ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2034/2010

Dosar nr. 2468/111/2009

Şedinţa publică din 25 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 262/ P din 16 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.M., fiul lui N. şi K., după cum urmează:

1) În baza art. 174, 176 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav (pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării asupra victimei L.I.).

În temeiul art. 65 alin. (2), rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) din C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., (pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra victimei L.I.).

3) În baza art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (asupra victimei L.l.).

4) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (asupra părţii vătămate D.K.Z.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) şi d) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la care a fost adăugat un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată cu privare de libertate fiind de 22 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr. 41/2008 din 29 noiembrie 2008, a Tribunalului Bihor.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din 29 noiembrie 2008 la zi.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 4.000 lei.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, întocmit în Dosarul nr. 653/P/2008, şi înregistrat la data de 31 martie 2009, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, violare de domiciliu, tâlhărie - săvârşite asupra victimei L.I., şi s-a pus în mişcare acţiunea penală şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra minorului D.K.Z., fapte prev. de art. 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) C. pen., respectiv art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit actului de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în data de 26 noiembrie 2008, aflat sub influenţa alcoolului, l-a deposedat prin ameninţare pe partea vătămată D.K.Z. - minor de 14 ani - de telefonul mobil după care, în vederea săvârşirii unei alte tâlhării, a intrat prin spargerea geamului în locuinţa victimei L.I., cu privire la care cunoştea că locuieşte singură, şi - în timp ce aceasta dormea - i-a aplicat lovituri şi a sufocat-o cu perna, provocând decesul acesteia, sustrăgând suma de 10 lei găsită în urma răvăşirii locuinţei. înainte de a părăsi imobilul, inculpatul a târât corpul victimei jos din pat şi l-a acoperit cu haine. După săvârşirea faptei, inculpatul - iniţial - s-a sustras cercetărilor penale.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind urmele încălţămintei, proces verbal de examinare criminalistică privind îmbrăcămintea, proces verbal de reconstituire, raport de expertiză medico-legală - examen ADN, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 26 noiembrie 2008, după lăsarea întunericului, în loc public, în prezenţa martorului N.A.T., inculpatul S.M., aflat sub influenţa alcoolului, l-a deposedat prin ameninţare pe partea vătămată D.K.Z. - minor de 14 ani - de telefonul mobil, pe care l-a vândut ulterior numitului F.N. pentru suma de 30 lei.

În seara zilei de 26 noiembrie 2008, în vederea săvârşirii unei a doua tâlhării, pe timpul nopţii, a intrat - prin escaladarea gardului şi spargerea geamului - în locuinţa victimei L.I. (în vârstă de 83 ani), cu privire la care cunoştea că locuieşte singură, şi - în timp ce aceasta dormea - i-a aplicat lovituri şi a sufocat-o cu perna, provocând decesul acesteia, sustrăgând suma de 10 lei găsită în urma răvăşirii locuinţei. înainte de a părăsi imobilul, inculpatul a târât corpul victimei jos din pat şi I-a acoperit cu haine. După săvârşirea faptei, pe durata mai multor ore, inculpatul s-a stras cercetărilor.

Partea vătămată D.K.Z. - minor, a declarat la termenul de judecată din 30 aprilie 2009, în prezenţa reprezentantului legal, că îşi menţine poziţia exprimată în dosarul de urmărire penală (fila 181 dos.u.p.) privind neconstituirea ca parte civilă, dat fiind recuperarea în natură a telefonului mobil.

În ce priveşte victima decedată, prima instanţă a constatat că nu există constituire de parte civilă, din cercetări rezultând că aceasta nu are succesori.

Reţine instanţa de fond că din procesul verbal de cercetare la faţa locului, întocmit la data de 27 noiembrie 2008, şi planşa foto aferentă (fila 5-30 dos.u.p.), rezultă că victima a fost găsită decedată în locuinţa sa, prezentând multiple urme de violenţă la nivelul feţei şi gâtului. Uşa locuinţei nu prezintă urme de forţare, fiind însă spart geamul din uşă. La faţa locului a fost găsită o piatră şi cioburi, cât şi urme de încălţăminte. Au fost găsite multiple urme de culoare brun roşcat. Din raportul de constatare medico-legală (fila 160-170 dos.u.p.) rezultă că moartea victimei a fost violentă, produsă prin asfixiere mecanică, prin sufocare la 26 noiembrie 2008, prin lovirea cu un corp dur, comprimare cu degetele şi mâna, comprimarea orificiilor respiratorii, şi că între leziunile existente şi deces există legătură directă de cauzalitate.

