ICCJ. Decizia nr. 3477/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3477/2010

Dosar nr.5446/118/2009

Şedinţa publică din 6 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 474 din 23 decembrie 2009, Tribunalul Constanţa, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul C.O. (fiul lui F. şi M.) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul C.O. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 04 aprilie 2009 la 10 aprilie 2009, inclusiv.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul H.S.M. (fiul lui V. şi I.) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul H.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 04 aprilie 2009 la 10 aprilie 2009, inclusiv .

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul C.O. a cantităţilor de: 1,5 grame rezină de cannabis; 39,1 grame rezină de cannabis; 4,2 grame rezină de cannabis; 5,8 grame rezină de cannabis.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţilor de: 5,0 grame rezină de cannabis; 5,9 grame rezină de cannabis; 369,2 grame rezină de cannabis; 12,7 grame rezină de cannabis; 757 grame rezină de cannabis; 12,6 grame rezină de cannabis.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor, cu excepţia contraprobelor, şi a dispua obligarea inculpaţilor la plata către stat a contravalorii cheltuielilor alocate distrugerii drogurilor confiscate.

În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.O. suma de 2820 lei dobândită prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii să plătească statului câte 1600 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La 16 martie 2009, organele de poliţie judiciară s-au sesizat din oficiu că o persoană cunoscută sub numele L.B., zis O., a introdus ilegal în ţară o cantitate de aproximativ 500 grame haşiş, pe care o pune în vânzare pe raza municipiului Constanţa.

Ca urmare, prin ordonanţa nr. 49D/P/2009 din 16 martie 2009, procurorul de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Constanţa a autorizat un investigator sub acoperire, cu identitatea P.N. şi un colaborator sub acoperire, cu identitatea E.T., pentru a strânge date şi informaţii privind existenţa infracţiunilor referitoare la droguri, identificarea altor persoane implicate în presupusa activitate infracţională, obţinerea mijloacelor de probă, intrarea în legătură cu persoana cunoscută sub numele L.B. şi cu alte persoane din anturajul acestuia ce ar putea fi implicate în activitatea infracţională cercetată, procurarea de către colaboratorul sub acoperire a mijloacelor de probă relevante pentru probarea infracţiunii (haşiş).

De asemenea, s-au dispus măsuri pentru identificarea postului telefonic utilizat de numitul L.B., în vederea interceptării convorbirilor şi comunicărilor necesare probării activităţii infracţionale.

În urma investigaţiilor, s-a stabilit că persoana cercetată nu are identitatea L.B., ci se numeşte C.O., stabilindu-se şi celelalte date de identificare a acestuia, astfel cum au fost menţionate în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi în rechizitoriu.

1. Potrivit procesului - verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 16 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. (cunoscut sub numele L.B.) l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 2-3 grame haşiş cu 65 lei/gram. Cei doi s-au întâlnit pe strada M. din Constanţa, inculpatul înmânându-i colaboratorului sub acoperire 3 fragmente de substanţă solidă vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 200 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacţie, de la investigatorul sub acoperire.

Cele trei fragmente de substanţă vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 martie 2009 s-a stabilit că acestea se compun din 2,2 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

2. Potrivit procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 23 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 2 grame haşiş cu 60 lei/gram, cei doi întâlnindu-se pe b-dul A.L. din Constanţa, în zona T. Inculpatul i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 2 fragmente de substanţă solidă vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 120 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacţie, de la investigatorul sub acoperire. S-a constatat cu acea ocazie că inculpatul se deplasa cu autoturismul F.K., de culoare galbenă. De asemenea, colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a comunicat că doreşte să vândă o cantitate mai mare de haşiş, fiind dispus să facă o reducere de preţ.

