ICCJ. Decizia nr. 2109/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2109/2010
Dosar nr.3363/117/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 1 ianuarie 2010, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpat S.I., fiul lui N. şi A., pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, p. p. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), art. 40 C. pen., la pedeapsa de:
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 234 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată pentru prezenta infracţiune, rezultând pedeapsa finală de executat de:
- 9 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A facut aplicaţiunea prev. art. 64 lit. a), b) şi 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 mai 2009 la zi.
În baza art. 14 şi 436 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile B.M. despăgubiri în sumă de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B.M., despăgubiri civile în sumă de 11.059,1 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea sumei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lama de aprox. 5-6 cm cu prăsele din plastic de culoare maro, a unei şepci, portmoneu şi acte.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul avocaţial din oficiu, av. P.R.M., în sumă de 200 lei se suportă de la F.M.J.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească 1400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.I. este un om al străzii neavând o locuinţă stabilă.
Datorită înclinaţiei sale spre comiterea unor fapte de natură antisocială, pe fondul carenţelor educaţionale şi a lipsei autorităţii părinteşti, acesta a ajuns să se integreze într-un anturaj de persoane fără adăpost, care cerşesc, fură, consumă alcool şi droguri, asigurându-şi traiul de zi cu zi pe căi ilicite.
Inculpatul S.I. este cunoscut organelor de poliţie şi prietenilor săi sub porecla T., unii dintre apropiaţi săi numindu-l A.
Partea vătămată B.M., cunoscut în lumea persoanelor fără adăpost sub numele de D., a sosit în Cluj-Napoca în urmă cu 3 ani şi a intrat în contact cu alte persoane din zona cartierului M. din Cluj-Napoca aflate în aceeaşi situaţie cu el.
În acest context, în urmă cu 5-6 luni, printr-o cunoştinţă comună, partea vătămată l-a cunoscut pe martorul A.V. şi pe inculpatul S.I.
La momentul când partea vătămată i-a cunoscut pe cei doi, între aceştia exista o strânsă relaţie de prietenie, martorul A.V. tratându-l pe inculpat ca pe un fiu, ajutându-l cu bani şi mâncare.
Între partea vătămată şi cei doi s-a stabilit o relaţie de prietenie, întâlnindu-se în mod frecvent, chiar zilnic, de cele mai multe ori pentru a consuma împreună băuturi alcoolice.
Inculpatul S.I. se angajase recent, iar în data de 15 mai 2009 a primit o parte din salariu.
După-amiaza, la terminarea programului de lucru, inculpatul a făcut cumpărături la magazinul C., după care şi-a cumpărat 3 sticle de 200 ml de poliadeziv (prenadez).
Ulterior, acesta s-a deplasat lângă blocul S. de pe B-dul B. din Cluj-Napoca unde a prizat, după care a plecat spre Piaţa M.
Pe B-dul D., în faţa uşii farmaciei R., se afla la cerşit martorul A.V.
Cei doi au discutat, după care au început să cumpere băutură şi să bea împreună lângă farmacie.
La un moment dat a apărut şi partea vătămată B.M., care a început şi el să bea împreună cu aceştia, băutura fiind cumpărată din banii inculpatului.
În jurul orei 2230, la solicitarea martorei N.M.C., angajata farmaciei, care era nemulţumită de prezenţa celor trei şi de faptul că aceştia începuseră să vorbească pe un ton ridicat, un poliţist care venise la farmacie le-a cerut acestora să părăsească locaţia.
Aceştia s-au mutat în imediata apropiere, lângă staţia R., unde se afla o tonetă metalică (la care ziua se prepara şi vindea popcorn), continuând să bea, deşi se aflau în stare vădită de ebrietate.
În jurul orei 2300, prin zonă au trecut un grup de tineri rromi cunoscuţi de-ai inculpatului S.I., printre care şi martorii C.I. şi V.I.
Prezenţa acestora i-a nemulţumit pe partea vătămată şi pe martorul A.V., fiind elementul declanşator al tensiunilor dintre părţi.
La un moment dat, inculpatul S.I. a observat că martorul A.V. are asupra sa o sumă mare de bani, începând discuţiile cu privire la obţinerea unei părţi din aceasta pentru a continua să bea.
Întrucât inculpatul devenise insistent şi nu îl lăsa în pace pe martorul A.V., partea vătămată s-a enervat, iar pentru a-l speria şi a-l determina pe inculpat să renunţe, acesta a spart sticla de băutură pe care o avea în mână.