S-a mai reţinut că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 125-126 dos.u.p.) rezultă că inculpatul nu suferă de boli psihice şi că discernământul exista la momentul săvârşirii faptei.

Pantalonii şi încălţămintea purtate de inculpat la data faptei au fost ridicaţi în vederea cercetărilor. Totodată a fost ridicat şi restituit părţii vătămate telefonul sustras (fila 78 d.u.p.).

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind urmele de încălţăminte (fila 109-115 dos.u.p.) se evidenţiază aspectul potrivit căruia urmele ridicate din locuinţa victimei corespund cu aspectul formei desenului tălpii cizmelor de cauciuc ridicate de la inculpat. Pantalonii purtaţi de inculpat la data faptei au fost examinaţi criminalistic (fila 116 d.u.p.). Conform procesului-verbal de reconstituire (fila 134-149 d.u.p.) rezultă că inculpatul, în prezenţa martorilor asistenţi şi apărătorului din oficiu, a indicat modul de săvârşire a faptei comise în locuinţa victimei. Din procesul verbal de folosire a câinelui de urmărire (fila 32-33 d.u.p.) se evidenţiază traseul pe care inculpatul l-a urmat la data faptei, din locuinţa victimei, la locuinţa sa.

S-a reţinut că, iniţial, inculpatul s-a sustras cercetărilor, în cauză fiind întocmite procese-verbale de căutare.

Conform raportului de expertiză medico-legală - examen ADN (fila 49 dos. inst.) rezultă că pe pantalonii ridicaţi de la inculpat nu se regăsesc caractere genetice din profilul ADN al victimei. Celelalte elemente analizate nu au condus la concluzii relevante în cauză.

S-a menţionat că inculpatul şi martorii au fost audiaţi prin intermediul interpretului cu respectarea art. 128, 83, 84, 85 C.pr.pen.

Martorul M.A. (fila 35 d.u.p.) declară că la data faptei, pe la orele 17.00, l-a căutat la domiciliu pe inculpat, însă nu l-a găsit, aflând ulterior că la aceeaşi oră inculpatul s-a aflat la domiciliul martorului, în stare de ebrietate. Martorul declară că a doua zi, la data de 27 noiembrie 2008, în timp ce lucra la câmp împreună cu inculpatul, au văzut în apropiere o maşină de poliţie, moment în care martorul i-a spus inculpatului că sigur este căutat un bărbat de etnie rromă, fără a face alte precizări. Martorul declară că inculpatul, auzind aceasta, sub pretextul satisfacerii necesităţilor fiziologice, a părăsit locul de muncă, fără a se mai întoarce. Martorul declară că la sosirea poliţiei câinele de urmărire s-a comportat agitat când a mirosit haina abandonată de inculpat. Reaudiat în instanţă (fila 66) martorul a confirmat cele declarate anterior, arătând cum era îmbrăcat inculpatul şi că la un moment dat şi-a schimbat pantofii cu o pereche de cizme aduse de acasă de concubina inculpatului.

Martorul R.V. (fila 39 d.u.p.) a declarat că victima L.I. în vârstă de 83 de ani provenea dintr-o familie înstărită, însă trăia singură şi nu avea rude apropiate. Nu era în duşmănie cu alte persoane. Cunoştea că victima are un cont la CEC ca urmare a vânzării unui teren, dar că nu păstra sume de bani sau valori în locuinţă. Martorul a fost solicitat de către victimă în seara faptei, pe la orele 17.00 să-i instaleze butelia la aragaz. A doua zi, în prezenţa preotului din sat a intrat în casă şi a găsit-o pe victimă pe jos, decedată şi acoperită cu pături, locuinţa fiind răvăşită. Martorul declară că victima se temea de hoţi şi că îşi bloca pe interior uşa şi poarta. Martora R.E. (fila 43 d.u.p.) confirmă declaraţia martorului R.V.

Martora P.E. (fila 47 d.u.p.) declară că în seara faptei, pe la 21.10 inculpatul a venit la barul la care aceasta lucrează, fiind în stare de ebrietate. Arată că a consumat bere şi cafea după care, pe la 21.30 a plecat cu bicicleta. Martora confirmă faptul că inculpatul era încălţat cu cizme de cauciuc.