Cele două fragmente de substanţă vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 martie 2009 s-a stabilit că acestea se compun din 1,6 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

3. Prin procesul verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 25 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească la imobilul din strada M. Colaboratorul sub acoperire E.T. a intrat în curtea imobilului respectiv, întâlnindu-se cu inculpatul C.O., care i-a comunicat că intenţionează să plece în Spania cu un prieten, cu autoturismul acestuia, oferindu-se să aducă la întoarcere pentru colaboratorul sub acoperire 500 grame haşiş, menţionând că va aduce şi 500 grame pentru el. Inculpatul a cerut colaboratorului sub acoperire 400 euro în avans, pentru a aduce drogurile respective.

4. Potrivit procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 26 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 50 grame haşiş contra sumei de 2000 lei. Colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul pe b-dul A.L. din Constanţa, în zona T., acesta venind cu acelaşi autoturism F.K. şi înmânându-i colaboratorului sub acoperire o sacoşă din material plastic contra sumei de 2000 lei. Ca şi în precedent, suma de bani fusese înmânată colaboratorului sub acoperire de către investigator, în interesul cercetărilor. De asemenea, colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a comunicat că urmează să-i vândă la sfârşitul săptămânii următoare o cantitate de 300-400 grame haşiş, cu suma de 30-35 lei pe gram.

Investigatorul sub acoperire a preluat sacoşa înmânată de inculpat, constatând că în aceasta se află 50 fragmente de substanţă solidă vegetală de culoare brun oliv. În urma cântăririi celor 50 de fragmente vegetale, colaboratorul sub acoperire a constatat, în prezenţa investigatorului sub acoperire, că acestea nu cântăresc 50 grame, astfel încât E.T. l-a sunat pe inculpat, dându-i de înţeles că drogurile nu cântăresc decât 40 de grame. Atunci, inculpatul i-a propus colaboratorului să-i mai dea o cantitate de droguri, pe care a numit-o „marfă", pentru a ajunge la cantitatea totală de 50 grame pentru care primise banii. Inculpatul a revenit în acelaşi loc în care se întâlnise iniţial cu colaboratorul sub acoperire, înmânându-i acestuia încă 6 fragmente de substanţă vegetală brun-oliv.

5. Prin procesul verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 30 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 10-15 grame haşiş contra sumei de 500 lei. Cei doi s-au întâlnit în zona autogării A., în cartierul P. din Constanţa, iar inculpatul i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 8 fragmente de substanţă solidă vegetală de culoare brun-oliv, primind de la colaborator suma de 500 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacţie, de la investigatorul sub acoperire.

Totodată, inculpatul i-a comunicat colaboratorului sub acoperire că la sfârşitul săptămânii următoare este posibil să-i aducă din Germania 300-400 grame haşiş, menţinând preţul indicat anterior, de 30-35 lei pe gram. Inculpatul s-a deplasat cu acelaşi autoturism F.K., identificat prin marcă, culoare şi număr de înmatriculare. Este de menţionat că inculpatul C.O. a precizat în declaraţiile sale că acest autoturism îi aparţine în proprietate inculpatului H.S.M., aspect ce dovedeşte relaţia de apropiere şi încredere între aceştia, întărind astfel probele care indică faptul că inculpaţii au colaborat la realizarea activităţii infracţionale.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 martie 2009 s-a stabilit că cele 50 de fragmente vegetale, cele 6 fragmente vegetale şi cele 8 fragmente vegetale, se compun din 41,1 grame rezină de cannabis, 4,9 grame rezină de cannbis şi respectiv 6,5 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

6. Existând date suficiente din care rezulta că inculpatul se va deplasa în Germania de unde va aduce o cantitate relativ mare de droguri, precum şi informaţii privind posturile telefonice utilizate de inculpatul C.O., acestea au fost interceptate şi localizate, stabilindu-se că unul din telefoanele mobile ale acestuia s-a aflat în posesia prietenei sale C.L., iar cel de-al doilea s-a aflat în posesia inculpatului, acesta din urmă fiind localizat ca intrând în România la data de 03 aprilie 2009, în intervalul orar 06,00-06,30, la punctul de trecere a frontierei Nădlac. În continuare, telefonul a fost localizat pe şoseaua de centură a municipiului Bucureşti la ora 12,26, iar la ora 14,40-14,45 a fost localizat la ieşirea de pe autostrada A2 către municipiul Constanţa. Investigatorul sub acoperire l-a identificat personal pe inculpat după fizionomia acestuia, deplasându-se în autoturismul marca O.C., care era condus de o altă persoană.