Astfel, în jurul orei 2330, conflictul dintre partea vătămată şi inculpat a devenit deschis, aceştia începând să se îmbrâncească reciproc.
Martorul G.V., poliţist aflat în efectuarea serviciului suplimentar, a observat conflictul dintre cei doi şi împreună cu colegul său martorul B.G. au strigat celor doi să înceteze.
Într-un timp foarte scurt, până când organele de poliţie au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat, acesta a aplicat părţii vătămate B.M. 5 lovituri puternice cu briceagul pe care-l avea asupra sa.
Prima lovitură a fost îndreptată asupra braţului stâng şi a produs secţionarea tendonului antebraţului, fiind urmată de lovitura în abdomen cu penetrarea fosei iliace stângi, de cea în zona lombară dreapta şi în zona scapulară stângă.
Datorită intensităţii loviturilor şi a zonelor vizate, partea vătămată a fost imediat secerată la pământ, producându-se hemoragia severă mai ales că lovitura în abdomen a cauzat evisceraţia anselor jejunale.
Inculpatul S.I. a reuşit să închidă briceagul şi să-l ascundă în buzunarul pantalonilor, în timp ce victima căzută la pământ a apucat să spună „ce-ai făcut mă copile".
Potrivit raportului medico-legal întocmit în cauză partea vătămată B.M. a prezentat o plagă tăiată localizată la nivelul trunchiului şi membrului superior stâng, leziunile produse necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi avută în vedere şi de instanţa de fond a fost dovedită în declaraţiile părţii vătămate, p.v. de cercetări la faţa locului, planşe faţă, declaraţiile martorilor, raport de constatare medico-legală, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat inculpatul S.I. a recunoscut parţial comiterea faptei arătând că a aplicat mai multe lovituri cu briceagul părţii vătămate însă a încercat să se apere de atacul părţii vătămate care îl ameninţa cu o sticlă spartă, situaţie ce nu a fost însă dovedită cu nicio probă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul S.I. solicitând a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, precum şi cea a beţiei voluntare, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr.14/ A din 9 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.I., fiul lui N. şi A., împotriva sentinţei penale nr. 22 din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 16 mai 2009 şi până în prezent.
A stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj-Napoca suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de prim control judiciar a reţinut că motivele de apel invocate de inculpat nu sunt întemeiate, situaţia de fapt fiind corect stabilită de instanţa de fond.
De asemenea, reţine instanţa de apel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond realizând o corectă individualizare în raport de criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I. criticând-o pentru netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei, sens în care solicită admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt corect stabilită de instanţa de fond, rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul S.I. este vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină.
De altfel, inculpatul a recunoscut că i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu briceagul însă a încercat să acrediteze ideea că a fost provocat de partea vătămată să comită această faptă, situaţia prezentată de inculpat nefiind însă susţinută de nicio probă.
Este adevărat că partea vătămată a spart sticla pe care o avea în mână pentru a-l determina pe inculpat să-l lase în pace pe martorul A.V. însă comportamentul părţii vătămate nu a fost în măsură să producă o asemenea tulburare care să-l determine pe inculpat să adopte un comportament atât de violent.
Intensitatea loviturilor a fost atât de mare încât viaţa părţii vătămate a fost salvată numai ca urmare a intervenţiei chirurgicale de urgenţă.
Ca atare Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, în cauză nefiind incidente disp.art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanţa atenuantăa scuzei provocării, existând o discrepanţă între atac şi apărare.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare juridică a pedepsei toate criteriile generale consacrate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul aplicând părţii vătămate lovituri repetate cu briceagul, chiar şi după ce a fost somat de organele de poliţie, împrejurarea ce denotă o agresivitate deosebită a acestuia.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale acestuia şi anume faptul că nu este la primul conflict cu legea penală el săvârşind faptă în condiţiile art. 40 C. pen. inculpatul suferind o condamnare de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., însă nu a înţeles clemenţa instanţei continuând să comită infracţiuni, împrejurare în raport de care Înalta Curte apreciază că se impune un regim sancţionator mai sever aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Neexistând alte motive de casare sau date în considerare în oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) cu ref.la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă prevenţia de la 16 mai 2009 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 9 februarie2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2009 la 28 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3562/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