Martorul G.A. (fila 50 d.u.p.) a arătat că în seara faptei, pe la 19.10 inculpatul a venit la barul V., fiind în stare de ebrietate. Arată că a consumat bere şi cafea după care, pe la 20.30 a plecat cu bicicleta. Martorul confirmă faptul că inculpatul purta blugi şi cizme de cauciuc şi că a încercat să vândă un telefon mobil N. sau S. de culoare argintie numitului F.N. Martorul N.V. (fila 62 d.u.p.) confirmă cele declarate de martorul G.A.

Martorul K.Ş. (fila 53 d.u.p.) declară că în data de 26 noiembrie 2008 inculpatul a consumat alcool. La ora 16.30 a plecat spre casă. Arată că purta cizme şi că din cauza stării de ebrietate a căzut cu bicicleta. Arată că inculpatul i-a spus că „nu are nici un ban".

Martorul B.Z. (fila 57 d.u.p.) a declarat că în data de 26 noiembrie 2008 pe la orele 15.45 a livrat o butelie la locuinţa victimei. Martorul arată că victima la rugat în prealabil să facă acest lucru până cel târziu la ora 17.00 pentru că după această oră nu mai deschide uşa la nimeni.

Martorul Z.J. (fila 58 d.u.p.) confirmă faptul că în seara faptei l-a văzut pe inculpat la localul SC F. SRL din Sâniob, aflat în stare de ebrietate, încălţat cu cizme de cauciuc.

Martora H.A. - concubina inculpatului (fila 64 şi 129 d.u.p.) declară că la data faptei inculpatul s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, că a purta cizme de cauciuc şi că a doua zi i-a trimis la locul de muncă de pe câmp aceleaşi cizme pentru a-şi schimba pantofii.

Declară că în noaptea faptei inculpatul a fost acasă. Ulterior declară că în data de 28 noiembrie 2008 inculpatul i-a spus că a sustras un telefon de la un copil, l-a întrebat pe fratele său „cum este la puşcărie" şi a plâns că nu o să-şi mai vadă copilul. Audiată în faţa instanţei (fila 66) martora confirmă cele declarate anterior şi arată că nu a văzut pe îmbrăcămintea inculpatului pete sau murdărie.

Martorul V.B. - fratele inculpatului (fila 131 d.u.p.) declară că în data de 28 noiembrie 2008 inculpatul i-a spus în prezenţa mamei lor şi concubinei inculpatului că în noaptea de 26 noiembrie 2008 a fost în locuinţa victimei, dar că fiind băut nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat acolo. I-a spus şi că a sustras un telefon de la un copil şi l-a întrebat „cum este la puşcărie".

Partea vătămată D.K.Z. - minor de 14 ani (fila 77 d.u.p.) a declarat că inculpatul l-a ameninţat că dacă nu-i predă telefonul mobil o să scoată din buzunar cuţitul şi o să-l rănească, dar şi că o să stingă ţigara pe ochi. Minorul declară că anterior inculpatul l-a trimis să-i cumpere bere şi l-a pus să se roage în genunchi să fie lăsat liber.

Martorul N.A.T. - minor de 14 ani (fila 60 d.u.p.), a declarat în prezenţa reprezentantului legal că, la data de 26 noiembrie 2008, în timp ce se aflau la stadionul sportiv din localitate, inculpatul l-a controlat prin buzunare atât pe el cât şi pe partea vătămată D.K.Z. - minor, după care a luat de la acesta din urmă telefonul mobil. Reaudiat în faţa instanţei (fila 78) martorul confirma declaraţia anterioară arătând că partea vătămată i-a dat de frică telefonul inculpatului. Declară că nu a existat o ameninţare explicită din partea inculpatului. Arată că partea vătămată s-a speriat deoarece inculpatul i-a cerut fără motiv telefonul.

Martorul F.N. (fila 61 d.u.p.) declară că în data de 26 noiembrie 2008, în timp ce se afla în localul SC V. SRL, inculpatul i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca S. Martorul a acceptat să-l cumpere pentru suma de 30 lei.

Martora K.I. (fila 67 şi 178 d.u.p.) declară că la data de 26 noiembrie 2008, pe la orele 17.00-18.00, partea vătămată D.K.Z. şi martorul N.A.T. i s-au plâns că o persoană de etnie rromă i-a furat primului telefonul. Martora a aflat ulterior de la martora F. (fostă K.) M. că respectivul era inculpatul.

Martora F. (fostă K.) M. (fila 68 şi 176 d.u.p.) declară că în împrejurarea descrisă de martora K.I. l-a văzut pe inculpat ieşind din local şi la puţin timp i-a văzut pe minori în local. Minorii au spus că acea persoană de etnie rromă i-a obligat să-i cumpere bere pentru a li se restitui un telefon mobil. Audiată în faţa instanţei (fila 68) martora arată că nu l-a perceput pe inculpat ca pe un om violent nici în general şi nici la data faptei.

