ICCJ. Decizia nr. 2074/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2074/2010
Dosar nr. 188/46/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34/F din 18 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a judeţului Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, împotriva rezoluţiei nr. 847/II/2/2009 din 28 decembrie 2009 şi a ordonanţei nr. 122/P/2009 din 08 octombrie 2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 26 ianuarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Politiei Municipiului Drăgăşani, plângerea penală formulată de D.G.F.P. împotriva făptuitorilor M.l., R.E.C., U.S.L. şi P.C.A., prin care s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), deoarece aceştia au derulat tranzacţii în numele SC M.C. SRL al căreia administrator legal este M.l., cu societatea A.O.S., fără a le înregistra în contabilitate, ascunzând bunurile achiziţionate şi sursa impozabilă şi făcând declaraţii false în faţa diverselor instituţii.
Prin rezoluţia nr. 121/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, s-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, faţă de calitatea de avocat în cadrul Baroului Olt a făptuitorului R.E.C.
La data de 25 martie 2009, s-a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, procurorul audiind pe acesta, pe N.OG, P.C.A., M.l. şi solicitând organelor fiscale copii ale înscrisurilor originale întocmite de către firma vânzătoare de autoturisme şi traducerile corespunzătoare, precum şi alte înscrisuri privind activitatea societăţii SC M.C. SRL şi a făptuitorului M.l.
Pe de altă parte, la data de 13 mai 2009, s-a înregistrat la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea petentului M.l. împotriva avocatului R.E.C., în care a arătat că acesta este persoana care, în fapt, s-a ocupat de înfiinţarea societăţii SC M.C. SRL, de desfăşurarea activităţilor comerciale constând în achiziţionarea de autoturisme din Germania, 3 dintre ele fiind chiar în posesia avocatului, şi apoi, de desfiinţarea acestei firme, astfel încât administratorul legal ar fi nevinovat faţă de infracţiunile de evaziune fiscală, el fiind plecat la muncă în Italia.
Prin rezoluţia nr. 252/2009 din 8 iulie 2009, s-a conexat dosarul menţionat la Dosarul nr. 122/P/2009, format la plângerea D.G.F.P. Vâlcea.
Prin ordonanţa nr. 122/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul R.E.C., pentru toate infracţiunile menţionate în plângere, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective, disjungându-se cauza şi declinându-se competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, faţă de ceilalţi făptuitori.
Procurorul a arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat personal autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un autoturism pe care l-a avut în folosinţă de la N.OG, întocmindu-se act de vânzare-cumpărare la una dintre societăţile specializate în intermedierea de vânzări de autoturisme. Soluţia procurorului fiind considerată corectă.
Atât N.OG, cât şi P.C.A., fiind audiaţi de către procuror, au arătat că M.l. i-a rugat să îl ajute să achiziţioneze autoturisme, deoarece el avea datorii la fisc şi nu putea figura în acte, iar U.S.L., care a fost audiat ulterior disjungerii cauzei, de către lucrătorii de la Politia Municipiului Drăgăşani, a declarat acelaşi lucru.
De altfel, această persoană avea şi procură specială prin care era mandatat de către M.l. să cumpere şi să conducă în numele societăţii sale autoturisme (fila 35 dosar urmărire penală), astfel că aceste înscrisuri, coroborate cu actele de vânzare-cumpărare a autoturismelor întocmite cu societatea din Germania şi, ulterior, de vânzare a lor în ţară, precum şi cu declaraţiile menţionate care îl indicau pe M.l. ca fiind persoana care s-a ocupat efectiv de aceste tranzacţii, curtea a apreciat că nu există nici un indiciu în sensul săvârşirii infracţiunilor menţionate de către intimatul R.E.C.
Faptul că acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înfiinţarea societăţii, intră în atribuţiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul a depus la dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situaţie în care susţinerile acestuia privind implicarea avocatului în radierea societăţii s-au dovedit neadevărate, ca de altfel şi alte susţineri ale aceleiaşi persoane, care a arătat ca se afla la muncă în Italia, deşi pe numele acestuia s-au emis mandate europene de arestare de către autorităţile acestei ţări, pentru săvârşirea unor infracţiuni.
În consecinţă, considerând că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată în prezenta cauză şi că nu există indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni dintre cele reclamate de către D.G.F.P. Vâlcea, curtea a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea.
La termenul de astăzi 26 mai 2010, deşi legal citată, petiţionara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea, nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi susţine recursul însă a depus la dosarul cauzei motivele de recurs.
Prin motivele de recurs depuse în scris, a solicitat în esenţă desfiinţarea sentinţei recurate şi implicit a Ordonanţei dispusă de procuror cu consecinţa trimiterii dosarului în vederea începerii urmăririi penale fata de numitului R.E.C. pentru faptele sesizate, iar in subsidiar, în condiţiile în care se va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, să se trimită cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
Intimatul fiind reprezentat de apărător ales, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând în esenţă respingerea recursului petiţionarei ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.
Examinând recursul declarat de petiţionară sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, instanţa de fond în mod corect, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că soluţia procurorului dată prin ordonanţa nr. 122/P/2009 din 08 octombrie 2009,a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, este legală şi temeinică, şi a menţinut ordonanţa atacată.
Înalta Curte, constată că, pe baza probelor legal administrate în faza actelor premergătoare, parchetul a arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat personal autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un autoturism pe care l-a avut în folosinţă de la N.OG, întocmindu-se act de vânzare-cumpărare la una dintre societăţile specializate în intermedierea de vânzări de autoturisme.
Faptul că acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înfiinţarea societăţii, acest aspect intra în atribuţiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul a depus la dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situaţie în care susţinerile acestuia privind implicarea avocatului în radierea societăţii s-au dovedit neadevărate, ca de altfel şi alte susţineri ale aceleiaşi persoane, care a arătat ca se afla la muncă în Italia, deşi pe numele acestuia s-au emis mandate europene de arestare de către autorităţile acestei ţări, pentru săvârşirea unor infracţiuni.
În consecinţă, s-a apreciat că nu există indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni dintre cele reclamate de către M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a judeţului Vâlcea.
Materialul probator administrat de procuror fiind concludent, verificându-se toate aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că R.E. a achiziţionat un autoturism s-au că a ascuns sursa impozabilă, iar din actele premergătoare nu s-a putut stabili că intimatul R.E.C., nu a spus adevărul.
De altfel, criticile recurentei petiţionare, reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală iniţială şi au făcut obiectul analizei primei instanţe, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenta petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea, împotriva sentinţei penale nr. 34/F din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3953/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2092/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