Din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi de percheziţie corporală şi a autoturismului, încheiat la 03 aprilie 2009 de procurorul D.I.I.C.O.T., prima instanţă a reţinut că, la data respectivă, ora 15,59, autoturismul marca O.C. în care se afla inculpatul a fost oprit, constatându-se că în acesta se află două persoane, respectiv conducătorul autoturismului, inculpatul H.S.M., şi ocupantul locului din dreapta, inculpatul C.O.

Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpaţilor, asupra inculpatului H.S.M. s-au găsit în cele 4 buzunare exterioare ale pantalonilor 4 calupuri paralelipipedice conţinând o substanţă solidă vegetală de culoare verde-oliv, ambalate în folii de plastic, precum şi un fragment de substanţă vegetală de culoare verde-oliv.

Asupra inculpatului C.O. s-a găsit telefonul mobil, ce fusese localizat anterior.

În autoturism, pe spătarul scaunului conducătorului auto s-a găsit o geacă de piele, în buzunarele căreia s-au găsit opt calupuri paralelipipedice conţinând o substanţă solidă de culoare verde oliv, ambalate în folii de plastic. S-a stabilit că geaca aparţine inculpatului H.S.M.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 aprilie 2009 s-a stabilit că cele 4 şi, respectiv, 8 calupuri paralelipipedice ambalate, precum şi un fragment de substanţă vegetală, se compun din 374,9 grame rezină de cannabis, 767,4 grame rezină de cannabis şi respectiv 13,4 grame rezină de cannabis, în total 1155,7 grame rezină de cannabis, această substanţă făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind drog de risc.

Din declaraţiile inculpatului C.O., coroborate cu cele ale martorilor C.L. şi P.C., precum şi, în parte, cu cele ale inculpatului H.S.M., prima instanţă a mai reţinut că cei doi inculpaţi se cunoşteau încă din copilărie, locuind în acelaşi cartier. În perioada de până în 3 aprilie 2009, inculpatul H.S.M. s-a aflat în Germania, locuind într-un apartament din Frankfurt. Anterior perioadei 30 martie - 03 aprilie 2009, inculpatul C.O. s-a mai deplasat o dată în Germania, locuind la inculpatul H.S.M., iar pe perioada 30 martie - 03 aprilie 2009 inculpatul C.O. s-a deplasat de asemenea în Germania, locuind tot la inculpatul H.S.M. Această ultimă situaţie de fapt este confirmată şi de martorii L.A. şi L.E.

La data de 30 martie 2009, inculpatul C.O. a plecat în Germania - Frankfurt, cu autocarul agenţiei A., fiind condus de martorii C.L. şi P.C.

Martora C.L. a declarat în cursul urmăririi penale că, anterior acestei date, inculpatul C.O. a vândut haşiş (marijuana), aspect confirmat şi prin constatările investigatorului sub acoperire, prin constatările tehnico-ştiinţifice. De asemenea, martora a precizat că, încă de la plecarea în Germania, inculpatul i-a comunicat că se deplasează acolo cu scopul de a cumpăra droguri, pe care el le-a numit "ciocolată", denumire ce corespunde aspectului calupurilor de cannabis găsite asupra inculpaţilor şi în autoturism, precum şi că se va întâlni cu prietenul său, inculpatul H.S.M.

Martora a luat la cunoştinţă că C.O. stabilise deja că se va întoarce în ţară cu autoturismul condus de inculpatul H.S.M. şi a observat asupra inculpatului o sumă de bani în euro, acesta comunicându-i că dispune de 1400 euro pentru a cumpăra droguri .