Inculpatul S.M. a fost audiat atât pe parcursul urmăririi penale (fila 91 şi 98 cu privire la victimă, respectiv 191 cu privire la partea vătămată), cât şi în împrejurarea luării măsurii preventive (fila 102 d.u.p.), declarând că recunoaşte săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina sa. Declară explicit modul de operare şi bunurile ori banii sustraşi privind ambele cazuri. Declară că a pătruns pe timpul nopţii prin escaladare şi apoi prin efracţie în locuinţă, a lovit-o şi strâns-o de gât pe victimă cu intenţia de a obţine banii acesteia. Declară că l-a ameninţat pe partea vătămată aflat într-un loc public cu scopul determinării acestuia de a-i preda telefonul mobil. Recunoaşte ca în momentul în care a sesizat că este căutat de poliţie s-a ascuns în pădure. Declară că a săvârşit faptele sub influenţa alcoolului. Recunoaşte că la data faptei a purtat blugi şi cizme de cauciuc. De asemenea, la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul declară că recunoaşte săvârşirea faptelor (fila 193).

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia de recunoaştere a inculpatului, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a apreciat că se impune condamnarea inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia, fără reţinerea circumstanţelor atenuante.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 31 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul sporit de pericol social al acestora, violenţa extremă manifestată asupra victimei în vârstă de 83 de ani, lipsită de apărare şi surprinsă în timpul somnului, comportamentul inculpatului într-un loc public faţă de persoane în vârstă de 14 ani, precum şi atitudinea inculpatului, anterioară săvârşirii faptei, dar şi ulterioară sinceră, de recunoaştere a acesteia, aprecieri ce se vor reflecta în sporul rezonabil aplicat.

Împotriva sentinţei, inculpatul S.M. a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 13/ A din 16 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul S.M. a solicitat, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care, de altfel, nu au fost contestate de inculpat).

De asemenea, s-a apreciat că, în mod corect şi judicios, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului S.M. şi l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a reţinut şi de către instanţa de apel că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, recunoaştere care se coroborează cu probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşele foto aferente, raport de constatare medico legală, raport de expertiză medico legală psihiatrică, raport de constatare tehnico ştiinţifică privind urmele încălţămintei, proces verbal de examinare criminalistică privind îmbrăcămintea, proces verbal de reconstituire, raport de expertiză medico legală - examen ADN, precum şi declaraţiile martorilor H.A.C., K.M., M.A.F., N.A.T.

În ceea ce priveşte critica inculpatului, instanţa de apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată, considerând că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa de apel a apreciat că operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum a fost realizată de prima instanţă, corespunde gravităţii faptelor săvârşite de inculpat, gravitate care se evidenţiază şi prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârşirea faptei, şi în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. în acest sens, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpat (violarea de domiciliu, uciderea unei persoane în vârstă de 83 de ani în vederea săvârşirii unei tâlhării asupra acesteia, săvârşirea unei tâlhării - inculpatul după ce a omorât-o pe victimă a sustras 10 lei din locuinţa acesteia, săvârşirea unei tâlhării asupra unui minor, respectiv prin ameninţare a luat un telefon mobil aparţinând părţii vătămate D.K.Z. de 14 ani), modul şi împrejurările comiterii infracţiunii (prin aplicarea de lovituri şi comprimarea gâtului victimei L.I. cu degetele şi cu mâna, respectiv comprimarea orificiilor respiratorii cu material moale - perna, precum şi proliferarea de ameninţări asupra unei persoane minore în vârstă de 14 ani) s-a apreciat că faptele inculpatului sunt de o gravitate sporită şi datorită faptului că în satul Sâniob, unde locuia atât victima cât şi inculpatul, se ştia că victima era o persoană în vârstă, fără copii, fără mijloace de subzistenţă, trăind doar din ajutorul social şi din banii obţinuţi în urmă cu 6-7 ani din vânzarea unui teren, bani pe care i-a depus la CEC, preotul satului fiind persoana împuternicită a ridica banii pentru nevoile personale ale acesteia, şi că tocmai datorită acestui fapt aceasta era ajutată cu alimente şi la diverse munci ocazionale prin grădină de către vecini R.W., cu soţia acestuia E. Or, în acest context, a apreciat instanţa de apel că fapta inculpatului este cu atât mai reprobabilă cu cât s-a deplasat la locuinţa victimei cu intenţia de a o tâlhări de puţinul avut pe care aceasta îl deţinea (10 lei), respectiv a suprimat viaţa acesteia pentru o sumă modică, ceea ce denotă un dispreţ total faţă de valoarea fundamentală apărată de legea penală, respectiv viaţa unui om.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că s-a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor, după cum a arătat şi instanţa de fond, şi comportamentul inculpatului care, într-un loc public, în prezenţa altor persoane, a ameninţat un copil în vârstă de 14 ani şi i-a luat telefonul mobil. în acelaşi timp, s-a reţinut şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor, aspecte care s-au reflectat după cum a arătat instanţa de fond în sporul rezonabil (2 ani), aplicat acestuia.

