat nu poate fi primită.
În acelaşi sens, chiar dacă inculpatul nu a urmărit să suprime viaţa victimei, el putea şi trebuia să prevadă rezultatul acţiunii sale.
În consecinţă, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. nu este fondată.
Al doilea motiv de recurs formulat de inculpat în subsidiar vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii şi împrejurările concrete de comitere a faptei, circumstanţele reale, dar şi cele personale (atitudinea inculpatului înainte şi după comiterea faptei, atitudinea procesuală sinceră a acestuia şi regretul manifestat), aspecte care au dus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Deşi apărarea inculpatului a susţinut că s-ar fi impus reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima, prin aruncarea fundului de lemn în direcţia inculpatului, i-a creat acestuia o stare de nervozitate ce l-a determinat, la rândul său, să o lovească în zona capului cu acelaşi obiect, Înalta Curte constată că această cerere este neîntemeiată, deoarece, aşa cum corect s-a reţinut, la momentul la care inculpatul a lovit atacul era consumat şi, prin urmare, nu a creat acestuia o puternică tulburare sau emoţie care să justifice reacţia acestuia, vădit exagerată.
Prin urmare, cererea de reducere a pedepsei este nejustificată, având în vedere şi că pedeapsa stabilită este la limita minimă prevăzută de lege.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2008 la 19 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1989/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