La rândul său, martorul P.C. a arătat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că a luat la cunoştinţă personal, la data de 30 martie 2009, când l-a condus la autobuz pe C.O., că acesta va pleca la prietenul său M., că va cumpăra cu acesta haşiş şi că se vor întoarce împreună în România. De asemenea, martorul a luat la cunoştinţă, la acel moment, că inculpatul C.O. are asupra sa o sumă de bani în euro, despre care a declarat că îi aparţin lui şi lui M.

Declaraţiile martorilor se coroborează cu cele date de inculpatul C.O. în cursul urmăririi penale, cu menţiunea că atât inculpaţii cât şi martorii au fost audiaţi la data de 04 aprilie 2009, în condiţiile în care inculpaţii s-au aflat sub controlul organelor de urmărire penală, respectiv în stare de reţinere încă de la momentul opririi lor la data de 03 aprilie 2009, neavând posibilitatea de a lua legătura cu martorii şi de a se pune de acord asupra declaraţiilor. De asemenea, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.O. nu avea motive pentru a comunica prietenilor săi aspecte neadevărate referitoare la implicarea inculpatului H.S.M. în traficul de droguri, mai ales având în vedere relaţia de prietenie cu acesta, întrucât, pe de o parte, nu preconiza că va fi descoperit şi tras la răspundere penală, astfel încât să-şi preconstituie probe favorabile, iar pe de altă parte stabilirea implicării inculpatului H.S.M. în activitatea infracţională nu atrage o răspundere penală mai atenuantă decât dacă s-ar fi stabilit numai activitatea infracţională a lui C.O.

În aceste condiţii, coroborarea declaraţiilor confirmă faptul că inculpatul C.O. şi martorii au declarat adevărul în cursul urmăririi penale, prima instanţă reţinând aceste declaraţii, şi înlăturând declaraţiile contradictorii date ulterior. De altfel, din cuprinsul primei declaraţii date în cursul judecăţii de martorul P.C., se constată comportamentul simulat al acestuia, încercarea de a evita, fără nici o justificare, să dea declaraţii în cauză, rezultând subiectivismul său în această etapă procesuală.

De asemenea, şi declaraţiile martorei C.L. date în faza de judecată sunt subiective în raport de relaţia apropiată cu inculpatul C.O., în părţile în care sugerează că H.S. l-ar fi ameninţat pe acesta (aspect despre care nu aminteşte deloc în declaraţiile anterioare, deşi, dacă era adevărat, i-ar fi atras atenţia), în părţile în care revine şi declară că C.O. nu a vândut droguri înainte de apleca în Germania (aspect contrazis categoric de probele dosarului, precum şi de înseşi declaraţiile martorei, cu amănunte care nu puteau exista dacă aceasta ar fi inventat aspectele relatate la urmărirea penală) .

Pe de altă parte, a reţinut că declaraţiile inculpatului C.O. şi ale martorilor, date la urmărirea penală, se coroborează şi cu alte elemente probatorii generale rezultate din probe, toate acestea fiind de natură a confirma veridicitatea lor. Astfel, se confirmă faptul că C.O. s-a mai deplasat o dată în Germania, la inculpatul H.S.M., în cursul lunii februarie 2009, iar după această deplasare, în cursul lunii martie 2009, C.O. a vândut în mai multe rânduri rezină de cannabis, într-o cantitate relativ importantă; ori, acest aspect confirmă declaraţiile sale şi ale martorului P.C., în sensul că la data de 30 martie 2009 inculpatul C.O. a plecat în Germania, având asupra sa banii strânşi din vânzarea drogurilor anterioare, din care o parte erau ai săi iar altă parte ai inculpatului H.S.M. Mai mult, la data de 03 aprilie 2009, asupra inculpaţilor s-au găsit droguri de acelaşi tip (rezină de cannabis) cu cele vândute anterior de inculpatul C. Astfel fiind, se confirmă implicarea inculpatului H.S. în procurarea drogurilor în Germania, introducerea în ţară şi în vânzarea de rezină de cannabis, respectiv se confirmă faptul că acesta a cunoscut pe tot parcursul deplasării din Frankfurt la Constanţa că în autoturismul său se află droguri de risc, din moment ce o parte din banii cu care a plecat C. în Germania îi aparţineau şi din moment ce s-a dovedit că din aceşti bani s-au cumpărat droguri.

