ICCJ. Decizia nr. 1948/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1948/2010
Dosar nr.3644/1/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 111/F din 12 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a dispus şi condamnarea inculpaţilor:
- S.P.C. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a, lit. b) C. pen., urmare a contopirii pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecăţii cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 500 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, definitivă prin neapelare.
- K.L.C. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi, urmare revocării beneficiului suspendării executării sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 650 din 30 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, a stabilit ca inculpatul să execute în final 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Ambilor inculpaţi prima instanţă Ie-a aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi, în baza art. 350 C. proc. pen. Ie-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.P.C. prevenţia de la 11 februarie 2009 la zi.
De asemenea, în baza aceluiaşi text de lege, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului K.L.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2007 la 30 mai 2008 şi de la 11 februarie 2009 la zi.
Aceeaşi instanţă, în baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea tuturor inculpaţilor la plata sumelor de câte 9.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, precum şi în faţa instanţei de judecată (declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor din acte reaudiaţi în faţa instanţei, a actelor depuse în faza de cercetare penală şi judecătorească), că prin rechizitoriul nr. 270/D/P/2008 din 6 aprilie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată, alături de alţi 10 inculpaţi, şi inculpaţii K.L.C. şi S.P.C., reţinându-se în sarcina primului că, în perioada ianuarie - februarie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut mai multor persoane droguri de mare risc, iar în sarcina celui de-al doilea că în luna decembrie 2008 a intermediat mai multe vânzări de droguri de risc şi de mare risc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei doi inculpaţi K.L.C. şi S.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Instanţa de prim control judiciar, fixând termen intermediar la 7 aprilie 2010, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării apelanţilor inculpaţi, prin încheierea din aceeaşi dată, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat în parte, constatând, în esenţă, că în speţă, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) din acelaşi cod, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii (fiind fapte de trafic de droguri de risc şi mare risc) sunt mai mari de 4 ani (limitele fiind între 10 şi 20 de ani închisoare), că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în momentul deliberării subzistau temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
În cuprinsul aceleiaşi încheieri s-a mai menţionat şi împrejurarea că era termen fixat pentru soluţionarea apelurilor la data 14 aprilie 2010, însă instanţa de prim control judiciar a dispus din nou amânarea judecării cauzei la 5 mai 2010.
Împotriva Încheierii din 7 aprilie 2010 inculpaţii mai sus menţionaţi au formulat, în termen legal, recurs, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 3644/1/2010, fixându-se ca prim termen de judecată la 3 mai 2010.
Întrucât la termenul fixat ambii recurenţi inculpaţi inculpaţi au solicitat amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, în cauză s-a fixat nou termen la 17 mai 2010, termen până la care dosarul a fost restituit Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, întrucât instanţa de prim control judiciar fixase termen la 5 mai 2010 pentru soluţionarea apelurilor declarate, astfel cum a rezultat din adresa de înaintare.
La termenul din 17 mai 2010 s-a constatat că dosarul ce fusese anterior restituit Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înaintat Înaltei Curţi, dar nu spre a fi ataşat la dosarul prezentei cauze, ci împreună cu recursurile declarate de aceiaşi inculpaţi împotriva Încheierii de şedinţă din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia I penală, recursuri ce fac obiectul altui Dosar nr. 4238/1/2010, înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi, cu termen la 19 mai 2010, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
Recurenţii inculpaţi K.L.C. şi S.P.C., aflaţi în stare de arest şi asistaţi de acelaşi apărător desemnat din oficiu, la termenul din 17 mai 2010, au precizat, pe rând, că doresc să-şi retragă recursurile formulate.
Faţă de manifestarea de voinţă, liber exprimată de recurenţii inculpaţi K.L.C. şi S.P.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursurilor declarate de aceştia împotriva Încheierii din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 14347.01/3/2009 (nr. 722/210).
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declaraţiile de retragere a recursurilor formulate de inculpaţii K.L.C. şi S.P.C. împotriva Încheierii din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 14347.01/3/2009 (nr. 722/210).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1957/2010. Penal → |
|---|