În final, instanţa de apel a menţionat că nu se impune o reducere a pedepsei, astfel după cum a solicitat inculpatul, pedeapsa de 22 ani închisoare realizând scopul preventiv, educativ al acesteia.

Împotriva deciziei, inculpatul S.M. a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanţa de fond (fii. 28) şi de cea de apel (fii. 26), acesta recunoscând săvârşirea faptelor,

- în apel (fii. 28 verso) şi în recurs nu au fost solicitate probe noi.

Examinând fondul recursului inculpatului, Înalta Curte reţine următoarele:

Fără a se contesta situaţia de fapt reţinută de instanţe, criticile apărării au vizat modalitatea de individualizare a pedepsei (caz de casare - art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.), solicitându-se reducerea pedepsei cu motivarea că inculpatul a săvârşit fapta sub influenţa băuturilor alcoolice.

De asemenea, apărarea - cu ocazia dezbaterilor - a solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav (art. 174 - art. 176 lit. d) din C. pen.) în tentativă de omor deosebit de grav (art. 20 raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) din C. pen.) - caz de casare, art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Conform art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

Chiar din examinarea textului legal menţionat, rezultă că cererea de schimbare a încadrării juridice este vădit neîntemeiată deoarece este de necontestat că victima - în vârstă de 83 de ani - a decedat în urma sugrumării acesteia de către inculpat, nesupravieţuind deci activităţii infracţionale a acestuia.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu sunt egale cu minimul special al textului incriminator (5 ani, 7 ani şi, respectiv, 3 ani închisoare).

Infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. d) din C. pen., este sancţionată cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

Pentru această ultimă infracţiune, inculpatul a fost condamnat la 20 de ani închisoare, deci la o pedeapsă situată către jumătatea intervalului limitelor pedepsei prevăzute de textul incriminator al faptei (de la 15 la 20 de ani închisoare).

Reţinând că infracţiunile au fost comise de către inculpat în condiţiile concursului de infracţiuni (art. 33 C. pen.), prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 34 C. pen., care prevăd stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni, adăugând un spor de 2 ani la pedeapsa de 20 de ani închisoare rezultată în urma contopirii celor 4 pedepse stabilite (concursul de infracţiuni constituind una din împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv, tratamentul sancţionator al inculpatului).

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţele au făcut o legală şi temeinică aplicare a dispoziţiilor referitoare la individualizarea pedepsei, nefiind incident cazul de casare invocat.

Împrejurările menţionate de apărare - recunoaşterea şi regretarea faptei, precum şi săvârşirea acesteia pe fondul stării de beţie - au fost avute deja în vedere de către instanţe la stabilirea pedepselor, în sensul arătat (fie prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al textului incriminator, fie prin aplicarea unei pedepse către jumătatea intervalului limitelor pedepsei prevăzute de textul incriminator al faptei (de la 15 la 20 de ani închisoare), fiind valorificate juridic ca şi „criterii generale de individualizare a pedepsei" potrivit art. 72 din C. pen.

Pe de o parte, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe de altă parte, ambele instanţe, în mod corect au concluzionat că cele două împrejurări - în raport cu probatoriul administrat care relevă, în afara oricărui dubiu, săvârşirea faptelor de către inculpat, cu gravitatea faptelor săvârşite şi cu datele personale ale inculpatului - nu prezintă relevanţa juridică specifică circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi, respectiv, art. 49 alin. (2) C. pen. (argumentele fiind prezentate la pag.8 sentinţă şi, respectiv, pag. 14-15 decizie).

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 13/ A din 16 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă de la 29 noiembrie 2008 la 25 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 25 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1863/2010. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 2109/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Penal