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpatului H.S.M., acestea au fost înlăturate ca nesincere în partea în care susţine că a luat la cunoştinţă despre existenţa drogurilor abia după intrarea în ţară. Chiar din cuprinsul declaraţiilor iniţiale ale acestui inculpat, modificate apoi ca urmare a faptului că nu puteau fi credibile, s-a constatat că H.S.M. a încercat să disimuleze adevărul, susţinând că C.O. i-ar fi pus calupurile în buzunare fără ştirea sa, în timp ce el dormea, susţinere neverosimilă pe care a retractat-o ulterior.

În concluzie, s-a reţinut că din întregul ansamblu probator rezultă cu evidenţă că inculpatul C.O. s-a deplasat în Germania cu scopul declarat de a procura droguri, nicidecum de a cumpăra un autoturism. Declaraţiile referitoare la intenţia de cumpărare a unui autoturism, date de inculpatul H. şi de martorii propuşi de acesta, cu care se află în relaţii apropiate, sunt nesincere, fiind făcute procausa, câtă vreme nu se coroborează cu mijloacele de probă obiective şi câtă vreme martorii relatează presupuse discuţii care nu ar putea fi verificate.

Însuşi faptul că cei doi inculpaţi stabiliseră dinainte că se vor întoarce în ţară cu autoturismul lui H.S., este de natură a confirma intenţia acestuia de a folosi un mijloc prin care drogurile să fie introduse în ţară cu un pericol minor de a fi descoperite, mai ales având în vedere cantitatea lor, în raport cu situaţia în care inculpatul C. s-ar fi întors cu autocarul, respectiv într-un mijloc de transport necontrolat de el, cu multe persoane în jur, cu opriri care ar fi necesitat deplasarea sa, cu posibile controale mai amănunţite la frontieră, etc.

Inculpatul C.O. a explicat credibil modalitatea în care drogurile au fost disimulate la graniţă pentru a se evita descoperirea lor, respectiv inculpatul H.S. a introdus 4 calupuri în buzunarele pantalonilor săi, iar celelalte 8 calupuri le-a fixat C.O. cu scoci pe picioare (având în vedere şi faptul că H. manevra autoturismul şi l-ar fi incomodat adoptarea aceluiaşi procedeu.

Nu este de neglijat nici faptul că în buzunarele inculpatului H.S. s-a găsit şi un fragment de haşiş în greutate de 13,4 grame, aspect explicabil, în varianta declarată de C.O., în sensul că era mult mai natural ca un astfel de fragment să fie pus într-un buzunar mai degrabă decât să fie fixat pe picior cu scoci (repartizat inegal), în timp ce, în varianta declarată de H.S., nu se înţelege de ce a considerat necesar să pună în buzunar şi acel fragment, pe lângă cele 4 calupuri, în loc să-l lase împreună cu celelalte 8 calupuri în locul în care le aşezase C.O. De altfel, nu poate fi explicată verosimil atitudinea inculpatului H.S.M. de a lua asupra sa o parte din drogurile presupus introduse în ţară fără ştirea sa şi de a accepta punerea celorlalte droguri în haina sa, cu alte cuvinte de a prelua întreaga răspundere asupra acestora în caz de depistare - de exemplu dacă C. ar fi fost cel care declara că nu cunoştea despre existenţa drogurilor, ar fi avut mult mai multe şanse de a scăpa de răspunderea penală (evident în condiţiile în care nu ar fi existat probatoriul anterior, despre care inculpaţii nu cunoşteau) .

Mult mai credibilă şi susţinută de probe este relatarea lui C.O., în sensul că cele 4 calupuri şi fragmentul au rămas asupra lui H.S. încă de la trecerea frontierei, când le-a ascuns pentru a nu fi descoperite (sau chiar de la plecarea din Frankfurt, în ipoteza unui control pe drum).

Pentru considerentele expuse, prima instanţă a reţinut că inculpaţii C.O. şi H.S.M., cu ştiinţă, au introdus în România, pe la punctul vamal Nădlac, cantitatea de 1155,7 grame cannabis-drog de risc.

De asemenea, după introducerea drogurilor în ţară, inculpaţii au continuat să deţină această cantitate de droguri, pe toată deplasarea de la Nădlac la Constanţa, cu scopul de a o aduce la Constanţa şi a o vinde, astfel cum inculpatul C. îl informase anterior pe colaboratorul sub acoperire E.T.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.O., s-a dovedit prin probele analizate că acesta a vândut în perioada 16 martie 2009 - 30 martie 2009, în mod repetat, cantităţi de cannabis, contra unor sume de bani, din propria sa iniţiativă şi în condiţiile în care rezultă că dispunea de aceste cantităţi de cannabis.

B. În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpaţii C.O. şi H.S.M., prin care solicită desfiinţarea sentinţei pronunţate şi rejudecând, să se dispună o noua individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul C.O. a recunoscut şi regretat faptele comise, că a contribuit la identificarea unui număr mare de alte persoane care consumau şi traficau droguri, că este un element tânăr, are un copil minor, în prezent şi un loc de munca stabil. Faţă de aceste caracterizări, s-a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. privind suspendarea executării sub supraveghere.

Apelantul inculpat H.S.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi pe fond, reindividualizarea cuantumului pedepsei pentru a putea beneficia de disp. art. 86¹ C. pen.

A susţinut inculpatul că are un copil minor în întreţinere, a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului, cu o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei cât şi ulterior, iar prin colaborarea cu organele de poliţie a contribuit la reţinerea altor persoane, astfel că a beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 63/ P din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au admis apelurile formulate de apelanţii - inculpaţi C.O. şi H.S.M. împotriva sentinţei susmenţionate, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând:

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul C.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A reduse pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul H.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor C.O. şi H.S.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani pentru fiecare inculpat, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. P. inculpaţii C.O. şi H.S.M. se vor supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c) si d) se vor comunica Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpaţilor C.O. şi H.S.M., pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale.

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, în referire la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.O., respectiv infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul H.S.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt mai sus reţinută de către instanţa de fond nu a fost contestată în apel şi nici încadrarea juridică, criticile vizând doar modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, cu privire la cuantum şi la modalitatea de executare a pedepsei.Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, cei doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa reiese că ambii inculpaţi erau integraţi social anterior comiterii faptelor, cu un comportament social adecvat, aspecte ce au determinat aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Instanţa de apel a constatat însă că instanţa de fond a analizat izolat conduita celor doi inculpaţi şi nu a realizat o individualizare a pedepselor aşa cum prevăd dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând o diferenţiere între conduita procesuală a inculpaţilor C.O. şi H.S.M. Astfel, pentru inculpatul C.O., deşi s-a reţinut că a avut un comportament sincer, s-a motivat că acesta a fost determinat de surprinderea în flagrant delict, precum şi de multitudinea mijloacelor de probă care dovedesc activitatea infracţională. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.S.M., instanţa de fond a reţinut că avut o atitudine procesuală nesinceră, caracterizată prin declaraţii nesusţinute prin alte mijloace de proba obiective, verosimile, precum şi prin retractarea unor declaraţii.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că în raport de natura infracţiunilor comise cu gradul de pericol social determinat, de împrejurările în care acestea au fost comise, pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor. Astfel, în referatul de evaluare al inculpatului C.O. se apreciază că acesta prezintă perspective de reintegrare în societate şi în prezent dispune de resurse personale cât şi familiale în direcţia menţinerii sale la un nivel de conduită adaptat normelor şi regulilor sociale; în prezent, din relaţia de concubinaj dintre inculpatul C.O. şi numita C.L.A.M., a rezultat minora A.G. De asemenea, inculpatul a prezentat un contract individual de muncă prin care face dovada obţinerii unor venituri proprii.

Cu privire la inculpatul H.S.M., instanţa de apel a reţinut că acesta este la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în întreţinere, câştigă lunar venituri din activitatea de şofer pe care o realizează la SC F. SRL Constanţa şi că, până la venirea în România şi depistarea sa în flagrant ca deţinând droguri, inculpatul locuia în Germania unde avea un loc de muncă şi domiciliu stabil.

Circumstanţele personale ale inculpaţilor, la care s-a făcut referire, au stat la baza reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi, respectiv, 74 lit. a) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. d) şi b) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, pedepse care corespund atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare aleasă - respectiv suspendarea sub supraveghere - dublului scop educativ şi coercitiv prevăzut în art. 52 C. pen.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanţa, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului H.S.M., solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestuia şi aplicarea unor pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise, ţinând totodată seama şi de poziţia procesuală a inculpatului în timpul procesului penal.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că acest inculpat a dat dovadă de nesinceritate şi, deşi coinculpatul a avut o poziţie procesuală corectă, ambii au primit aceeaşi pedeapsă.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului H.S.M. circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind ca împrejurări cărora trebuie să li se acorde semnificaţia de circumstanţe atenuante conduita anterioară bună, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în întreţinere şi câştigă lunar venituri din activitatea de şofer pe care o realizează la SC F. SRL Constanţa şi că, până la venirea în România şi depistarea sa în flagrant ca deţinând droguri, locuia în Germania unde avea un loc de muncă şi domiciliu stabil.

Totodată, reţinând că atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, că prin aplicarea unei pedepse se urmăreşte să se obţină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel că pedeapsa trebuie să fie adaptată infractorului, instanţa de apel a apreciat că raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor - care au un loc de muncă stabil, fiecare are câte un copil minor în întreţinere, iar conduita acestora după comiterea faptelor este bună, înregistrându-se o evoluţie comportamentală favorabilă şi conştientizând consecinţele persistenţei în conduita infracţională - sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând în baza art. 86¹ C. pen. suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Critica parchetului în sensul că instanţa de apel nu a aplicat pedepse diferenţiate inculpatului H.S.M., care a avut o poziţie nesinceră pe parcursul procesului penal, spre deosebire de coinculpatul C.O. care a colaborat cu organele de urmărire penală, este neîntemeiată.

Astfel, sub un prim aspect, se poate observa că instanţa de apel a reţinut diferenţiat circumstanţe atenuante în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi, respectiv cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru inculpatul H.S.M., iar pentru coinculpatul C.O. cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., evidenţiind astfel comportamentul sincer al acestuia din urmă în cursul procesului penal.

Pe de altă parte, participaţia celor doi inculpaţi la săvârşirea faptelor nu este identică, inculpatul C.O. săvârşind în plus şi cele 4 acte de vânzare a drogurilor pe teritoriul României, aspect reflectat şi în pedeapsa mai mare aplicată acestui inculpat de către instanţa de apel pentru infracţiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Sub un ultim aspect, trebuie precizat că nerecunoaşterea faptei de către un inculpat nu poate fi imputată acestuia, din moment ce legea procesual română consacră dreptul inculpatului la tăcere, fiind în sarcina organelor judiciare dovedirea acuzaţiilor şi administrarea probelor de vinovăţie; pe de altă parte, dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. consacră dreptul inculpatului de a proba lipsa de temeinicie a probelor, astfel că nu se poate imputa cuiva modul cum înţelege să-şi facă apărarea.

În concluzie, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de apel este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet, apreciind că pedeapsa aplicată este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanţa împotriva deciziei penale recurate.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 63/ P din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat H.S.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat H.S.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3562/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă...		ICCJ. Decizia nr. 3735/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1863/2010. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2109/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3735/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3798/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4239/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4489/2010. Penal